Reglementari scolare


Rofuip 5115/2015:

Ordinul MEN nr. 5115/2014 – privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar

 

În vigoare de la 13 ianuarie 2015

 

Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 23bis din 13 ianuarie 2015. Nu există modificări până la 15 ianuarie 2015.

 

 

 

În temeiul art. 21 alin. (1), art. 80 alin. (2), art. 86 alin. (1) şi (2) şi art. 94 alin. (2) lit. g) şi s) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare,

    în baza prevederilor Hotărârii Guvernului nr. 185/2013 privind organizarea şi funcţionarea Ministerului Educaţiei Naţionale, cu modificările şi completările ulterioare,

 

ministrul educaţiei naţionale emite prezentul ordin.

 

   Art. 1. -Se aprobă Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar, prevăzut în anexa*) care face parte integrantă din prezentul ordin.

   *) Anexa se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. nr. 23 bis, care se poate achiziţiona de la Centrul pentru relaţii cu publicul al Regiei Autonome „Monitorul Oficial”, Bucureşti, şos. Panduri nr. 1.

 

   Art. 2. -La data intrării în vigoare a prezentului ordin se abrogă Ordinul ministrului educaţiei şi cercetării nr. 4.925/2005 pentru aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 874 din 29 septembrie 2005, cu modificările şi completările ulterioare.

   Art. 3. -Direcţia generală educaţie şi învăţare pe tot parcursul vieţii, Direcţia generală management, resurse umane şi reţea şcolară, Direcţia generală învăţământ în limbile minorităţilor, Direcţia generală buget-finanţe şi resurse umane, inspectoratele şcolare judeţene/al municipiului Bucureşti şi unităţile de învăţământ duc la îndeplinire prevederile prezentului ordin.

   Art. 4. -Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

 

 

   
  Ministrul educaţiei naţionale,
Remus Pricopie

 

    Bucureşti, 15 decembrie 2014.

    Nr. 5.115.

 

Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar

 

 

Titlul I
Dispoziţii generale 

 

Capitolul 1
Cadrul de reglementare 

 

   Art. 1. –   (1) Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar, denumit în continuare Regulament, reglementează organizarea şi funcţionarea unităţilor de învăţământ preuniversitar, numite în continuare unităţi de învăţământ, în cadrul sistemului de învăţământ din România, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, şi se aplică în toate unităţile de învăţământ de stat, particular şi confesional. 

   (2) Unităţile de învăţământ se organizează şi funcţionează în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare şi ale regulamentului intern. 

   Art. 2. –   (1) În baza prezentului Regulament, a actelor normative şi/sau administrative cu caracter normativ care reglementează drepturile şi obligaţiile beneficiarilor primari ai educaţiei şi ale personalului din unităţile de învăţământ, precum şi a contractelor colective de muncă aplicabile, unităţile de învăţământ îşi elaborează propriul regulament de organizare şi funcţionare. 

   (2) Regulamentul de organizare şi funcţionare conţine reglementări specifice fiecărei unităţi de învăţământ, respectiv: prevederi referitoare la condiţiile de acces în unitatea de învăţământ pentru elevi, părinţi, tutori sau susţinători legali, cadre didactice şi vizitatori, prevederi specifice pentru secţiile cu predare în limbile minorităţilor naţionale sau pentru secţiile cu predare în limba română din unităţile de învăţământ cu predare în limbile minorităţilor, prevederi referitoare la instituirea zilei şcolii, a imnului şcolii şi a unor însemne distinctive pentru elevi, a uniformei şcolare pentru preşcolari/elevi şi altele asemenea. 

   (3) Proiectul regulamentului de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ se elaborează de către un colectiv de lucru, coordonat de un cadru didactic. Din colectivul de lucru, numit prin hotărârea consiliului de administraţie, fac parte şi reprezentanţi ai părinţilor şi ai elevilor. 

   (4) Proiectul regulamentului de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ se poate supune, spre dezbatere, în consiliul reprezentativ al părinţilor/asociaţiei părinţilor, în consiliul şcolar al elevilor şi în consiliul profesoral, la care participă cu drept de vot şi personalul didactic auxiliar şi nedidactic. 

   (5) Regulamentul de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ, precum şi modificările ulterioare ale acestuia, se aprobă, prin hotărâre, de către consiliul de administraţie. 

   (6) După aprobare, regulamentul de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ se înregistrează la secretariatul unităţii. Pentru aducerea la cunoştinţa personalului unităţii de învăţământ, a părinţilor şi a elevilor, regulamentul de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ se afişează la avizier. Educatoarele/învăţătorii/institutorii/profesorii pentru învăţământul preşcolar/primar/profesorii diriginţi au obligaţia de a prezenta elevilor şi părinţilor regulamentul de organizare şi funcţionare. Personalul unităţii de învăţământ, părinţii, tutorii sau susţinătorii legali şi elevii majori îşi vor asuma, prin semnătură, faptul că au fost informaţi referitor la prevederile regulamentului de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ. 

   (7) Respectarea regulamentului de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ este obligatorie. Nerespectarea regulamentului de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ constituie abatere şi se sancţionează conform prevederilor legale. 

   (8) Regulamentul de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ poate fi revizuit anual, în termen de cel mult 30 de zile de la începutul fiecărui an şcolar. Propunerile pentru revizuirea regulamentului de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ se depun în scris şi se înregistrează la secretariatul unităţii de învăţământ, de către organismele care au avizat/aprobat regulamentul în vigoare şi vor fi supuse procedurilor de avizare şi aprobare prevăzute în prezentul Regulament. 

   (9) Regulamentul intern al unitatii de învatamânt contine dispozitiile obligatorii prevazute la Art. 242 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare si în contractele colective de munca aplicabile, si se aproba prin hotarâre a Consiliului de administratie, dupa consultarea organizatiilor sindicale din unitatea de învatamânt, afiliate la federatiile sindicale reprezentative la nivel de sector de activitate învatamânt preuniversitar din unitatea de învatamânt. 

 

Capitolul 2
Principii de organizare şi finalităţile învăţământului preuniversitar 

 

   Art. 3. –   (1) Unitatile de învatamânt se organizeaza si functioneaza pe baza principiilor stabilite în conformitate cu Legea educatiei nationale nr. 1/2011, cu modificarile si completarile ulterioare. 

   (2) Conducerile unitatilor de învatamânt îsi fundamenteaza deciziile pe dialog si consultare, promovând participarea parintilor la viata scolii, respectând dreptul la opinie al elevului si asigurând transparenta deciziilor si a rezultatelor, printr-o comunicare periodica, adecvata a acestora, în conformitate cu Legea educatiei nationale nr. 1/2011, cu modificarile si completarile ulterioare. 

   Art. 4. –   Unităţile de învăţământ se organizează şi funcţionează independent de orice ingerinţe politice sau religioase, în incinta acestora fiind interzise crearea şi funcţionarea oricăror formaţiuni politice, organizarea şi desfăşurarea activităţilor de natură politică şi prozelitism religios, precum şi orice formă de activitate care încalcă normele de conduită morală şi convieţuire socială, care pun în pericol sănătatea şi integritatea fizică şi psihică a beneficiarilor primari ai educaţiei şi a personalului din unitate. 

 

Titlul II
Organizarea unităţilor de învăţământ 

 

Capitolul 1
Reţeaua şcolară 

 

   Art. 5. –   Unităţile de învăţământ autorizate să funcţioneze provizoriu/acreditate fac parte din reţeaua şcolară naţională, care se constituie în conformitate cu prevederile legale. 

   Art. 6. –   (1) În sistemul naţional de învăţământ, unităţile de învăţământ autorizate să funcţioneze provizoriu/acreditate dobândesc personalitate juridică, în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare. 

   (2) Unitatea de învăţământ cu personalitate juridică (PJ) are următoarele elemente definitorii: 

  1. a)act de înfiinţare – ordin de ministru/hotărâre a autorităţilor administraţiei publice locale sau judeţene (după caz)/hotărâre judecătorească/orice alt act emis în acest sens şi respectă prevederile legislaţiei în vigoare;
  2. b)dispune de patrimoniu în proprietate publică/privată sau prin administrare/comodat/închiriere (sediu, dotări corespunzătoare, adresă);
  3. c)cod de identitate fiscală (CIF);
  4. d)cont în Trezoreria Statului;
  5. e)ştampilă cu stema României, cu denumirea Ministerului Educaţiei Naţionale şi cu denumirea exactă a unităţii de învăţământ corespunzătoare nivelului maxim de învăţământ şcolarizat.

   (3) Fiecare unitate de învăţământ cu personalitate juridică are conducere, personal şi buget proprii, întocmeşte situaţiile financiare, dispunând, în limitele şi condiţiile prevăzute de lege, de autonomie instituţională şi decizională. 

   (4) Unitatea de învăţământ fără personalitate juridică, subordonată unei unităţi de învăţământ cu personalitate juridică, reprezentând un loc de desfăşurare a activităţii acesteia, se numeşte structură şcolară arondată (AR). 

   Art. 7. –   (1) În vederea creşterii calităţii educaţiei şi a optimizării gestionării resurselor, unităţile de învăţământ şi autorităţile administraţiei publice locale pot decide înfiinţarea consorţiilor şcolare. 

   (2) Consortiile scolare se înfiinteaza, se organizeaza si functioneaza pe baza prevederilor Legii educatiei nationale nr. 1/2011, cu modificarile si completarile ulterioare si ale Regulamentului de organizare si functionare a consortiilor scolare, aprobat prin ordin al ministrului educatiei nationale. 

   Art. 8. –   (1) Inspectoratele şcolare stabilesc, pentru fiecare unitate administrativ-teritorială, după consultarea autorităţilor administraţiei publice locale, circumscripţiile şcolare ale unităţilor de învăţământ care şcolarizează grupe/clase din învăţământul preşcolar, primar şi gimnazial. 

   (2) Circumscripţia şcolară este formată din totalitatea străzilor aflate în proximitatea unităţii de învăţământ şi arondate acesteia, în vederea şcolarizării preşcolarilor/elevilor din învăţământul preşcolar, primar şi gimnazial. 

   (3) Unităţile de învăţământ în cadrul cărora funcţionează clase din învăţământ obligatoriu sunt obligate să şcolarizeze în învăţământul primar şi gimnazial, cu prioritate, în limita planului de şcolarizare aprobat, elevii care au domiciliul în circumscripţia şcolară a unităţii de învăţământ respective. Înscrierea se face în urma unei solicitări scrise din partea părintelui, tutorelui sau susţinătorului legal. 

   (4) Părintele, tutorele sau susţinătorul legal are dreptul de a solicita şcolarizarea copilului la o altă unitate şcolară cu clase de învăţământ primar sau gimnazial, decât cea la care domiciliul său este arondat. Înscrierea se face în urma unei solicitări scrise din partea părintelui, tutorelui sau susţinătorului legal şi se aprobă de către consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ la care se solicită înscrierea, în limita planului de şcolarizare aprobat, după asigurarea şcolarizării elevilor din circumscripţia şcolară a unităţii de învăţământ respective. Prin excepţie, înscrierea în clasa pregătitoare se face conform metodologiei specifice, elaborate de Ministerul Educaţiei Naţionale. 

   (5) Unităţile de învăţământ, pe baza documentelor furnizate de autorităţile locale şi serviciul de evidenţă a populaţiei, au obligaţia de a face, anual, recensământul copiilor din circumscripţia şcolară, care au vârsta corespunzătoare pentru înscrierea în învăţământul preuniversitar (preşcolar şi primar). 

 

Capitolul 2
Organizarea programului şcolar 

 

   Art. 9. –   (1) Anul şcolar începe la 1 septembrie şi se încheie la 31 august din anul calendaristic următor. 

   (2) Structura anului şcolar, respectiv perioadele de desfăşurare a cursurilor, a vacanţelor şi a sesiunilor de examene naţionale se stabilesc prin ordin al ministrului educaţiei naţionale. 

   (3) În situaţii obiective, cum ar fi epidemii, intemperii, calamităţi naturale etc., cursurile şcolare pot fi suspendate pe o perioadă determinată. 

   (4) Suspendarea cursurilor se poate face, după caz: 

  1. a)la nivelul unităţii de învăţământ, la cererea directorului, după consultarea reprezentanţilor organizaţiilor sindicale şi ai părinţilor, cu aprobarea inspectorului şcolar general;
  2. b)la nivelul grupurilor de unităţi de învăţământ din acelaşi judeţ/municipiul Bucureşti, la cererea inspectorului şcolar general, după consultarea reprezentanţilor organizaţiilor sindicale, cu aprobarea Ministerului Educaţiei Naţionale;
  3. c)la nivel regional sau naţional, după consultarea reprezentanţilor organizaţiilor sindicale, prin ordin al ministrului educaţiei naţionale.

   (5) Suspendarea cursurilor este urmată de măsuri privind parcurgerea integrală a programei şcolare până la sfârşitul semestrului, respectiv al anului şcolar, stabilite de consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ şi comunicate instituţiei care a aprobat suspendarea cursurilor. 

   Art. 10. –   (1) În perioada vacanţelor şcolare grădiniţele pot organiza, separat sau în colaborare, activităţi educative cu copiii, în baza hotărârii Consiliului de administraţie, care aprobă şi costurile de hrană, cu respectarea drepturilor prevăzute de legislaţia în vigoare şi contractele colective aplicabile pentru tot personalul unităţii. 

   (2) În vederea participarii la activitatile educative mentionate la alin. 1, parintii si unitatea de învatamânt încheie contractul educational prevazut în anexa nr. 2 la prezentul Regulament. 

   Art. 11. –   (1) În unităţile de învăţământ, cursurile se pot organiza în forma de învăţământ cu frecvenţă sau în forma de învăţământ cu frecvenţă redusă. 

   (2) Forma de învăţământ cu frecvenţă poate fi organizată în program de zi sau seral. 

   (3) Învăţământul primar funcţionează, de regulă, în programul de dimineaţă. Pentru unităţile de învăţământ care funcţionează în cel puţin două schimburi, programul este stabilit de Consiliul de administraţie al unităţii. 

   (4) Cursurile pentru elevii din clasa pregătitoare şi din clasele I şi a II-a, nu vor începe înainte de ora 8.00 şi nu se vor termina mai târziu de ora 14.00. 

   (5) În învăţământul primar, ora de curs este de 45 de minute, cu o pauză de 15 minute, după fiecare oră şi o pauză de 20 de minute, după cea de-a doua oră de curs. La clasa pregătitoare şi la clasa I, activităţile de predare-învăţare-evaluare acoperă 30-35 de minute, restul de timp fiind destinat activităţilor liber-alese, recreative. 

   (6) În situaţiile în care clasele din învăţământul primar funcţionează împreună cu alte clase din nivelurile superioare de învăţământ, ora de curs este de 50 de minute, iar în ultimele cinci minute învăţătorii organizează activităţi de tip recreativ. 

   (7) Pentru clasele din învăţământul gimnazial, liceal, profesional şi din învăţământul postliceal ora de curs este de 50 de minute, cu o pauză de 10 minute după fiecare oră; după a treia oră de curs, se poate stabili o pauză de 15-20 minute. 

   (8) În situaţii speciale şi pe o perioadă determinată, durata orelor de curs şi a pauzelor poate fi modificată, la propunerea motivată a directorului, prin hotărârea consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ, cu aprobarea inspectoratului şcolar. 

   Art. 12. –   Durata şi structura anului de studiu, alcătuirea schemei orare, precum şi organizarea procesului de învăţământ în cadrul programului „A doua şansă” sunt reglementate prin metodologie specifică, aprobată prin ordin al ministrului educaţiei naţionale. 

   Art. 13. –   (1) Prin hotărârea consiliului de administraţie, la cererea părinţilor, unităţile de învăţământ pot organiza activităţi cu elevii înainte sau după orele de curs, prin programul „Şcoala după şcoală”. 

   (2) Programul „Şcoala după şcoală”se organizează în baza metodologiei aprobate prin ordin al ministrului educaţiei naţionale. 

 

Capitolul 3
Formaţiunile de studiu 

 

   Art. 14. –   (1) În unităţile de învăţământ, formaţiunile de studiu cuprind grupe, clase sau ani de studiu şi se constituie, la propunerea directorului, prin hotărâre a consiliului de administraţie, conform prevederilor legale. 

   (2) Efectivele formaţiunilor de studiu în învăţământul preuniversitar se constituie conform prevederilor legale. 

   (3) În situaţii excepţionale, pe baza unei justificări corespunzătoare, unităţile de învăţământ pot organiza formaţiuni de studiu sub efectivul minim sau peste efectivul maxim, cu aprobarea consiliului de administraţie al inspectoratului şcolar. În această situaţie, consiliul de administraţie are posibilitatea de a consulta şi consiliul clasei, în vederea luării deciziei. 

   (4) În localităţile în care există cerere pentru forma de învăţământ în limba maternă a unei minorităţi naţionale, efectivele formaţiunilor de studiu pot fi mai mici decât minimul prevăzut de lege. Decizia privind înfiinţarea şi funcţionarea acestor formaţiuni de studiu aparţine Ministerului Educaţiei Naţionale, după consultarea consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ respective. 

   (5) Activitatea de învăţământ în regim simultan se reglementează prin ordin al ministrului educaţiei naţionale. 

   (6) Ministerul Educaţiei Naţionale stabileşte, prin reglementări specifice, disciplinele de învăţământ/modulele la care predarea se face pe grupe de elevi. 

   (7) În situaţii temeinic motivate, în unităţile de învăţământ liceal şi profesional, în care numărul de elevi de la o specializare/domeniu de pregătire profesională este insuficient pentru alcătuirea unei clase, se pot organiza clase cu dublu profil sau dublă specializare/calificare. 

   (8) Clasele mentionate la alin. (7) se organizeaza pentru profiluri/domenii de pregatire/specializari/calificari la care disciplinele generale sunt comune, la solicitarea consiliului de administratie al unitatii de învatamânt, cu avizul inspectoratului scolar si aprobarea Ministerului Educatiei Nationale. 

   (9) La disciplinele comune pentru toti elevii claselor mentionate la alin. (7), activitatea se desfasoara cu toata clasa, iar la disciplinele/modulele de specialitate activitatea se desfasoara pe grupe. 

   Art. 15. –   (1) Învăţământul special şi special integrat pentru copiii/elevii/tinerii cu deficienţe uşoare, moderate sau grave se face individual, pe grupe sau clase cu efective stabilite prin lege, în funcţie de tipul şi de gradul deficienţei. 

   (2) Pentru fiecare copil/elev/tânăr cu dizabilităţi grave/profunde/severe/asociate orientaţi de către Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională/ Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională pentru învăţământul de masă, efectivele existente ale claselor se diminuează cu trei copii/elevi/tineri. 

   Art. 16. –   (1) La înscrierea în învăţământul gimnazial, liceal şi profesional, se asigură, de regulă, continuitatea studiului limbilor moderne, ţinând cont de oferta educaţională a unităţii de învăţământ. 

   (2) Conducerea unităţii de învăţământ va alcătui, de regulă, formaţiunile de studiu astfel încât elevii din aceeaşi clasă să studieze aceleaşi limbi străine. 

   (3) În unitatile de învatamânt în care alcatuirea formatiunilor de studiu nu se poate face cu respectarea conditiilor mentionate la alin. (2), conducerile unitatilor de învatamânt vor asigura în orar o plaja care sa permita cuplarea mai multor clase la studiul limbilor moderne. 

   (4) În situaţii bine specificate, la solicitarea scrisă a părinţilor şi a elevilor, directorul poate efectua modificări în studierea limbilor moderne, prin inversarea ordinii de studiere a celor două limbi sau chiar prin schimbarea lor. 

   (5) În cazurile mentionate la alin. (4), conducerea unitatii de învatamânt este obligata sa asigure un program de sprijin al elevilor care nu au studiat limba moderna respectiva sau nu se afla la acelasi nivel de studiu cu restul elevilor din clasa/grupa. 

 

Titlul III
Managementul unităţilor de învăţământ 

 

Capitolul 1
Dispoziţii generale 

 

   Art. 17. –   (1) Managementul unităţilor de învăţământ cu personalitate juridică este asigurat în conformitate cu prevederile legale. 

   (2) Unitatea de învăţământ cu personalitate juridică este condusă de consiliul de administraţie, de director şi, după caz, de directori adjuncţi. 

   (3) Pentru îndeplinirea atribuţiilor ce îi revin, conducerea unităţii de învăţământ se consultă, după caz, cu toate organismele interesate: consiliul profesoral, organizaţiile sindicale, consiliul reprezentativ al părinţilor/asociaţia părinţilor, consiliul şcolar al elevilor, autorităţile administraţiei publice locale, precum şi cu reprezentanţii agenţilor economici implicaţi în susţinerea învăţământului profesional şi tehnic şi/sau în desfăşurarea instruirii practice a elevilor. 

   Art. 18. –   Consultanţa şi asistenţa juridică pentru unităţile de învăţământ se asigură, la cererea directorului, de către inspectoratele şcolare, prin consilierul juridic. 

 

Capitolul 2
Consiliul de administraţie 

 

   Art. 19. –   (1) Consiliul de administraţie este organ de conducere al unităţii de învăţământ. 

   (2) Consiliul de administraţie se organizează şi funcţionează conform Metodologiei-cadru de organizare şi funcţionare a consiliului de administraţie din unităţile de învăţământ, aprobată prin ordin al ministrului educaţiei naţionale. 

   (3) Directorul unităţii de învăţământ de stat este preşedintele consiliului de administraţie. Pentru unităţile de învăţământ particular şi confesional, conducerea consiliului de administraţie este asigurată de persoana desemnată de fondatori. 

   Art. 20. –   (1) La şedinţele consiliului de administraţie participă de drept, reprezentanţii organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de sector de activitate învăţământ preuniversitar din unitatea de învăţământ, cu statut de observatori. 

   (2) Preşedintele consiliului de administraţie are obligaţia de a convoca reprezentanţii organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de sector de activitate învăţământ preuniversitar din unitatea de învăţământ la toate şedinţele consiliului de administraţie. Membrii consiliului de administraţie, observatorii şi invitaţii sunt convocaţi cu cel puţin 72 de ore înainte de începerea şedinţei ordinare, comunicându-li-se ordinea de zi şi documentele ce urmează a fi discutate. În cazul şedinţelor extraordinare convocarea se face cu cel puţin 24 de ore înainte. Procedura de convocare se consideră îndeplinită dacă s-a realizat prin unul din următoarele mijloace: poştă, fax, e-mail sau sub semnătură. 

   (3) La şedinţele consiliului de administraţie în care se dezbat aspecte privind elevii, preşedintele consiliului de administraţie are obligaţia de a convoca reprezentantul elevilor, care are statut de observator. 

 

Capitolul 3
Directorul 

 

   Art. 21. –   (1) Directorul exercită conducerea executivă a unităţii de învăţământ, în conformitate cu atribuţiile conferite de legislaţia în vigoare, cu hotărârile consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ, cu prevederile prezentului regulament. 

   (2) Funcţia de director se ocupă, conform legii, prin concurs public, susţinut de către cadre didactice titulare, membre ale corpului naţional de experţi în management educaţional. Concursul pentru ocuparea funcţiei de director se organizează conform metodologiei aprobate prin ordin al ministrului educaţiei naţionale. 

   (3) Pentru asigurarea finantarii de baza, a finantarii complementare si a finantarii suplimentare, directorul încheie contract de management administrativ-financiar cu primarul unitatii administrativ- teritoriale în a carui raza teritoriala se afla unitatea de învatamânt, respectiv cu presedintele consiliului judetean, pentru unitatile de învatamânt special. Modelul-cadru al contractului de management administrativ-financiar este anexa la metodologia prevazuta la alin. (2)

   (4) Directorul încheie contract de management educaţional cu inspectorul şcolar general. Modelul- cadru al contractului de management educaţional este anexă la metodologia prevăzută la alin. (2). 

   (5) Pe perioada exercitării mandatului, directorul nu poate deţine, conform legii, funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte în cadrul unui partid politic, la nivel local, judeţean sau naţional. 

   (6) În unităţile şcolare cu predare şi în limbile minorităţilor naţionale, unul dintre directori va fi un cadru didactic din rândul minorităţii respective. Respectarea criteriilor de competenţă profesională este obligatorie. 

   (7) În unităţile şcolare cu predare în limbile minorităţilor naţionale, în care există şi clase cu predare în limba română, unul dintre directori va fi un cadru didactic care nu aparţine minorităţilor şi care predă în limba română. 

   (8) Directorul unităţii de învăţământ de stat poate fi eliberat din funcţie la propunerea motivată a consiliului de administraţie al inspectoratului şcolar, la propunerea a 2/3 dintre membrii consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ sau la propunerea consiliului profesoral, cu votul a 2/3 dintre membri. În această ultimă situaţie este obligatorie realizarea unui audit de către inspectoratul şcolar. Rezultatele auditului se analizează în consiliul de administraţie al inspectoratului şcolar. În funcţie de hotărârea consiliului de administraţie al inspectoratului şcolar, inspectorul şcolar general emite decizia de eliberare din funcţie a directorului unităţii de învăţământ. 

   (9) Directorul unităţii de învăţământ particular şi confesional poate fi eliberat din funcţie, la propunerea consiliului de administraţie, cu votul a 2/3 din membrii săi, prin decizia persoanei juridice fondatoare. 

   (10) În cazul vacantării funcţiilor de director şi director adjunct din unităţile de învăţământ, conducerea interimară este asigurată, până la organizarea concursului, dar nu mai târziu de sfârşitul anului şcolar, de un cadru didactic titular, numit prin detaşare în interesul învăţământului, prin decizia inspectorului şcolar general, în baza hotărârii consiliului de administraţie al inspectoratului şcolar, cu posibilitatea consultării Consiliului profesoral şi cu acordul scris al persoanelor solicitate. 

   Art. 22. –   (1) În exercitarea funcţiei de conducere executivă, directorul are următoarele atribuţii: 

  1. a)este reprezentantul legal al unităţii de învăţământ şi realizează conducerea executivă a acesteia;
  2. b)organizează întreaga activitate educaţională;
  3. c)organizează şi este direct responsabil de aplicarea legislaţiei în vigoare, la nivelul unităţii de învăţământ;
  4. d)asigură managementul strategic al unităţii de învăţământ, în colaborare cu autorităţile administraţiei publice locale, după consultarea partenerilor sociali şi a reprezentanţilor părinţilor şi elevilor;
  5. e)asigură managementul operaţional al unităţii de învăţământ;
  6. f)asigură corelarea obiectivelor specifice unităţii de învăţământ cu cele stabilite la nivel naţional şi local;
  7. g)coordonează procesul de obţinere a autorizaţiilor şi avizelor legale necesare funcţionării unităţii de învăţământ;
  8. h)asigură aplicarea şi respectarea normelor de sănătate şi securitate în muncă;
  9. i)semnează parteneriate cu agenţii economici pentru asigurarea instruirii practice a elevilor;
  10. j)prezintă, anual, un raport asupra calităţii educaţiei în unitatea de învăţământ pe care o conduce, întocmit de Comisia de evaluare şi asigurare a calităţii; raportul, aprobat de consiliul de administraţie, este prezentat în faţa Consiliului profesoral, comitetului reprezentativ al părinţilor/asociaţiei de părinţi şi este adus la cunoştinţa autorităţilor administraţiei publice locale şi a inspectoratului şcolar.

   (2) În exercitarea funcţiei de ordonator de credite directorul are următoarele atribuţii: 

  1. a)propune în consiliul de administraţie, spre aprobare, proiectul de buget şi raportul de execuţie bugetară,
  2. b)răspunde de încadrarea în bugetul aprobat al unităţii de învăţământ;
  3. c)se preocupă de atragerea de resurse extrabugetare, cu respectarea prevederilor legale;
  4. d)răspunde de realizarea, utilizarea, păstrarea, completarea şi modernizarea bazei materiale a unităţii de învăţământ.

   (3) În exercitarea funcţiei de angajator, directorul are următoarele atribuţii: 

  1. a)angajează personalul din unitate prin încheierea contractului individual de muncă;
  2. b)întocmeşte, conform legii, fişele posturilor pentru personalul din subordine; răspunde de angajarea, evaluarea periodică, formarea, motivarea şi încetarea raporturilor de muncă ale personalului din unitate, precum şi de selecţia personalului nedidactic;
  3. c)propune consiliului de administraţie vacantarea posturilor, organizarea concursurilor pe post şi angajarea personalului;
  4. d)îndeplineşte atribuţiile prevăzute de Metodologia-cadru privind mobilitatea personalului didactic din învăţământul preuniversitar, precum şi de alte acte normative elaborate de Ministerul Educaţiei Naţionale.

   (4) Alte atribuţii ale directorului sunt: 

  1. a)propune inspectoratului şcolar, spre aprobare, proiectul planului de şcolarizare, avizat de consiliului de administraţie;
  2. b)coordonează activitatea de elaborare a ofertei educaţionale a unităţii de învăţământ şi o propune spre aprobare consiliului de administraţie;
  3. c)coordonează şi răspunde de colectarea datelor statistice pentru sistemul naţional de indicatori pentru educaţie, pe care le transmite inspectoratului şcolar şi răspunde de introducerea datelor în Sistemul de Informaţii Integrat al Învăţământului din Romania (SIIIR);
  4. d)propune consiliului de administraţie, spre aprobare, Regulamentul de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ;
  5. e)coordonează efectuarea anuală a recensământului copiilor/elevilor din circumscripţia şcolară, în cazul unităţilor de învăţământ preşcolar, primar şi gimnazial;
  6. f)stabileşte componenţa formaţiunilor de studiu în baza hotărârii consiliului de administraţie;
  7. g)elaborează proiectul de încadrare cu personal didactic de predare, precum şi schema de personal didactic auxiliar şi nedidactic şi le supune, spre aprobare, consiliului de administraţie;
  8. h)numeşte, după consultarea consiliului profesoral, în baza hotărârii consiliului de administraţie, profesorii diriginţi la clase, precum şi coordonatorul pentru proiecte şi programe educative şcolare şi extraşcolare;
  9. i)numeşte cadrul didactic care face parte din consiliul clasei, ce poate prelua atribuţiile profesorului diriginte, în condiţiile în care acesta este indisponibil pentru o perioadă de timp, din motive obiective;
  10. j)numeşte, în baza hotărârii consiliului de administraţie, coordonatorii structurilor care aparţin de unitatea de învăţământ cu personalitate juridică, din rândul cadrelor didactice – de regulă, titulare – care îşi desfăşoară activitatea în structurile respective;
  11. k)stabileşte, prin decizie, componenţa catedrelor şi comisiilor din cadrul unităţii de învăţământ, în baza hotărârii consiliului de administraţie;
  12. l)coordonează comisia de întocmire a orarului şi îl propune spre aprobare consiliului de administraţie;
  13. m)aprobă graficul serviciului pe şcoală al personalului didactic şi al elevilor; atribuţiile acestora sunt precizate în regulamentul de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ;
  14. n)propune consiliului de administraţie, spre aprobare, Calendarul activităţilor educative al unităţii de învăţământ;
  15. o)aprobă graficul desfăşurării lucrărilor scrise semestriale;
  16. p)aprobă, prin decizie, regulamentele de funcţionare ale cercurilor, asociaţiilor ştiinţifice, tehnice, sportive şi cultural-artistice ale elevilor din unitatea de învăţământ în baza hotărârii consiliului de administraţie;
  17. q)elaborează instrumente interne de lucru, utilizate în activitatea de îndrumare, control şi evaluare a tuturor activităţilor, care se desfăşoară în unitatea de învăţământ şi le supune spre aprobare consiliului de administraţie;
  18. r)asigură, prin şefii catedrelor şi responsabilii comisiilor metodice, aplicarea planului de învăţământ, a programelor şcolare şi a metodologiei privind evaluarea rezultatelor şcolare;
  19. s)controlează, cu sprijinul şefilor de catedră/responsabililor comisiilor metodice, calitatea procesului instructiv-educativ, prin verificarea documentelor, prin asistenţe la ore şi prin participări la diverse activităţi educative extracurriculare şi extraşcolare;
  20. t)monitorizează activitatea de formare continuă a personalului din unitate;
  21. u)monitorizează activitatea cadrelor didactice debutante şi sprijină integrarea acestora în colectivul unităţii de învăţământ;
  22. v)aprobă asistenţa la orele de curs sau la activităţi educative şcolare/extraşcolare, a şefilor de catedră/responsabililor de comisii metodice, cu respectarea prevederilor legale în vigoare;
  23. w)consemnează zilnic în condica de prezenţă absenţele şi întârzierile la orele de curs ale personalului didactic de predare şi instruire practică, precum şi întârzierile personalului didactic auxiliar şi nedidactic, de la programul de lucru;
  24. x)îşi asumă, alături de consiliul de administraţie, răspunderea publică pentru performanţele unităţii de învăţământ pe care o conduce;
  25. y)numeşte şi controlează personalul care răspunde de sigiliul unităţii de învăţământ;
  26. z)asigură arhivarea documentelor oficiale şi şcolare:
  27. aa)răspunde de întocmirea, eliberarea, reconstituirea, anularea, completarea şi gestionarea actelor de studii; răspunde de întocmirea, eliberarea, reconstituirea, anularea, completarea, modificarea, rectificarea şi gestionarea documentelor de evidenţă şcolară;
  28. bb)aprobă vizitarea unităţii de învăţământ, de către persoane din afara unităţii, inclusiv de către reprezentanţi ai mass-media. Fac excepţie de la această prevedere reprezentanţii instituţiilor cu drept de îndrumare şi control asupra unităţilor de învăţământ, precum şi persoanele care participă la procesul de monitorizare şi evaluare a calităţii sistemului de învăţământ.

   (5) Directorul îndeplineşte alte atribuţii stabilite de către consiliul de administraţie, potrivit legii, precum şi orice alte atribuţii rezultând din prevederile legale în vigoare şi contractele colective de muncă aplicabile. 

   (6) Pentru realizarea atribuţiilor sale, directorul se consultă cu reprezentanţii organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel de sector de activitate învăţământ preuniversitar din unitatea de învăţământ şi/sau, după caz, cu reprezentanţii salariaţilor din unitatea de învăţământ, în conformitate cu prevederile legale. 

   (7) In lipsă, directorul are obligaţia de a delega atribuţiile către directorul adjunct sau către un alt cadru didactic, membru al Consiliului de administraţie. Neîndeplinirea acestei obligaţii constituie abatere disciplinara şi se sancţionează conform legii. 

   Art. 23. –   În exercitarea atributiilor si a responsabilitatilor stabilite în conformitate cu prevederile Art. 22, directorul emite decizii si note de serviciu. 

   Art. 24. –   Directorul este preşedintele consiliului profesoral şi prezidează şedinţele acestuia. 

   Art. 25. –   (1) Drepturile şi obligaţiile directorului unităţii de învăţământ sunt cele prevăzute de legislaţia în vigoare, de prezentul regulament şi de contractul colectiv de muncă aplicabil. 

   (2) Perioada concediului anual de odihnă al directorului se aprobă de către inspectorul şcolar general. 

 

Capitolul 4
Directorul adjunct 

 

   Art. 26. –   (1) În activitatea sa, directorul poate fi ajutat de unul, doi sau trei directori adjuncţi aflaţi în subordinea sa directă. 

   (2) Numărul directorilor adjuncţi se stabileşte proporţional cu numărul de grupe de antepreşcolari/preşcolari/clase de elevi ale unităţii de învăţământ, prin hotărâre a Consiliului de administraţie al inspectoratului şcolar. 

   (3) Se poate numi un director adjunct, pentru: 

  1. a)unităţile de învăţământ de nivel primar şi/sau gimnazial care au peste 30 de clase de elevi;
  2. b)unităţile de învăţământ primar şi/sau gimnazial care au între 20 şi 30 de clase şi îndeplinesc una dintre condiţiile: au cel puţin 10 clase inclusiv din învăţământul primar şi/sau grupe din învăţământul antepreşcolar şi preşcolar sau au secţii cu predare în limbile minorităţilor într-o unitate şcolară cu predare în limba română sau au secţii cu predare în limba română într-o unitate şcolară cu predare într- o limbă a minorităţilor;
  3. c)unităţile de învăţământ primar şi/sau gimnazial care au între 20 şi 30 de clase şi au internat şi cantină;
  4. d)unităţile de învăţământ liceal/postliceal care au peste 25 de clase;
  5. e)unităţile de învăţământ liceal/postliceal care au între 18 şi 25 de clase şi îndeplinesc, una din condiţiile: au cel puţin 10 clase din învăţământul primar şi/sau grupe din învăţământul preşcolar sau au secţii cu predare în limbile minorităţilor într-o unitate şcolară cu predare în limba română sau au secţii cu predare în limba română într-o unitate şcolară cu predare într-o limbă a minorităţilor;
  6. f)unităţile de învăţământ liceal/postliceal care au între 18 şi 25 clase şi au internat şi cantină.

   (4) Se pot numi doi directori adjuncţi pentru: 

  1. a)unităţile de învăţământ de nivel gimnazial, liceal sau postliceal care funcţionează cu peste 60 de clase de elevi sau cu peste 60 de clase de elevi şi grupe de copii din învăţământul antepreşcolar şi/sau preşcolar;
  2. b)unităţile de învăţământ gimnazial, liceal sau postliceal care au între 50 şi 60 de clase şi îndeplinesc, una dintre condiţiile: au clase din filiera tehnologică sau sunt unităţi de învăţământ liceal cu profil teoretic ori vocaţional şi care au grupe de grădiniţe ori clase de gimnaziu sau sunt unităţi cu profil teoretic ori vocaţional care au şi clase de învăţământ postliceal.

   (5) Se pot numi trei directori adjuncţi, pentru unităţile de învăţământ de nivel gimnazial, liceal sau postliceal care funcţionează cu peste 70 de clase de elevi sau cu peste 70 de clase de elevi şi grupe de copii din învăţământul antepreşcolar şi preşcolar. 

   Art. 27. –   (1) Funcţia de director adjunct se ocupă, conform legii, prin concurs public, susţinut de către cadre didactice titulare, membre ale corpului naţional de experţi în management educaţional. 

   (2) Organizarea concursului pentru ocuparea funcţiei de director adjunct se face în conformitate cu metodologia elaborată de Ministerul Educaţiei Naţionale. 

   (3) Directorul adjunct al unităţii de învăţământ de stat poate fi eliberat din funcţie la propunerea motivată a consiliului de administraţie al inspectoratului şcolar, la propunerea a 2/3 dintre membrii consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ sau la propunerea consiliului profesoral, cu votul a 2/3 dintre membri. În această ultimă situaţie este obligatorie realizarea unui audit de către inspectoratul şcolar. Rezultatele auditului se analizează în consiliul de administraţie al inspectoratului şcolar. În funcţie de hotărârea consiliului de administraţie al inspectoratului şcolar, inspectorul şcolar general emite decizia de eliberare din funcţie a directorului adjunct al unităţii de învăţământ. 

   (4) Eliberarea din funcţie a directorilor adjuncţi ai unităţilor de învăţământ liceal militar se face cu respectarea legislaţiei în vigoare şi cu avizul Ministerului Apărării Naţionale. 

   Art. 28. –   (1) Directorul adjunct îşi desfăşoară activitatea în baza unui contract de management educaţional încheiat cu directorul unităţii de învăţământ şi îndeplineşte atribuţiile stabilite prin fişa postului, anexă la contractul de management educaţional, precum şi atribuţiile delegate de director pe perioade determinate. 

   (2) Directorul adjunct exercită, prin delegare, toate atribuţiile directorului, în lipsa acestuia. 

   Art. 29. –   (1) Perioada concediului anual de odihnă al directorului adjunct se aprobă de către directorul unităţii de învăţământ. 

   (2) Pe perioada exercitării mandatului, directorul adjunct al unităţii de învăţământ nu poate deţine, conform legii, funcţia de preşedinte sau vicepreşedinte în cadrul unui partid politic, la nivel local, judeţean sau naţional. 

 

Titlul IV
Personalul unităţilor de învăţământ 

 

Capitolul 1
Dispoziţii generale 

 

   Art. 30. –   (1) În unităţile de învăţământ, personalul este format din personal didactic, care poate fi didactic de conducere, didactic de predare şi instruire practică, didactic auxiliar şi personal nedidactic. 

   (2) Selectia personalului didactic si a celui nedidactic din unitatile de învatamânt se face prin concurs/examen, conform normelor specifice. 

   (3) Angajarea personalului didactic de predare, didactic auxiliar şi nedidactic în unităţile de învăţământ cu personalitate juridică se realizează prin încheierea contractului individual de muncă cu unitatea de învăţământ, prin reprezentantul său legal. 

   Art. 31. –   (1) Competenţele, responsabilităţile, drepturile şi obligaţiile personalului din învăţământul sunt cele reglementate de legislaţia în vigoare. 

   (2) Personalul din învăţământul preuniversitar trebuie să îndeplinească condiţiile de studii cerute pentru postul ocupat şi să fie apt din punct de vedere medical. 

   (3) Personalul din învăţământul preuniversitar trebuie să aibă o ţinută morală demnă, în concordanţă cu valorile pe care trebuie să le transmită elevilor, o vestimentaţie decentă şi un comportament responsabil. 

   (4) Personalului din învăţământul preuniversitar îi este interzis să desfăşoare acţiuni de natură să afecteze imaginea publică a elevului, viaţa intimă, privată şi familială a acestuia. 

   (5) Personalului din învăţământul preuniversitar îi este interzis să aplice pedepse corporale, precum şi să agreseze verbal, fizic sau emoţional elevii şi/sau colegii. 

   (6) Personalul din învăţământul preuniversitar are obligaţia de a veghea la siguranţa elevilor, în incinta unităţii de învăţământ, pe parcursul desfăşurării programului şcolar şi a activităţilor extracurriculare/extraşcolare. 

   (7) Personalul din învăţământul preuniversitar are obligaţia să sesizeze, după caz, instituţiile publice de asistenţă socială/educaţională specializată, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în legătură cu orice încălcări ale drepturilor copilului/elevului, inclusiv în legătură cu aspecte care îi afectează demnitatea, integritatea fizică şi psihică. 

   Art. 32. –   (1) Structura de personal şi organizarea acestuia se stabilesc prin organigramă, prin statele de funcţii şi prin proiectul de încadrare ale fiecărei unităţi de învăţământ. 

   (2) Prin organigrama unităţii se stabilesc: structura de conducere şi ierarhia internă, organismele consultative, catedrele, comisiile şi celelalte colective de lucru, compartimentele de specialitate sau alte structuri funcţionale prevăzute de legislaţia în vigoare. 

   (3) Organigrama se propune de către director la începutul fiecărui an şcolar, se aprobă de către consiliul de administraţie şi se înregistrează ca document oficial la secretariatul unităţii de învăţământ. 

   Art. 33. –   (1) Coordonarea activităţii structurilor unităţilor de învăţământ se realizează de către un coordonator numit, de regulă, dintre cadrele didactice titulare, prin hotărâre a consiliului de administraţie, la propunerea directorului. 

   (2) La nivelul structurilor arondate unităţilor de învăţământ cu personalitate juridică se pot constitui colective de lucru proprii. Conform regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţii de învăţământ, acestea sunt integrate în organismele corespunzătoare de la nivelul unităţilor de învăţământ cu personalitate juridică. 

   Art. 34. –   Personalul didactic de predare este organizat în catedre/comisii metodice şi în colective/comisii de lucru pe diferite domenii de activitate, în conformitate cu normele legale în vigoare şi cu prevederile prezentului regulament. Regulamentul de organizare şi funcţionare a unităţii de învăţământ cuprinde prevederi specifice referitoare la organizarea şi funcţionarea catedrelor/comisiilor. 

   Art. 35. –   Personalul didactic auxiliar este organizat în compartimente de specialitate care se află în subordinea directorului/directorului adjunct, în conformitate cu organigrama unităţii de învăţământ. 

   Art. 36. –   La nivelul fiecărei unităţi de învăţământ, funcţionează, de regulă, următoarele compartimente de specialitate: secretariat, financiar-contabil, administrativ, precum şi alte compartimente, potrivit legislaţiei în vigoare. 

 

Capitolul 2
Personalul didactic 

 

   Art. 37. –   Personalul didactic are drepturile şi obligaţiile prevăzute de legislaţia în vigoare şi de contractele colective de muncă aplicabile. 

   Art. 38. –   Pentru încadrarea şi menţinerea într-o funcţie didactică de conducere, de predare şi instruire practică sau într-o funcţie didactică auxiliară, personalul didactic are obligaţia să prezinte un certificat medical, eliberat pe un formulat specific, elaborat de Ministerul Educaţiei Naţionale şi Ministerul Sănătăţii. 

   Art. 39. –   (1) Cadrele didactice care fac dovada absolvirii unui program acreditat de formare în domeniul managementului educaţional, cu minimum 60 de credite transferabile, pot face parte din corpul naţional de experţi în management educaţional, iar procedura şi criteriile de selecţie se stabilesc prin metodologie aprobată prin ordin al ministrului educaţiei naţionale. 

   (2) Personalul didactic are obligaţia de a participa la activităţi de formare continuă, în condiţiile legii. 

   Art. 40. –   Se interzice personalului didactic de predare să condiţioneze evaluarea elevilor sau calitatea prestaţiei didactice la clasă de obţinerea oricărui tip de avantaje de la elevi sau de la reprezentanţii legali ai acestora. Astfel de practici, dovedite de organele abilitate, se sancţionează conform legii. 

   Art. 41. –   În unităţile de învăţământ se organizează permanent, pe durata desfăşurării cursurilor, serviciul pe şcoală al cadrelor didactice, în zilele în care acestea au mai puţine ore de curs. Numărul şi atribuţiile profesorilor de serviciu se vor stabili în funcţie de dimensiunea perimetrului şcolar, de numărul elevilor şi de activităţile specifice care se organizează în unitatea de învăţământ. 

 

Capitolul 3
Personalul nedidactic 

 

   Art. 42. –   (1) Personalul nedidactic îsi desfasoara activitatea în baza prevederilor Legii nr. 53/2003Codul Muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare si ale contractelor colective de munca aplicabile. 

   (2) Organizarea şi desfăşurarea concursului de ocupare a posturilor nedidactice dintr-o unitate de învăţământ sunt coordonate de director. Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ aprobă comisiile de concurs şi validează rezultatele concursului. 

   (3) Angajarea personalului nedidactic în unităţile de învăţământ cu personalitate juridică se face de către director, cu aprobarea consiliului de administraţie, prin încheierea contractului individual de muncă. 

   Art. 43. –   (1) Activitatea personalului nedidactic este coordonată, de regulă, de administratorul de patrimoniu. 

   (2) Programul personalului nedidactic se stabileşte de către administratorul de patrimoniu potrivit nevoilor unităţii de învăţământ şi se aprobă de către directorul/directorul adjunct al unităţii de învăţământ. 

   (3) Administratorul de patrimoniu stabileşte sectoarele de lucru ale personalului de îngrijire. În funcţie de nevoile unităţii, directorul poate solicita administratorului de patrimoniu schimbarea acestor sectoare. 

   (4) Administratorul de patrimoniu nu poate folosi personalul subordonat în alte activităţi decât cele necesare unităţii de învăţământ. 

   (5) Administratorul de patrimoniu sau, în lipsa acestuia, altă persoană din cadrul compartimentului administrativ, desemnată de către director, trebuie să se îngrijească, în limita competenţelor, de verificarea periodică a elementelor bazei materiale a unităţii de învăţământ, în vederea asigurării securităţii copiilor/elevilor/personalului din unitate. 

 

Capitolul 4
Evaluarea personalului din unităţile de învăţământ 

 

   Art. 44. –   (1) Evaluarea personalului didactic se face conform legislaţiei în vigoare. 

   (2) În conformitate cu prevederile legale, inspectoratele şcolare realizează auditarea periodică a resursei umane din învăţământul preuniversitar, în baza metodologiilor specifice. 

   Art. 45. –   Evaluarea personalului nedidactic se face la sfârşitul anului calendaristic conform prevederilor legale şi ale regulamentului intern, în baza fişei postului. 

 

Capitolul 5
Răspunderea disciplinară a personalului din unitatea de învăţământ 

 

   Art. 46. –   Personalul didactic raspunde disciplinar conform Legii educatiei nationale nr. 1/2011, cu modificarile si completarile ulterioare. 

   Art. 47. –   Personalul nedidactic raspunde disciplinar în conformitate cu prevederile Legii nr. 53/2003Codul Muncii, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare. 

 

Titlul V
Organisme funcţionale şi responsabilităţi ale cadrelor didactice 

 

Capitolul 1
Organisme funcţionale la nivelul unităţii de învăţământ 

 

Secţiunea 1
Consiliul profesoral 

 

   Art. 48. –   (1) Totalitatea cadrelor didactice dintr-o unitate de învăţământ constituie Consiliul profesoral al unităţii de învăţământ. Preşedintele consiliului profesoral este directorul. 

   (2) Consiliul profesoral se întruneşte lunar sau de câte ori este nevoie, la propunerea directorului sau la solicitarea a minimum o treime dintre cadrele didactice. 

   (3) Cadrele didactice au dreptul să participe la toate şedinţele Consiliilor profesorale din unităţile de învăţământ unde îşi desfăşoară activitatea, obligaţia principală fiind de a participa la şedinţele Consiliului profesoral din unitatea de învăţământ unde, la începutul anului şcolar, declară că are norma de bază. Absenţa nemotivată de la şedinţele la unitatea la care a declarat că are norma de bază se consideră abatere disciplinară. 

   (4) Consiliul profesoral se întruneşte legal în prezenţa a cel puţin două treimi din numărul total al membrilor. 

   (5) Hotărârile se adoptă prin vot deschis sau secret, cu cel puţin jumătate plus unu din numărul total al membrilor consiliului profesoral şi sunt obligatorii pentru personalul unităţii de învăţământ, precum şi pentru beneficiarii primari ai educaţiei. Modalitatea de vot se stabileşte la începutul şedinţei. 

   (6) Directorul unităţii de învăţământ numeşte, prin decizie, secretarul consiliului profesoral, în baza votului cadrelor didactice. Secretarul are atribuţia de a redacta lizibil şi inteligibil procesele-verbale ale şedinţelor consiliului profesoral. 

   (7) La şedinţele consiliului profesoral, directorul poate invita, în funcţie de tematica dezbătută, reprezentanţi desemnaţi ai părinţilor, ai consiliului elevilor, ai autorităţilor administraţiei publice locale şi ai partenerilor sociali. 

   (8) La sfârşitul fiecărei şedinţe a consiliului profesoral, toţi membrii şi invitaţii au obligaţia să semneze procesul-verbal de şedinţă. 

   (9) Procesele-verbale se scriu în registrul de procese-verbale al consiliului profesoral. Registrul de procese-verbale este document oficial, căruia i se alocă număr de înregistrare şi i se numerotează paginile. Pe ultima pagină, directorul unităţii de învăţământ semnează pentru certificarea numărului paginilor registrului şi aplică ştampila unităţii de învăţământ. 

   (10) Registrul de procese-verbale al consiliului profesoral este însoţit, în mod obligatoriu, de un dosar care conţine anexele proceselor-verbale (rapoarte, programe, informări, tabele, liste, solicitări, memorii, sesizări etc.), numerotate şi îndosariate pentru fiecare şedinţă. Registrul şi dosarul se păstrează într-un fişet securizat, ale cărui chei se găsesc la secretarul şi la directorul unităţii de învăţământ. 

   Art. 49. –   Consiliul profesoral are următoarele atribuţii: 

   (a) gestionează şi asigură calitatea actului didactic; 

   (b) analizează şi dezbate raportul general privind starea şi calitatea învăţământului din unitatea de învăţământ; 

   (c) alege, prin vot secret, membrii consiliului de administraţie care provin din rândurile personalului didactic; 

   (d) dezbate, avizează şi propune consiliului de administraţie, spre aprobare, planul de dezvoltare instituţională a şcolii; 

   (e) dezbate si aproba rapoartele de activitate, programele semestriale, planul anual de activitate, precum si eventuale completari sau modificari ale acestora; 

   (f) aprobă componenţa nominală a comisiilor/catedrelor metodice din unitatea de învăţământ; 

   (g) validează raportul privind situaţia şcolară semestrială şi anuală prezentată de fiecare învăţător/institutor/profesor de învăţământ primar/diriginte, precum şi situaţia şcolară după încheierea sesiunii de amânări, diferenţe şi corigenţe; 

   (h) hotărăşte asupra tipului de sancţiune disciplinară aplicată elevilor care săvârşesc abateri; 

   (i) propune acordarea recompenselor pentru elevi şi pentru personalul salariat al unităţii de învăţământ, conform reglementărilor în vigoare; 

   (j) validează notele la purtare mai mici decât 7, respectiv mai mici decât 8 – în cazul unităţilor de învăţământ cu profil pedagogic, teologic si milita-, precum şi calificativele la purtare mai mici de „bine”, pentru elevii din învăţământul primar; 

   (k) propune consiliului de administraţie curriculumul la decizia şcolii; 

   (l) validează oferta de curriculum la decizia şcolii pentru anul şcolar în curs, aprobată de consiliul de administraţie; 

   (m) avizează proiectul planului de şcolarizare; 

   (n) validează fişele de autoevaluare ale personalului didactic al unităţii de învăţământ, în baza cărora se stabileşte calificativul anual; 

   (o) formulează aprecieri sintetice privind activitatea personalului didactic şi didactic auxiliar, care solicită acordarea gradaţiei de merit sau a altor distincţii şi premii, potrivit legii, pe baza raportului de autoevaluare a activităţii desfăşurate de acesta; 

   (p) propune consiliului de administraţie programele de formare continuă şi dezvoltare profesională a cadrelor didactice; 

   (q) propune consiliului de administraţie premierea şi acordarea titlului de „Profesorul anului” cadrelor didactice cu rezultate deosebite în activitatea didactică, în unitatea de învăţământ; 

   (r) dezbate şi avizează regulamentul de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ; 

   (s) dezbate, la solicitarea Ministerului Educaţiei Naţionale, a inspectoratelor şcolare sau din proprie iniţiativă, proiecte de acte normative şi/sau administrative cu caracter normativ, care reglementează activitatea instructiv-educativă, formulează propuneri de modificare sau de completare a acestora; 

   (t) dezbate probleme legate de conţinutul sau organizarea activităţii instructiv-educative din unitatea de învăţământ; propune consiliului de administraţie măsuri de optimizare a procesului didactic; 

   (u) alege, prin vot secret, cadrele didactice membre ale Comisiei pentru evaluarea şi asigurarea calităţii, în condiţiile legii; 

   (v) îndeplineşte alte atribuţii stabilite de consiliul de administraţie, rezultând din legislaţia în vigoare şi din contractele colective de muncă aplicabile; 

   (w) propune eliberarea din funcţie a directorului unităţii de învăţământ, conform legii. 

   Art. 50. –   Documentele consiliului profesoral sunt: 

  1. a)tematica şi graficul şedinţelor consiliului profesoral;
  2. b)convocatoare ale consiliului profesoral;
  3. c)registrul de procese-verbale al consiliului profesoral, însoţit de dosarul cu anexele proceselor- verbale. .

 

Secţiunea 2
Consiliul clasei 

 

   Art. 51. –   (1) Consiliul clasei funcţionează în învăţământul primar, gimnazial, liceal, profesional şi postliceal şi este constituit din totalitatea personalului didactic care predă la clasa respectivă, din cel puţin un părinte delegat al comitetului de părinţi al clasei, cu excepţia claselor din învăţământul postliceal şi, pentru toate clasele, cu excepţia celor din învăţământul primar, din reprezentantul elevilor clasei respective. 

   (2) Preşedintele consiliului clasei este învăţătorul/institutorul/profesorul pentru învăţământul primar, respectiv profesorul diriginte, în cazul învăţământului gimnazial, liceal, profesional şi postliceal. 

   (3) Consiliul clasei se întruneşte cel puţin o dată pe semestru. El se poate întâlni ori de câte ori situaţia o impune, la solicitarea învăţătorului/institutorului/profesorului pentru învăţământul primar, respectiv a profesorului diriginte, a reprezentanţilor părinţilor şi ai elevilor. 

   Art. 52. –   Consiliul clasei îşi desfăşoară activitatea la nivelul fiecărei clase, având următoarele obiective: 

   (a) armonizarea activităţilor didactice cu nevoile educaţionale ale elevilor şi cu aşteptările părinţilor; 

   (b) evaluarea corectă a progresului şcolar şi comportamental al elevilor; 

   (c) coordonarea intervenţiilor multiple ale echipei pedagogice, în vederea optimizării rezultatelor elevilor, în sensul atingerii obiectivelor educaţionale, stabilite pentru colectivul clasei; 

   (d) stabilirea şi punerea în aplicare a modalităţilor de sprijinire a elevilor cu un ritm lent de învăţare; 

   (e) organizarea de activităţi suplimentare pentru elevii capabili de performanţe şcolare înalte. 

   Art. 53. –   Consiliul clasei are următoarele atribuţii: 

   (a) analizează semestrial progresul şcolar şi comportamentul fiecărui elev; 

   (b) stabileşte măsuri de asistenţă educaţională, atât pentru elevii cu probleme de învăţare sau de comportament, cât şi pentru elevii cu rezultate deosebite; 

   (c) stabileşte notele la purtare pentru fiecare elev al clasei, în funcţie de comportamentul acestora în unitatea de învăţământ preuniversitar şi în afara acesteia, şi propune consiliului profesoral validarea mediilor mai mici decât 7,00 şi respectiv mai mici decât 8,00 pentru unităţile de învăţământ cu profil pedagogic, teologic şi militar sau a calificativelor „suficient” şi „insuficient”, pentru învăţământul primar; 

   (d) propune recompense pentru elevii cu rezultate deosebite; 

   (e) participă la întâlniri cu părinţii şi elevii ori de câte ori este nevoie, la solicitarea învăţătorului/institutorului/profesorului pentru învăţământul primar/profesorului diriginte sau a cel puţin 1/3 dintre părinţii elevilor clasei; 

   (f) propune învăţătorului/institutorului/profesorului pentru învăţământul primar/profesorului diriginte, din proprie iniţiativă sau la solicitarea directorului ori a consiliului profesoral, după caz, sancţiunile disciplinare prevăzute pentru elevi, în conformitate cu legislaţia în vigoare; 

   Art. 54. –   (1) Hotărârile consiliului clasei se adoptă cu votul a jumătate plus 1 din totalul membrilor, în prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul acestora. 

   (2) Hotărârile adoptate în şedinţele consiliului clasei se înregistrează în registrul de procese-verbale ale consiliului clasei. Registrul de procese-verbale al consiliului clasei este însoţit în mod obligatoriu, de dosarul care conţine anexele proceselor-verbale. 

   (3) Mediile la purtare mai mici decât 7,00, respectiv mai mici decât 8,00, în cazul unităţilor de învăţământ cu profil pedagogic, teologic şi militar sunt propuse spre avizare de către profesorul diriginte consiliului clasei. Avizarea se face cu votul a jumătate plus 1 din totalul membrilor, în prezenţa a cel puţin 2/3 din numărul acestora. Ulterior, propunerile avizate sunt înaintate spre aprobare consiliului profesoral. 

   Art. 55. –   Documentele consiliului clasei sunt: 

  1. a)tematica şi graficul şedinţelor consiliului clasei;
  2. b)convocatoarele la şedinţele consiliului clasei;
  3. c)registrul de procese-verbale al consiliului clasei, însoţit de dosarul cu anexele proceselor-verbale.

 

Secţiunea 3
Catedrele/comisiile metodice 

 

   Art. 56. –   (1) În cadrul unei unităţi de învăţământ, catedrele/comisiile metodice se constituie din minimum trei membri, pe discipline de studiu, pe discipline înrudite sau pe arii curriculare. 

   (2) În învăţământul primar, catedrele/comisiile metodice se constituie pe ani de studiu, pe grupe de clase sau pe nivel de învăţământ. 

   (3) Activitatea catedrei/comisiei metodice este coordonată de şeful catedrei, respectiv responsabilul comisiei metodice, ales prin vot secret de către membrii catedrei/comisiei. 

   (4) Şedinţele catedrei/comisiei metodice se ţin lunar sau de câte ori directorul ori membrii catedrei/comisiei metodice consideră că este necesar. Şedinţele se desfăşoară după o tematică elaborată la nivelul catedrei, sub îndrumarea şefului de catedră/responsabilului comisiei metodice, şi aprobată de directorul unităţii de învăţământ. 

   Art. 57. –   Atribuţiile catedrelor/comisiilor metodice sunt următoarele: 

  1. a)stabileşte modalităţile concrete de implementare a curriculumului naţional, adecvate specificului unităţii de învăţământ şi nevoilor educaţionale ale elevilor, în vederea realizării potenţialului maxim al acestora şi atingerii standardelor naţionale;
  2. b)elaborează oferta de curriculum la decizia şcolii şi o propune spre dezbatere consiliului profesoral;
  3. c)elaborează programe de activităţi semestriale şi anuale, menite să conducă la atingerea obiectivelor educaţionale asumate şi la progresul şcolar al elevilor;
  4. d)consiliază cadrele didactice debutante, în procesul de elaborare a proiectării didactice şi a planificărilor semestriale;
  5. e)elaborează instrumente de evaluare şi notare;
  6. f)analizează periodic performanţele şcolare ale elevilor;
  7. g)monitorizează parcurgerea programei la fiecare clasă şi modul în care se realizează evaluarea elevilor la disciplina/disciplinele respective;
  8. h)planifică şi organizează instruirea practică a elevilor;
  9. i)organizează, în funcţie de situaţia concretă din unitatea de învăţământ, activităţi de pregătire specială a elevilor cu ritm lent de învăţare, ori pentru examene/evaluări şi concursuri şcolare;
  10. j)organizează activităţi de formare continuă şi de cercetare – acţiuni specifice unităţii de învăţământ, lecţii demonstrative, schimburi de experienţă etc.;
  11. k)implementează standardele de calitate specifice;
  12. l)realizează şi implementează proceduri de îmbunătăţire a calităţii activităţii didactice.

   Art. 58. –   Atribuţiile şefului de catedră/ responsabilului comisiei metodice sunt următoarele: 

  1. a)organizează şi coordonează întreaga activitate a catedrei/comisiei metodice (întocmeşte planul managerial al catedrei, coordonează realizarea instrumentelor de lucru la nivelul catedrei, elaborează rapoarte şi analize, propune planuri de obţinere a performanţelor şi planuri remediale, după consultarea cu membrii catedrei/comisiei metodice, precum şi alte documente stabilite prin regulamentul intern, întocmeşte şi completează dosarul catedrei);
  2. b)stabileşte atribuţiile şi responsabilităţile fiecărui membru al catedrei/comisiei metodice; atribuţia de şef de catedră/responsabilul comisiei metodice este stipulată în fişa postului didactic;
  3. c)evaluează, pe baza unor criterii de performanţă stabilite la nivelul unităţii de învăţământ, în conformitate cu reglementările legale în vigoare, activitatea fiecărui membru al catedrei/comisiei metodice;
  4. d)propune participarea membrilor catedrei/comisiei metodice la cursuri de formare;
  5. e)răspunde în faţa directorului, a consiliului de administraţie şi a inspectorului şcolar de specialitate de activitatea profesională a membrilor catedrei/comisiei;
  6. f)are obligaţia de a participa la acţiunile şcolare şi extraşcolare iniţiate în unitatea de învăţământ, cu acceptul conducerii acesteia;
  7. g)efectuează asistenţe la ore, conform planului managerial al catedrei sau la solicitarea directorului;
  8. h)elaborează, semestrial şi lunar, la cererea directorului, informări asupra activităţii catedrei/comisiei metodice, pe care o prezintă în consiliul profesoral;
  9. i)îndeplineşte orice alte atribuţii stabilite de consiliul de administraţie.

 

Capitolul 2
Responsabilităţi ale personalului didactic în unitatea de învăţământ 

 

Secţiunea 1
Coordonatorul pentru proiecte şi programe educative şcolare şi extraşcolare 

 

   Art. 59. –   (1) Coordonatorul pentru proiecte şi programe educative şcolare şi extraşcolare, este, de regulă, un cadru didactic titular, ales de consiliul profesoral şi aprobat de către Consiliul de Administraţie. 

   (2) Coordonatorul pentru proiecte şi programe educative şcolare şi extraşcolare coordonează activitatea educativă din şcoală, iniţiază, organizează şi desfăşoară activităţi extraşcolare şi extracurriculare la nivelul unităţii de învăţământ, în colaborare cu şeful comisiei diriginţilor, cu responsabilul comisiei de învăţământ primar, cu consiliul reprezentativ al părinţilor pe şcoală/asociaţia de părinţi, cu reprezentanţi ai consiliului elevilor, cu consilierul şcolar şi cu partenerii guvernamentali şi neguvernamentali. 

   (3) Coordonatorul pentru proiecte şi programe educative şcolare şi extraşcolare îşi desfăşoară activitatea pe baza prevederilor strategiilor Ministerului Educaţiei Naţionale privind educaţia formală şi non-formală. 

   (4) Directorul unităţii de învăţământ stabileşte atribuţiile Coordonatorului pentru proiecte şi programe educative şcolare şi extraşcolare, în funcţie de specificul unităţii. 

   (5) Coordonatorul pentru proiecte şi programe educative şcolare şi extraşcolare poate fi remunerat suplimentar din fonduri extrabugetare, conform prevederilor legale în vigoare. 

   Art. 60. –   Coordonatorul pentru proiecte şi programe educative şcolare şi extraşcolare are următoarele atribuţii: 

  1. a)coordonează, monitorizează şi evaluează activitatea educativă nonformală din şcoală;
  2. b)avizează planificarea activităţilor din cadrul programului activităţilor educative ale clasei;
  3. c)elaborează programul/calendarul activităţilor educative şcolare şi extraşcolare proprii, în conformitate cu planul de dezvoltare instituţională, cu direcţiile stabilite de către inspectoratele şcolare şi Ministerul Educaţiei Naţionale, în urma consultării părinţilor şi a elevilor.
  4. d)elaborează, propune şi implementează proiecte şi programe educative de intervenţie şi prevenire a absenteismului, a abandonului şcolar, a violenţei, a delincvenţei juvenile, precum şi programe pentru dezvoltarea abilităţilor de viaţă, de educaţie civică, promovarea sănătăţii, programe culturale, ecologice, sportive şi turistice, educaţie rutieră, protecţie civilă;
  5. e)identifică tipurile de activităţi educative extraşcolare care corespund nevoilor elevilor, precum şi posibilităţile de realizare a acestora, prin consultarea beneficiarilor primari şi secundari ai educaţiei;
  6. f)analizează, semestrial, împreună cu alte comisii existente la nivelul unităţii de învăţământ, situaţia disciplinară a elevilor şi situaţia frecvenţei acestora la orele de curs;
  7. g)prezintă directorului unităţii de învăţământ rapoarte privind activitatea educativă şi rezultatele acesteia;
  8. h)diseminează informaţiile privind activităţile educative derulate în unitatea de învăţământ;
  9. i)facilitează implicarea părinţilor şi a partenerilor educaţionali în activităţile educative;
  10. j)elaborează tematici şi propune forme de desfăşurare a consultaţiilor cu părinţii, tutorii sau susţinătorii legali pe teme educative;
  11. k)propune/elaborează instrumente de evaluare a activităţii educative nonformale desfăşurate la nivelul unităţii de învăţământ;
  12. l)îndrumă, controlează şi evaluează activitatea educativă nonformală din internatele şcolare;
  13. m)facilitează vizite de studii pentru elevii, în ţară şi străinătate, desfăşurate în cadrul programelor de parteneriat educaţional.

   Art. 61. –   Portofoliul coordonatorului pentru proiecte şi programe educative şcolare şi extraşcolare conţine: 

  1. a)oferta educaţională a unităţii de învăţământ în domeniul activităţii educative extraşcolare;
  2. b)planul anual şi semestrial al activităţii educative extraşcolare;
  3. c)planificarea calendaristică a activităţilor educative extraşcolare, inclusiv în perioada vacanţelor şcolare;
  4. d)programe de parteneriat pentru realizarea de activităţi educative extraşcolare;
  5. e)programe educative de prevenţie şi intervenţie;
  6. f)modalităţi de monitorizare şi evaluare a activităţii educative extraşcolare a elevilor;
  7. g)măsuri de optimizare a ofertei educative extraşcolare;
  8. h)rapoarte de activitate semestriale si anuale;
  9. i)documente care reglementează activitatea extraşcolară, în format letric sau electronic, transmise de inspectoratul şcolar şi Ministerul Educaţiei Naţionale, privind activitatea educativă extraşcolară.

   Art. 62. –   (1) Inspectoratele şcolare vor stabili o zi metodică pentru coordonatorii pentru proiecte şi programe educative şcolare şi extraşcolare. 

   (2) Activitatea desfăşurată de coordonatorul pentru proiecte şi programe educative şcolare şi extraşcolare se regăseşte în raportul anual de activitate, prezentat în consiliul de administraţie. Activitatea educativă şcolară şi extraşcolară este parte a planului de dezvoltare instituţională a unităţii de învăţământ. 

 

Secţiunea 2
Profesorul diriginte 

 

   Art. 63. –   (1) Coordonarea activităţii claselor de elevi din învăţământul gimnazial, liceal, profesional şi postliceal se realizează prin profesorii diriginţi. 

   (2) Pentru activitatea de diriginte, cadrul didactic primeşte o indemnizaţie, conform legii. 

   (3) Un cadru didactic poate îndeplini atribuţiile de profesor diriginte, la o singură clasă. 

   (4) În cazul învăţământului primar, atribuţiile dirigintelui revin învăţătorului/institutorului/ profesorului pentru învăţământul primar. 

   Art. 64. –   (1) Profesorii diriginţi sunt numiţi, anual, de către directorul unităţii de învăţământ, în baza hotărârii consiliului de administraţie, după consultarea consiliului profesoral. 

   (2) La numirea diriginţilor se are în vedere principiul continuităţii, astfel încât o clasă să aibă acelaşi diriginte pe parcursul unui ciclu de învăţământ. 

   (3) De regulă, poate fi numit ca diriginte un cadru didactic titular sau suplinitor care are cel puţin o jumătate din norma didactică în unitatea de învăţământ şi care predă la clasa respectivă. 

   (4) Pot fi numiţi ca profesori diriginţi şi cadrele didactice din centrele şi cabinetele de asistenţă psihopedagogică. 

   Art. 65. –   (1) Activităţile specifice funcţiei de diriginte sunt prevăzute într-o anexă la fişa postului cadrului didactic învestit cu această responsabilitate. 

   (2) Planificarea activităţilor dirigintelui se realizează, semestrial şi anual, de către acesta, conform proiectului de dezvoltare instituţională şi nevoilor educaţionale ale colectivului de elevi pe care îl coordonează şi se avizează de către directorul adjunct sau directorul unităţii de învăţământ. 

   (3) Profesorul diriginte îşi proiectează şi îşi desfăşoară activitatea potrivit sarcinilor prevăzute de planul anual de dezvoltare instituţională al unităţii de învăţământ, în acord cu particularităţile educaţionale ale clasei respective. 

   (4) Profesorul diriginte desfăşoară activităţi de suport educaţional, consiliere şi orientare profesională pentru elevii clasei pe care o coordonează. Activităţile se referă la: 

  1. a)teme stabilite în concordanţă cu specificul vârstei, cu interesele sau solicitările elevilor, pe baza programelor şcolare în vigoare elaborate pentru aria curriculară „Consiliere şi orientare”;
  2. b)teme de educaţie pentru sănătate şi de promovare a unui stil de viaţă sănătos, educaţie rutieră, educaţie civică, educaţia şi pregătirea antiinfracţională a elevilor, protecţie civilă, educaţie antiseismică, antidrog, prevenirea şi combaterea traficului de persoane, teme de prevenire a violenţei etc., în conformitate cu prevederile actelor normative şi ale strategiilor naţionale, precum şi în baza parteneriatelor stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale, în colaborare cu alte ministere, instituţii şi organizaţii.

   (5) Dirigintele desfăşoară activităţi educative extraşcolare, activităţi pe care le stabileşte după consultarea elevilor şi a părinţilor, în concordanţă cu specificul vârstei şi nevoilor identificate pentru colectivul respectiv de elevi. 

   (6) Activităţile de suport educaţional, consiliere şi orientare profesională pentru elevii clasei pe care o coordonează, sunt obligatorii şi sunt desfăşurate de diriginte, în cadrul orelor de consiliere şi orientare, orelor de dirigenţie sau în afara orelor de curs, după caz. În situaţia în care aceste activităţi se desfăşoară în afara orelor de curs, dirigintele stabileşte, consultând colectivul de elevi, un interval orar pentru desfăşurarea activităţilor de suport educaţional, consiliere şi orientare profesională, într-un spaţiu prestabilit şi destinat acestei activităţi, cu aprobarea conducerii unităţii de învăţământ. Intervalul orar este anunţat de către profesorul diriginte elevilor, părinţilor şi celorlalte cadre didactice. Planificarea orei destinate acestor activităţi se realizează cu aprobarea directorului unităţii de învăţământ, iar ora respectivă se consemnează în condica de prezenţă a cadrelor didactice. 

   Art. 66. –   (1) Pentru a se asigura o comunicare constantă, promptă şi eficientă cu părinţii, dirigintele realizează activităţi de suport educaţional şi consiliere pentru părinţi, tutori sau susţinătorii legali. 

   (2) Pentru realizarea unei comunicări constante cu părinţii, tutorii sau susţinătorii legali, profesorul diriginte stabileşte o oră săptămânal în care este la dispoziţia acestora, pentru prezentarea situaţiei şcolare a elevilor, pentru discutarea problemelor educaţionale sau comportamentale specifice ale acestora. 

   (3) Planificarea orelor dedicate întâlnirilor diriginţilor cu părinţii, tutorii sau susţinătorii legali de la fiecare clasă se aprobă de către director, se comunică elevilor şi părinţilor, tutorilor sau susţinătorilor legali ai acestora şi se afişează la avizierul şcolii. 

   Art. 67. –   Profesorul diriginte are următoarele atribuţii: 

  1. organizează şi coordonează:
  2. a)activitatea colectivului de elevi;
  3. b)activitatea consiliului clasei;
  4. c)şedinţele cu părinţii, tutorii sau susţinătorii legali la începutul şi sfârşitul semestrului, şi ori de câte ori este cazul;
  5. d)acţiuni de orientare şcolară şi profesională pentru elevii clasei;
  6. e)activităţi educative şi de consiliere;
  7. f)activităţi extracurriculare, în şcoală şi în afara acesteia;
  8. monitorizează:
  9. a)situaţia la învăţătură a elevilor;
  10. b)frecvenţa la ore a elevilor;
  11. c)participarea şi rezultatele elevilor la concursurile şi competiţiile şcolare;
  12. d)comportamentul elevilor în timpul activităţilor şcolare şi extraşcolare;
  13. e)participarea elevilor la programe sau proiecte şi implicarea acestora în activităţi de voluntariat;
  14. colaborează cu:
  15. a)profesorii clasei şi coordonatorul pentru proiecte şi programe educative şcolare şi extraşcolare pentru informarea privind activitatea elevilor, pentru soluţionarea unor situaţii specifice activităţilor şcolare şi pentru toate aspectele care vizează procesul instructiv-educativ, care-i implică pe elevi;
  16. b)cabinetele de asistenţă psihopedagogică, în activităţi de consiliere şi orientare a elevilor clasei;
  17. c)conducerea şcolii, pentru organizarea unor activităţi ale colectivului de elevi, pentru iniţierea unor proiecte educaţionale cu elevii, pentru rezolvarea unor probleme administrative referitoare la întreţinerea şi dotarea sălii de clasă, inclusiv în scopul păstrării bazei materiale, pentru soluţionarea unor probleme sau situaţii deosebite, apărute în legătură cu colectivul de elevi;
  18. d)comitetul de părinţi al clasei şi cu părinţii, tutorii sau susţinători legali pentru toate aspectele care vizează activitatea elevilor şi evenimentele importante la care aceştia participă şi cu alţi parteneri implicaţi în activitatea educativă şcolară şi extraşcolară;
  19. e)compartimentul secretariat, pentru întocmirea documentelor şcolare şi a actelor de studii ale elevilor clasei;
  20. f)persoana desemnată de conducerea unităţii de învăţământ pentru gestionarea Sistemului de Informaţii Integrat al Învăţământului din Romania (SIIIR), în vederea completării şi actualizării datelor referitoare la elevii clasei;
  21. informează:
  22. a)elevii şi părinţii, tutorii sau susţinătorii legali acestora despre prevederile Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ;
  23. b)elevii şi părinţii acestora cu privire la reglementările referitoare la examene/testări naţionale şi cu privire la alte documente care reglementează activitatea şi parcursul şcolar al elevilor;
  24. c)părinţii tutori sau susţinători legali despre situaţia şcolară, despre comportamentul elevilor, despre frecvenţa acestora la ore; informarea se realizează în cadrul întâlnirilor cu părinţii, precum şi în scris, ori de câte ori este nevoie;
  25. d)părinţii, tutorii sau susţinătorii legali în cazul în care elevul înregistrează peste 10 absenţe nemotivate; informarea se face în scris;
  26. e)părinţii, tutorii sau susţinătorii legali, în scris, în legătură cu situaţiile de corigenţă, sancţionările disciplinare, neîncheierea situaţiei şcolare sau repetenţie;
  27. îndeplineşte alte atribuţii stabilite de către conducerea unităţii de învăţământ, în conformitate cu reglementările în vigoare sau cu fişa postului.

   Art. 68. –   Profesorul diriginte are şi alte atribuţii: 

  1. a)răspunde de păstrarea bunurilor cu care este dotată sala de clasă, alături de elevi, părinţi, tutori sau susţinători legali şi de consiliul clasei;
  2. b)completează catalogul clasei cu datele personale ale elevilor;
  3. c)motivează absenţele elevilor, în conformitate cu procedurile stabilite de prezentul Regulament şi de Regulamentul de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ;
  4. d)încheie situaţia şcolară a fiecărui elev la sfârşit de semestru şi de an şcolar şi o consemnează în catalog şi în carnetul de elev;
  5. e)realizează ierarhizarea elevilor la sfârşit de an şcolar pe baza rezultatelor obţinute de către aceştia la învăţătură şi purtare;
  6. f)propune consiliului de administraţie acordarea de burse pentru elevi, în conformitate cu prevederile legale;
  7. g)completează documentele specifice colectivului de elevi pe care-l coordonează, respectiv: catalogul clasei, carnetele de elevi, fişa psihopedagogică;
  8. h)monitorizează completarea portofoliului educaţional al elevilor;
  9. i)întocmeşte calendarul activităţilor educative extraşcolare ale clasei;
  10. j)elaborează portofoliul dirigintelui.

   Art. 69. –   Dispoziţiile Art. 6668 se aplică în mod corespunzător învăţătorilor/institutorilor/ profesorilor pentru învăţământ primar. 

 

Capitolul 3
Comisiile din unităţile de învăţământ 

 

Secţiunea 1
Comisia pentru prevenirea şi combaterea violenţei în mediul şcolar 

 

   Art. 70. –   La nivelul fiecărei unităţi de învăţământ funcţionează Comisia pentru prevenirea şi combaterea violenţei în mediul şcolar, conform Strategiei cu privire la reducerea fenomenului de violenţă în unităţile de învăţământ. 

   Art. 71. –   (1) Componenţa şi atribuţiile Comisiei pentru prevenirea şi combaterea violenţei în mediul şcolar respectă reglementările naţionale în vigoare. 

   (2) Componenţa nominală a Comisiei pentru prevenirea şi combaterea violenţei în mediul şcolar se stabileşte prin decizia internă a directorului unităţii de învăţământ, după discutarea şi aprobarea ei în consiliul de administraţie. 

   Art. 72. –   Unitatea de învăţământ, în cadrul Comisiei pentru prevenirea şi combaterea violenţei în mediul şcolar, elaborează şi adoptă anual propriul Plan operaţional al unităţii şcolare privind reducerea fenomenului violenţei în mediul şcolar. 

   Art. 73. –   În conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, respectiv cu prevederile Planului cadru de acţiune pentru creşterea gradului de siguranţă a elevilor şi a personalului didactic şi prevenirea delincvenţei juvenile în incinta şi în zonele adiacente unităţilor de învăţământ, asigurarea unui mediu securizat în unităţile de învăţământ se realizează de către administraţia publică locală, instituţii specializate ale Ministerului Afacerilor Interne, inspectoratele şcolare şi respectiv unităţile de învăţământ. 

   Art. 74. –   Comisia pentru prevenirea şi combaterea violenţei în mediul şcolar este responsabilă de punerea în aplicare, la nivelul unităţii de învăţământ, a prevederilor Planului cadru de acţiune pentru creşterea gradului de siguranţă a preşcolarilor/elevilor şi a personalului şi prevenirea delincvenţei juvenile în incinta şi în zonele adiacente unităţilor de învăţământ. În acest sens, Comisia pentru prevenirea şi combaterea violenţei în mediul şcolar: 

  1. a)are obligaţia de a colabora cu autorităţile administraţiei publice locale, cu reprezentanţii poliţiei şi ai jandarmeriei pentru a creşte siguranţa în unitatea de învăţământ;
  2. b)elaborează rapoarte privind securitatea preşcolarilor/elevilor din unitatea de învăţământ respectivă;
  3. c)propune conducerii unităţii de învăţământ măsuri specifice, rezultate după analiza factorilor de risc şi a situaţiei specifice, care să aibă drept consecinţă creşterea gradului de siguranţă a preşcolarilor/elevilor şi a personalului din unitate şi prevenirea delincvenţei juvenile în incinta şi în zonele adiacente unităţii de învăţământ.

   Art. 75. –   În fiecare unitate de învăţământ, se stabilesc condiţiile de acces în şcoală personalului unităţii, preşcolarilor/elevilor şi al vizitatorilor, acestea fiind incluse în regulamentul de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ. 

   Art. 76. –   (1) În urma consultarii Consiliului reprezentativ al parintilor si a Consiliului reprezentativ al elevilor, Consiliul profesoral din fiecare unitate de învatamânt stabileste pentru elevi cel putin un semn distinctiv, cum ar fi: ecuson, uniforma, esarfa sau altele asemenea, în conformitate cu Legea nr. 35/2007 privind cresterea sigurantei în unitatile de învatamânt, cu modificarile si completarile ulterioare. 

   (2) Semnele distinctive prevazute la alin. (1) vor fi comunicate Directiei Generale de Politie a Municipiului Bucuresti sau inspectoratului de politie judetean si Directiei Generale de Jandarmi a Municipiului Bucuresti ori inspectoratului de jandarmi judetean. 

 

Secţiunea 2
Comisia pentru prevenirea şi combaterea discriminării şi promovarea interculturalităţii 

 

   Art. 77. –   (1) La nivelul unităţilor de învăţământ se constituie, prin decizia directorului, dată în baza hotărârii consiliului de administraţie, Comisia pentru prevenirea şi combaterea discriminării şi promovarea interculturalităţii. 

   (2) Comisia are drept scop promovarea, în cadrul unităţii de învăţământ, a principiilor şcolii incluzive. Şcoala incluzivă este o şcoală prietenoasă şi democratică, care valorifică diversitatea culturală, o şcoală în care toţi copiii sunt respectaţi şi integraţi fără discriminare şi excludere generate de originea etnică, naţionalitate, deficienţe fizice sau mentale, origine culturală sau socio-economică, religie, limbă maternă, convingerile, sexul, vârsta, infecţia HIV, apartenenţa la o categorie dezavantajată sau orice criteriu sancţionat de legislaţia pentru prevenirea şi combaterea discriminării din România. Prevenirea şi eliminarea fenomenului de segregare şcolară, care reprezintă o formă gravă de discriminare, constituie o condiţie imperativă pentru implementarea principiilor şcolii incluzive. 

   (3) La nivelul unităţilor de învăţământ preşcolar, primar şi secundar inferior, Comisia este formată din 3 membri: două cadre didactice şi un reprezentant al părinţilor, tutorilor sau susţinătorilor legali. La nivelul învăţământului secundar superior şi terţiar nonuniversitar comisia este formată din 5 membri: trei cadre didactice, un reprezentant al părinţilor, tutorilor sau susţinătorilor legali şi un reprezentant al elevilor. La şedinţele de lucru ale comisiei sunt invitaţi să participe, acolo unde este posibil, în calitate de observatori, reprezentanţi ai organizaţiilor non-guvernamentale cu activitate în domeniul drepturilor omului. 

   (4) Principalele responsabilităţi ale Comisiei pentru prevenirea şi combaterea discriminării şi promovarea interculturalităţii sunt următoarele: 

  1. a)elaborarea unui plan de acţiune pentru prevenirea şi combaterea discriminării şi promovarea interculturalităţii, în scopul asigurării respectării principiilor şcolii incluzive, în unitatea de învăţământ;
  2. b)colaborarea cu părinţii, tutorii sau susţinătorii legali, mediatorii şcolari, Consiliul elevilor, Direcţia Generală de Asistenţă Socială şi Protecţia Copilului, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, organizaţii nonguvernamentale în domeniul drepturilor omului şi alţi factori interesaţi în scopul prevenirii şi combaterii cazurilor de discriminare şi a promovării interculturalităţii;
  3. c)propunerea unor acţiuni specifice, la nivelul claselor sau al unităţii de învăţământ, care să contribuie la cunoaşterea şi valorizarea celuilalt, la promovarea interculturalităţii;
  4. d)elaborarea şi implementarea unor coduri de conduită, care să reglementeze comportamentele nondiscriminatorii la nivelul unităţii de învăţământ. Politica unităţii de învăţământ, în acest sens, şi procedurile respective trebuie să fie clare, coerente, consecvent aplicate şi să presupună atât sancţiuni, cât şi o abordare constructivă;
  5. e)identificarea şi analiza cazurilor de discriminare şi înaintarea de propuneri de soluţionare a acestora, consiliului de administraţie, directorului unităţii de învăţământ sau consiliului profesoral, după caz;
  6. f)prevenirea şi medierea conflictelor apărute ca urmare a aplicării măsurilor ce vizează respectarea principiilor şcolii incluzive;
  7. g)sesizarea autorităţilor competente în cazul identificării formelor grave de discriminare;
  8. h)monitorizarea şi evaluarea acţiunilor întreprinse pentru prevenirea şi combaterea discriminării şi promovarea interculturalităţii;
  9. i)elaborarea şi monitorizarea implementării planului de desegregare, acolo unde este cazul;
  10. j)elaborarea, anual, a unui raport care să conţină referiri la acţiunile întreprinse pentru prevenirea discriminării şi la rezultatele obţinute în rezolvarea cazurilor de discriminare şi/sau, după caz, segregare. Raportul elaborat de comisia pentru prevenirea discriminării este inclus în raportul anual de analiză a activităţii desfăşurate de unitatea de învăţământ;

   (5) Inspectoratele şcolare monitorizează activitatea Comisiilor de combatere a discriminării din cadrul unităţilor de învăţământ. 

 

Secţiunea 3
Comisia de control managerial intern 

 

   Art. 78. –   (1) La nivelul unitatilor de învatamânt se constituie, prin decizie a directorului, în baza hotarârii Consiliului de administratie, Comisia de control managerial intern, în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului finantelor publice nr. 946/2005 pentru aprobarea codului controlului intern/managerial, cuprinzând standardele de control intern/managerial la entitatile publice si pentru dezvoltarea sistemelor de control intern/managerial, cu modificarile si completarile ulterioare. 

   (2) Componenţa, modul de organizare şi de lucru, precum si alte elemente privind această comisie se stabilesc, in funcţie de complexitatea şi de volumul activităţilor din fiecare unitate de învăţământ, de către conducătorul acesteia. Comisia se întruneşte trimestrial sau ori de câte ori este nevoie. 

   Art. 79. –   Comisia de control managerial intern are următoarele atribuţii: 

  1. a)asigură coordonarea deciziilor şi acţiunilor compartimentelor structurale ale entităţii publice;
  2. b)organizează, când necesităţile o impun, structuri specializate care să sprijine managementul în activitatea de coordonare;
  3. c)coordonează şi influenţează decisiv rezultatele interacţiunii dintre salariaţi în cadrul raporturilor profesionale;
  4. d)conştientizează salariaţii asupra consecinţelor deciziilor şi ale acţiunilor lor asupra întregii entităţi publice;
  5. e)organizează consultări prealabile, în vederea unei bune coordonări, în cadrul compartimentelor cât şi între structurile unităţi de învăţământ.

 

Secţiunea 4
Alte comisii din unităţile de învăţământ 

 

   Art. 80. –   (1) La nivelul unitatilor de învatamânt se constituie si functioneaza comisiile de lucru, prevazute de legislatia în vigoare si contractele colective de munca aplicabile, mentionate în anexa nr. 1 a prezentului Regulament. Comisiile se constituie prin decizie a directorului, în baza hotarârii Consiliului de administratie. 

   (2) Pentru analiza, monitorizarea si rezolvarea unor situatii specifice, consiliul de administratie poate hotarî constituirea unor comisii temporare, altele decât cele prevazute în anexa nr. 1 la prezentul Regulament. Comisiile se constituie prin decizie a directorului, în baza hotarârii Consiliului de administratie. 

 

Capitolul 4
Tipul şi conţinutul documentelor manageriale 

 

   Art. 81. –   Pentru optimizarea managementului unităţii de învăţământ conducerea acesteia elaborează documente manageriale, astfel: 

  1. a)documente de diagnoză;
  2. b)documente de prognoză;
  3. c)documente manageriale de evidenţă.

   Art. 82. –   (1) Documentele de diagnoză ale unităţii de învăţământ sunt: 

  1. a)rapoartele semestriale asupra activităţii desfăşurate;
  2. b)raportul anual asupra activităţii desfăşurate;
  3. c)rapoartele comisiilor şi compartimentelor din unitatea de învăţământ;
  4. d)raportul de evaluare internă a calităţii

   (2) Conducerea unităţii de învăţământ poate elabora şi alte documente de diagnoză, dedicate unor domenii specifice de interes, care să contribuie la dezvoltarea instituţională şi la atingerea obiectivelor educaţionale. 

   Art. 83. –   Raportul semestrial/anual asupra activităţii desfăşurate se întocmeşte de către echipa managerială, în general ca analiză de tip SWOT sau în conformitate cu alte tipuri de analize. Raportul este prezentat, de către director, spre validare, atât consiliului de administraţie, cât şi consiliului profesoral. Validarea raportului semestrial/anual are loc la începutul semestrului al doilea/anului şcolar următor. 

   Art. 84. –   Raportul semestrial/anual asupra activităţii desfăşurate este postat, obligatoriu, pe site-ul unităţii de învăţământ, dacă acesta există, ori, în lipsa site-ului, este făcut cunoscut prin orice altă formă de mediatizare – tipărire, afişare etc. – devenind astfel document public. 

   Art. 85. –   Raportul de evaluare internă a calităţii se întocmeşte de către comisia pentru evaluarea şi asigurarea calităţii şi este prezentat spre validare atât consiliului de administraţie, cât şi consiliului profesoral. 

   Art. 86. –   (1) Documentele de prognoză ale unităţii de învăţământ se realizează pe baza documentelor de diagnoză ale perioadei anterioare. 

   (2) Documentele de prognoză sunt: 

  1. a)planul de dezvoltare instituţională;
  2. b)programul managerial (pe an şcolar);
  3. c)planul operaţional al unităţii de învăţământ (pe an şcolar);
  4. d)programul de dezvoltare a sistemului de control managerial.

   (3) Directorul poate elabora şi alte documente, în scopul optimizării managementului unităţii de învăţământ. 

   Art. 87. –   (1) Planul de dezvoltare instituţională constituie documentul de prognoză pe termen lung al unităţilor din învăţământul preşcolar, primar, gimnazial, liceal şi postliceal şi se elaborează de către o echipă coordonată de către director, pentru o perioadă de 5 ani, ţinând cont de indicatori naţionali şi europeni. Acesta conţine: 

  1. a)prezentarea unităţii de învăţământ: istoric şi starea actuală a resurselor umane, materiale, relaţia cu comunitatea locală şi schema organizatorică;
  2. b)analiza de nevoi alcătuită din analiza mediului intern (de tip SWOT) şi analiza mediului extern (de tip PEST);
  3. c)viziunea, misiunea şi obiectivele strategice ale unităţii de învăţământ;
  4. d)planul de dezvoltare, care conţine planificarea tuturor activităţilor unităţii de învăţământ, fiind structurat astfel: funcţia managerială, obiective, termen, stadiu de realizare, resurse necesare, responsabilităţi, indicatori de performanţă şi evaluarea anuală;
  5. e)planul operaţional al etapei curente.

   (2) Planul de dezvoltare instituţională se avizează de către consiliul profesoral şi se aprobă de consiliul de administraţie. 

   (3) Planul de acţiune al şcolii este parte a planului de dezvoltare instituţională al unităţii de învăţământ profesional şi tehnic, care corelează oferta în educaţie şi formare profesională cu nevoile de dezvoltare socio-economică la nivelul ariei de acţiune. 

   (4) Planul de acţiune al şcolii se realizează în baza ghidului de elaborare emis de către Centrul Naţional de Dezvoltare a Învăţământului Profesional şi Tehnic. 

   Art. 88. –   (1) Programul managerial constituie documentul de prognoză pe termen mediu şi se elaborează de către director pentru o perioadă de un an şcolar. 

   (2) Programul managerial conţine adaptarea direcţiilor de acţiune ale ministerului şi inspectoratului şcolar la contextul unităţii de învăţământ, precum şi a obiectivelor strategice ale planul de dezvoltare instituţională la perioada anului şcolar respectiv. 

   (3) Programul managerial se avizează de către consiliul de administraţie şi se prezintă consiliului profesoral. 

   (4) Directorul adjunct va întocmi propriul program managerial conform fişei postului, în concordanţă cu programul managerial al directorului şi cu planul de dezvoltare instituţională. 

   Art. 89. –   Planul operaţional constituie documentul de prognoză pe termen scurt, se elaborează de către director pentru o perioadă de un an şcolar şi conţine operaţionalizarea obiectivelor programului managerial şi ale planului de îmbunătăţire a calităţii educaţiei corespunzător etapei. 

   Art. 90. –   (1) Directorul ia măsurile necesare, în conformitate cu legislaţia în vigoare, pentru elaborarea şi/sau dezvoltarea sistemului de control intern/managerial, inclusiv a procedurilor formalizate pe activităţi. Programul de dezvoltare a sistemului de control intern/managerial va cuprinde obiectivele, acţiunile, responsabilităţile, termenele, precum şi alte componente ale măsurilor respective. 

   (2) Activitatea de control intern este organizată şi funcţionează în cadrul comisiei de control managerial intern, subordonată directorului unităţii de învăţământ. 

   Art. 91. –   Documentele manageriale de evidenţă sunt: 

  1. a)statul de funcţii;
  2. b)organigrama unităţii de învăţământ
  3. c)schemele orare ale unităţii de învăţământ;
  4. d)planul de şcolarizare aprobat;
  5. e)dosarul cu instrumentele interne de lucru ale directorului pentru îndrumare şi control/programe operative săptămânale;
  6. f)dosarul privind siguranţa în muncă;
  7. g)dosarul privind protecţia civilă;
  8. h)programele de cooperare şi parteneriat locale, naţionale şi internaţionale.

 

Titlul VI
Structura, organizarea şi responsabilităţile personalului didactic auxiliar şi nedidactic 

 

Capitolul 1
Compartimentul secretariat 

 

   Art. 92. –   (1) Compartimentul secretariat cuprinde, după caz, posturile de secretar şef, secretar şi informatician. 

   (2) Compartimentul secretariat este subordonat directorului unitatii de învatamânt si îndeplineste sarcinile stabilite de reglementarile legale si/sau atribuite, prin fisele postului, persoanelor mentionate la alin. (1)

   (3) Secretariatul funcţionează în program de lucru cu elevii, părinţii, tutorii sau susţinătorii legali sau alte persoane interesate din afara unităţii, potrivit unui program de lucru aprobat de director, în baza hotărârii Consiliului de administraţie. 

   Art. 93. –   Compartimentul secretariat are următoarele responsabilităţi: 

  1. a)asigurarea transmiterii informaţiilor la nivelul unităţii de învăţământ;
  2. b)întocmirea, actualizarea şi gestionarea bazelor de date de la nivelul unităţii de învăţământ;
  3. c)întocmirea, înaintarea spre aprobare directorului şi transmiterea situaţiilor statistice şi a celorlalte categorii de documente solicitate de către autorităţi şi instituţii competente, de către consiliul de administraţie ori de către directorul unităţii de învăţământ;
  4. d)înscrierea antepreşcolarilor/preşcolarilor/elevilor pe baza dosarelor personale, ţinerea, organizarea şi actualizarea permanentă a evidenţei acestora şi rezolvarea problemelor privind mişcarea antepreşcolarilor/preşcolarilor/elevilor, în baza hotărârilor consiliului de administraţie;
  5. e)înregistrarea şi verificarea dosarelor pentru acordarea burselor sau a altor drepturi care se acordă elevilor, potrivit legii;
  6. f)rezolvarea problemelor specifice pregătirii şi desfăşurării examenelor şi evaluărilor naţionale, ale examenelor de admitere şi de ocupare a posturilor vacante, conform atribuţiilor specificate în fişa postului;
  7. g)completarea, verificarea şi păstrarea în condiţii de securitate a documentelor, arhivarea documentelor create şi intrate în unitatea de învăţământ, referitoare la situaţia şcolară a elevilor şi a statelor de funcţii pentru personalul unităţii;
  8. h)procurarea, completarea, eliberarea şi evidenţa actelor de studii şi a documentelor şcolare, în conformitate cu prevederile „Regulamentului privind regimul juridic al actelor de studii şi al documentelor de evidenţă şcolară în învăţământul preuniversitar”, aprobat prin ordin al ministrului educaţiei naţionale;
  9. i)selecţionarea, evidenţa şi depunerea documentelor şcolare la Arhivele Naţionale, după expirarea termenelor de păstrare, stabilite prin „Indicatorul termenelor de păstrare”, aprobat prin ordin al ministrului educaţiei naţionale;
  10. j)păstrarea şi aplicarea sigiliului unităţii şcolare, în urma împuternicirii, în acest sens, prin decizie emisă de director, pe documentele avizate şi semnate de persoanele competente; procurarea, deţinerea şi folosirea sigiliilor se realizează în conformitate cu reglementările stabilite prin ordinul ministrului educaţiei naţionale;
  11. k)întocmirea şi/sau verificarea, respectiv avizarea documentelor/documentaţiilor;
  12. l)asigurarea asistenţei tehnice pentru emiterea/adoptarea actelor de autoritate, pentru încheierea contractelor sau a altor acte juridice care dau naştere, modifică sau sting raporturile juridice dintre şcoală şi angajaţi, părinţi sau alte persoane fizice sau juridice;
  13. m)întocmirea, la solicitarea directorului, a statelor de personal pentru toţi angajaţii unităţii de învăţământ;
  14. n)întocmirea, actualizarea şi gestionarea dosarelor de personal ale angajaţilor unităţii de învăţământ;
  15. o)calcularea drepturilor salariale sau de altă natură;
  16. p)gestionarea corespondenţei unităţii de învăţământ;
  17. q)întocmirea şi actualizarea procedurilor activităţilor desfăşurate la nivelul compartimentului, în conformitate cu prevederile legale;
  18. r)păstrarea legăturii cu toate compartimentele de specialitate din cadrul inspectoratului şcolar, din cadrul autorităţilor administraţiei publice locale sau din cadrul altor instituţii şi autorităţi competente în soluţionarea problemelor specifice;
  19. s)rezolvarea oricăror altor probleme care, potrivit actelor normative în vigoare, contractelor colective de muncă aplicabile, hotărârilor consiliului de administraţie sau deciziilor directorului, sunt stabilite în sarcina sa.

   Art. 94. –   (1) Secretarul şef/Secretarul unităţii de învăţământ pune la dispoziţia cadrelor didactice condica de prezenţă, fiind responsabil cu siguranţa acesteia. 

   (2) Secretarul şef/Secretarul răspunde de integritatea şi securitatea cataloagelor. La sfârşitul orelor de curs secretarul verifică, împreună cu profesorul de serviciu, consemnând într-un proces-verbal, existenţa tuturor cataloagelor. 

   (3) În perioada vacanţelor şcolare, cataloagele se păstrează la secretariat. 

   (4) În situatii speciale, atributiile prevazute la alin. (1) si (2) pot fi îndeplinite, prin delegare de sarcini, si de catre cadre didactice sau personal didactic auxiliar, din cadrul unitatii de învatamânt, cu acordul prealabil al personalului solicitat. 

   (5) Se interzice condiţionarea eliberării adeverinţelor, foilor matricole, caracterizărilor şi a oricăror acte de studii sau documente şcolare, de obţinerea de beneficii materiale. 

 

Capitolul 2
Compartimentul financiar 

 

Secţiunea 1
Organizare şi responsabilităţi 

 

   Art. 95. –   (1) Compartimentul financiar reprezintă structura organizatorică din cadrul unităţii de învăţământ în care sunt realizate: fundamentarea şi execuţia bugetului, ţinerea evidenţei contabile, întocmirea/transmiterea situaţiilor financiare asupra fondurilor şi patrimoniului unităţii, precum şi celelalte activităţi prevăzute de legislaţia în vigoare cu privire la finanţarea şi contabilitatea instituţiilor. 

   (2) Din compartimentul financiar fac parte administratorul financiar şi ceilalţi angajaţi asimilaţi funcţiei prevăzute de legislaţia în vigoare cu denumirea generică de „contabil” sau „contabil şef”. 

   (3) Compartimentul financiar este subordonat directorului unităţii de învăţământ. 

   Art. 96. –   Compartimentul financiar are următoarele atribuţii şi responsabilităţi principale: 

  1. a)desfăşurarea activităţii financiar-contabile a unităţii şcolare, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare;
  2. b)gestionarea, din punct de vedere financiar, a întregului patrimoniu al unităţii de învăţământ, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare şi cu hotărârile consiliului de administraţie;
  3. c)întocmirea proiectului de buget şi a raportului de execuţie bugetară, conform legislaţiei în vigoare şi contractelor colective de muncă aplicabile;
  4. d)informarea periodică a consiliului de administraţie şi a consiliului profesoral cu privire la execuţia bugetară;
  5. e)organizarea contabilităţii veniturilor şi cheltuielilor;
  6. f)consemnarea în documente justificative a oricărei operaţii care afectează patrimoniul unităţii de învăţământ şi înregistrarea în evidenţa contabilă a documentelor justificative, în conformitate cu prevederile legale în vigoare;
  7. g)efectuarea inventarierii generale a patrimoniului, în situaţiile prevăzute de lege şi ori de câte ori consiliul de administraţie consideră necesar;
  8. h)întocmirea lucrărilor de închidere a exerciţiului financiar-contabil;
  9. i)îndeplinirea obligaţiilor patrimoniale ale unităţii de învăţământ faţă de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetul local şi faţă de terţi;
  10. j)implementarea procedurilor de contabilitate cu ajutorul programului informatic;
  11. k)avizarea, în condiţiile legii, a proiectelor de contracte sau de hotărâri ale consiliului de administraţie, respectiv de decizii ale directorului, prin care se angajează fondurile sau patrimoniul unităţii;
  12. l)asigurarea şi gestionarea documentelor şi a instrumentelor financiare cu regim special;
  13. m)întocmirea, cu respectarea normelor legale în vigoare, a documentelor privind angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata cheltuielilor bugetare, realizând operaţiunile prevăzute de normele legale în materie;
  14. n)exercitarea oricăror atribuţii şi responsabilităţi, prevăzute de legislaţia în vigoare, de contractele colective de muncă aplicabile sau stabilite de către director sau de către consiliul de administraţie.

 

Secţiunea 2
Management financiar 

 

   Art. 97. –   (1) Întreaga activitate financiară a unităţilor de învăţământ se organizează şi se desfăşoară cu respectarea legislaţiei în vigoare 

   (2) Activitatea financiară a unităţilor de învăţământ se desfăşoară pe baza bugetelor proprii care cuprind, la partea de venituri, fondurile provenite din cele trei forme de finanţare – de bază, complementară şi suplimentară, din venituri proprii sau din alte surse, iar la partea de cheltuieli, sumele alocate pentru fiecare capitol şi subcapitol al clasificaţiei bugetare. 

   Art. 98. –   Pe baza bugetelor aprobate de către autorităţile competente, directorii şi consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ actualizează şi definitivează programele anuale de achiziţii publice, stabilind şi celelalte măsuri ce se impun pentru asigurarea încadrării tuturor categoriilor de cheltuieli în limitele fondurilor alocate. 

   Art. 99. –   Este interzisă angajarea de cheltuieli, dacă nu este asigurată sursa de finanţare 

 

Capitolul 3
Compartimentul administrativ 

 

Secţiunea 1
Organizare şi responsabilităţi 

 

   Art. 100. –   (1) Compartimentul administrativ este coordonat de administratorul de patrimoniu şi este alcătuit din personalul nedidactic al unităţii de învăţământ. 

   (2) Compartimentul administrativ este subordonat directorului unităţii de învăţământ. 

   Art. 101. –   Compartimentul administrativ are următoarele atribuţii şi responsabilităţi principale: 

  1. a)gestionarea bazei materiale a unităţii de învăţământ;
  2. b)realizarea reparaţiilor şi a lucrărilor de întreţinere, igienizare, curăţenie şi gospodărire a unităţii de învăţământ;
  3. c)asigurarea întreţinerii terenurilor, clădirilor şi a tuturor componentelor bazei didactico – materiale;
  4. d)realizarea demersurilor necesare obţinerii autorizaţiilor de funcţionare a unităţii de învăţământ;
  5. e)recepţionarea bunurilor, serviciilor şi a lucrărilor, printr-o comisie constituită la nivelul unităţii de învăţământ;
  6. f)înregistrarea, pe baza aprobării factorilor competenţi, a modificărilor produse cu privire la existenţa, utilizarea şi mişcarea bunurilor din inventar şi prezenţa actelor corespunzătoare compartimentului financiar-contabil, pentru a fi operate în evidenţele şi situaţiile contabile;
  7. g)ţinerea evidenţei consumului de materiale aprobate de factorii de conducere, cu justificările corespunzătoare;
  8. h)punerea în aplicare a măsurilor stabilite de către conducerea unităţii de învăţământ, pe linia securităţii şi sănătăţii în muncă, a situaţiilor de urgenţă şi a normelor P.S.I.;
  9. i)întocmirea proiectului anual de achiziţii cu privire la capitolul bunuri şi servicii şi a documentaţiilor de atribuire a contractelor, împreună cu compartimentul de achiziţii publice;
  10. j)întocmirea documentaţiei pentru organizarea licitaţiilor şi monitorizarea executării contractelor de închiriere încheiate de unitatea de învăţământ cu persoane fizice sau juridice;
  11. k)alte atribuţii prevăzute de legislaţia în vigoare.

 

Secţiunea 2
Management administrativ 

 

   Art. 102. –   Evidenţa, organizarea, actualizarea documentelor contabile, prezentarea situaţiilor financiare referitoare la patrimoniu şi administrarea bazei didactico-materiale a unităţilor de învăţământ se realizează în conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare. 

   Art. 103. –   (1) Inventarierea bunurilor aflate în proprietatea sau în administrarea unităţii de învăţământ se realizează în conformitate cu prevederile legale, de către comisia de inventariere, numită prin decizia directorului. 

   (2) Modificările care se operează în listele ce cuprind bunurile aflate în proprietatea unităţii de învăţământ se supun aprobării consiliului de administraţie de către director sau, după caz, de către directorul adjunct, la propunerea motivată a compartimentelor de specialitate, vizată pentru control financiar preventiv. 

   Art. 104. –   (1) Bunurile aflate în proprietatea unităţii de învăţământ de stat sunt administrate de către consiliul de administraţie. 

   (2) Bunurile aflate în proprietatea unităţii de învăţământ particular sunt supuse regimului juridic al proprietăţii private. 

   Art. 105. –   Bunurile, care sunt temporar disponibile şi care fac parte din baza didactico-materială a unităţilor de învăţământ, pot fi închiriate, cu aprobarea consiliului de administraţie, în conformitate cu dispoziţiile legale în vigoare. 

 

Capitolul 4
Biblioteci şcolare/Centre de documentare şi informare 

 

   Art. 106. –   (1) În unităţile de învăţământ se organizează şi funcţionează biblioteci şcolare sau centre de documentare şi informare, pe baza Regulamentului de organizare şi funcţionare a bibliotecilor şcolare şi a centrelor de documentare şi informare, aprobat prin ordin al ministrului educaţiei naţionale. 

   (2) Biblioteca şcolară se înfiinţează prin decizia directorului unităţii de învăţământ în baza hotărârii consiliului de administraţie. Biblioteca şcolară se poate reorganiza şi integra în centrul de documentare şi informare, fiind interzisă desfiinţarea acesteia. 

   (3) Centrele de documentare şi informare se pot înfiinţa şi funcţiona în orice unitate de învăţământ din învăţământul de stat, particular şi confesional. 

   (4) Centrele de documentare şi informare se înfiinţează prin decizia directorului Casei Corpului Didactic, pe baza criteriilor stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale, la propunerea consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ cu avizul inspectoratelor şcolare. 

   (5) Într-un centru de documentare şi informare pot activa, în condiţiile legii, atât profesorul documentarist, cât şi bibliotecarul şcolar. 

   (6) Bibliotecarul şcolar şi profesorul documentarist sunt angajaţi în condiţiile prevăzute de lege şi se subordonează directorului unităţii de învăţământ. 

   (7) În conformitate cu prevederile legale, în unităţile de învăţământ se asigură accesul gratuit al elevilor şi al cadrelor didactice la Biblioteca Şcolară Virtuală şi la Platforma şcolară de e-learning înfiinţată de Ministerul Educaţiei Naţionale. 

   (8) Platforma şcolară de e-learning este utilizată de către unităţile de învăţământ, pentru a acorda asistenţă elevilor în timpul sau în afara programului şcolar ori pentru cei care, nu pot frecventa temporar şcoala, din motive de sănătate. 

 

Titlul VII
Beneficiarii primari ai învăţământului preuniversitar 

 

Capitolul 1
Dobândirea şi exercitarea calităţii de beneficiar primar al educaţiei 

 

   Art. 107. –   Conform prevederilor legale, beneficiarii primari ai învăţământului sunt antepreşcolarii, preşcolarii şi elevii. 

   Art. 108. –   (1) Dobândirea calităţii de beneficiar primar al educaţiei se face prin înscrierea într-o unitate de învăţământ. 

   (2) Înscrierea se aprobă de către conducerea unităţii de învăţământ cu respectarea prezentului Regulament şi a altor reglementări specifice, urmare a solicitării scrise primite din partea părinţilor, tutorilor sau susţinătorilor legali. Înscrierea în unităţile de educaţie antepreşcolară şi în învăţământul preşcolar se face conform prevederilor legale in vigoare. 

   Art. 109. –   (1) Înscrierea în clasa pregătitoare/clasa I, se face conform metodologiei aprobate prin ordin al ministrului educaţiei naţionale. 

   (2) În situaţia în care, pe durata clasei pregătitoare ori a clasei I, elevul acumulează absenţe urmare a unor probleme de sănătate sau se observă, din cauza înscrierii anticipate din punct de vedere al vârstei, manifestări de oboseală sau de neadaptare şcolară, părinţii, tutorii sau susţinătorii legali pot depune la unitatea de învăţământ o solicitare de retragere a copilului în vederea reînscrierii în clasa pregătitoare, respectiv în clasa I în următorul an şcolar. 

   (3) În situatia solicitarii de retragere mentionate la alin. (2), unitatile de învatamânt vor consilia parintii, tutorii sau sustinatorii legali privind nevoia de a lua decizii în interesul educational al elevului si îi vor informa ca solicitarea nu poate fi solutionata decât în situatia în care evaluarea dezvoltarii psihosomatice atesta necesitatea reînscrierii în clasa pregatitoare. 

   (4) Evaluarea dezvoltarii psihosomatice a elevilor, mentionata la alineatul (3), se efectueaza sub coordonarea Centrului judetean/al municipiului Bucuresti de resurse si asistenta educationala. 

   Art. 110. –   Înscrierea în clasa a IX-a a învăţământului liceal sau profesional, respectiv în anul I din învăţământul postliceal se face în conformitate cu metodologia aprobată prin ordin al ministrului educaţiei naţionale. 

   Art. 111. –   Elevii promovaţi vor fi înscrişi de drept în anul următor de studiu, dacă nu există prevederi specifice de admitere în clasa respectivă. 

   Art. 112. –   (1) Calitatea de beneficiar primar al educaţiei se exercită prin frecventarea cursurilor şi prin participarea la activităţile existente în programul fiecărei unităţi de învăţământ. 

   (2) Calitatea de elev se dovedeşte cu carnetul de elev, vizat la începutul fiecărui an şcolar de către unitatea de învăţământ la care este înscris elevul. 

   Art. 113. –   (1) Prezenţa beneficiarilor primari ai educaţiei la fiecare oră de curs se verifică de către cadrul didactic, care consemnează în catalog, în mod obligatoriu, fiecare absenţă. 

   (2) Motivarea absenţelor se face de către învăţătorul/institutorul/profesorul pentru învăţământul primar/profesorul diriginte în ziua prezentării actelor justificative. 

   (3) În cazul elevilor minori, părinţii, tutorii sau susţinătorii legali au obligaţia de a prezenta personal învăţătorului/institutorului/profesorului pentru învăţământul primar/profesorului diriginte actele justificative pentru absenţele copilului său. 

   (4) Actele pe baza cărora se face motivarea absenţelor sunt: adeverinţă eliberată de medicul cabinetului şcolar, de medicul de familie sau medicul de specialitate, adeverinţă sau certificat medical eliberat de unitatea sanitară în cazul în care elevul a fost internat, cererea scrisă a părintelui, tutorului sau susţinătorului legal al elevului, adresată învăţătorului/institutorului/profesorului pentru învăţământul primar/profesorului diriginte al clasei. Numărul absenţelor care pot fi motivate, fără documente medicale, doar pe baza cererilor părinţilor, tutorilor sau susţinătorilor legali, nu poate depăşi 3 zile pe semestru, iar cererile respective trebuie avizate de către directorul unităţii de învăţământ. Toate adeverinţele medicale trebuie să aibă viza cabinetului, care are în evidenţă fişele medicale/carnetele de sănătate ale elevilor. 

   (5) Actele pe baza cărora se face motivarea absenţelor vor fi prezentate în termen de maximum 7 zile de la reluarea activităţii elevului şi vor fi păstrate de către învăţătorul/institutorul/profesorul pentru învăţământul primar/ profesorul diriginte, pe tot parcursul anului şcolar. 

   (6) Nerespectarea termenului prevazut la alin. (5) atrage, de regula, declararea absentelor ca nemotivate. 

   Art. 114. –   (1) La cererea scrisă a conducerilor unităţilor de învăţământ cu program sportiv suplimentar, a profesorilor-antrenori din unităţile de învăţământ cu program sportiv integrat, a conducerilor cluburilor/asociaţiilor sportive sau a conducerilor structurilor naţionale sportive, directorul poate aproba motivarea absenţelor elevilor care participă la cantonamente şi la competiţii de nivel local, naţional şi internaţional. 

   (2) Directorul unităţii de învăţământ aprobă motivarea absenţelor elevilor care participă la olimpiadele şcolare naţionale, internaţionale, la concursurile profesionale, la nivel local, regional şi naţional, la cererea scrisă a profesorilor îndrumători/însoţitori. 

   Art. 115. –   Elevii din învăţământul obligatoriu, retraşi, se pot reînmatricula, la cerere, numai la începutul anului şcolar la acelaşi nivel/ciclu de învăţământ/formă de învăţământ, redobândind astfel calitatea de elev. 

   Art. 116. –   Elevii aflaţi în situaţii speciale, cum ar fi, căsătorie, naşterea unui copil, persoane aflate în îngrijire, detenţie şi altele asemenea, vor fi sprijiniţi să finalizeze învăţământul obligatoriu. 

 

Capitolul 2
Statutul beneficiarilor primari ai educaţiei 

 

   Art. 117. –   Prezentul capitol reglementează drepturile şi obligaţiile beneficiarilor primari ai educaţiei din toate unităţile din învăţământul de stat, particular sau confesional din România. 

 

Secţiunea 1
Drepturile beneficiarilor primari ai educaţiei 

 

   Art. 118. –   (1) Orice cetăţean român sau cetăţean din ţările Uniunii Europene, din statele aparţinând Spaţiului Economic European şi din Confederaţia Elveţiană se poate înscrie şi poate frecventa, în condiţiile prevăzute de lege, orice formă de învăţământ în limba română, în limbile minorităţilor naţionale sau în limbi de circulaţie internaţională, indiferent de limba sa maternă şi de limba în care a studiat anterior. 

   (2) De aceleaşi drepturi beneficiază şi persoanele care solicită sau au dobândit o formă de protecţie în România, respectiv minorii străini şi minorii apatrizi, a căror şedere pe teritoriul României este oficial recunoscută, conform legii. 

   Art. 119. –   Beneficiarii primari ai educaţiei au dreptul să opteze, conform legii, pentru tipul şi forma de învăţământ pe care le vor urma şi să aleagă parcursul şcolar corespunzător intereselor, pregătirii şi competenţelor lor. Pentru beneficiarii primari ai educaţiei minori, acest drept se exercită, de către părinţi, respectiv părinţi, tutori sau susţinători legali. 

   Art. 120. –   (1) Antepreşcolarii, preşcolarii şi elevii se bucură de toate drepturile constituţionale, precum şi de egalitate în toate drepturile conferite de calitatea de beneficiar primar al educaţiei. 

   (2) Conducerea şi personalul din unitatea de învăţământ au obligaţia să respecte dreptul la imagine al antepreşcolarilor, preşcolarilor şi a elevilor. 

   (3) Nicio activitate organizată în unitatea de învăţământ nu poate leza demnitatea sau personalitatea antepreşcolarilor, preşcolarilor şi a elevilor. 

   (4) Conducerea şi personalul din unitatea de învăţământ nu pot face publice date personale ale beneficiarilor primari ai educaţiei, rezultatele şcolare, respectiv lucrări scrise/părţi ale unor lucrări scrise ale acestora – cu excepţia modalităţilor prevăzute de reglementările în vigoare. 

   Art. 121. –   (1) Antepreşcolarii, preşcolarii şi elevii au dreptul să beneficieze de o educaţie de calitate, prin aplicarea corectă a planurilor-cadru de învăţământ, prin parcurgerea integrală a programelor şcolare şi prin utilizarea de către cadrele didactice a celor mai adecvate strategii didactice, în vederea formării şi dezvoltării competenţelor cheie şi a atingerii obiectivelor educaţionale stabilite. 

   (2) Elevii şi părinţii, tutorii sau susţinătorii legali ai acestora au dreptul să fie consultaţi şi să-şi exprime opţiunea pentru disciplinele din curriculum la decizia şcolii aflate în oferta educaţională a unităţii de învăţământ, în concordanţă cu nevoile şi interesele de învăţare ale elevilor, cu specificul şcolii şi cu nevoile comunităţii locale/partenerilor economici. 

   Art. 122. –   (1) Antepreşcolarii, preşcolarii şi elevii au dreptul la o evaluare obiectivă şi corectă. 

   (2) Elevul sau, după caz, părintele, tutorele sau susţinătorul legal, are dreptul de a contesta rezultatele evaluării, solicitând cadrului didactic să justifice rezultatele acesteia, în prezenţa elevului şi a părintelui, tutorelui sau susţinătorului legal, în termen de 5 zile de la comunicare. 

   (3) În situaţia în care argumentele prezentate de cadrul didactic nu sunt considerate satisfăcătoare, elevul/părintele, tutorele sau susţinătorul legal poate solicita, în scris, directorului unităţii de învăţământ, reevaluarea lucrării scrise. Nu se poate solicita reevaluarea probelor orale sau practice. 

   (4) Pentru soluţionarea cererii de reevaluare, directorul va desemna două cadre didactice de specialitate, din unitatea de învăţământ, care nu predau la clasa respectivă şi care vor reevalua lucrarea scrisă. 

   (5) Media notelor acordate separat de cadrele didactice prevăzute la alin. (4) este nota rezultată în urma reevaluării. În cazul învăţământului primar, calificativul este stabilit, prin consens, de către cele două cadre didactice. 

   (6) În cazul în care diferenţa dintre nota iniţială, acordată de cadrul didactic de la clasă şi nota acordată în urma reevaluării, este mai mică de un punct, contestaţia este respinsă şi nota acordată iniţial rămâne neschimbată. În cazul în care diferenţa dintre nota iniţială şi nota acordată în urma reevaluării este de cel puţin de un punct, contestaţia este acceptată. 

   (7) În cazul acceptării contestaţiei, directorul anulează nota obţinută în urma evaluării iniţiale. Directorul trece nota acordată în urma contestaţiei, autentifică schimbarea prin semnătură şi aplică ştampila unităţii de învăţământ. 

   (8) Calificativul sau notele obţinute în urma contestaţiei, rămân definitive. 

   (9) În situaţia în care în unitatea de învăţământ nu există alţi învăţători/institutori/profesori pentru învăţământul primar sau profesori de specialitate care să nu predea la clasa respectivă, pot fi desemnaţi, de către inspectoratul şcolar, cadre didactice din învăţământul primar sau profesori de specialitate din alte unităţi de învăţământ. 

   Art. 123. –   (1) Conducerile unităţilor de învăţământ sunt obligate să pună, gratuit, la dispoziţia beneficiarilor primari, bazele materiale şi sportive pentru pregătirea organizată a acestora. 

   (2) Antepreşcolarii şi preşcolarii pot beneficia de unele măsuri de protecţie socială (hrană, supraveghere şi odihnă) pe durata parcurgerii programului educaţional în cadrul unităţii de învăţământ respective, în condiţiile stabilite de legislaţia în vigoare. 

   (3) Elevii pot fi cazaţi în internate şi pot mânca la cantinele şcolare, în condiţiile stabilite prin regulamentele de organizare şi funcţionare ale unităţilor respective. 

   Art. 124. –   (1) Beneficiarii primari ai educaţiei din învăţământul de stat au dreptul la şcolarizare gratuită. Pentru anumite activităţi stabilite în funcţie de niveluri, cicluri şi programe de studii se pot percepe taxe, în condiţiile prevăzute de lege. 

   (2) În condiţiile prevăzute de lege, elevii de la cursurile cu frecvenţă din învăţământul preuniversitar de stat pot beneficia de diferite tipuri de burse: de performanţă, de merit, de studiu şi de ajutor social, bursa „Bani de liceu”, bursa profesională. 

   (3) Criteriile generale de acordare a burselor se aprobă prin ordin al ministrului educaţiei naţionale. 

   (4) Consiliile locale, respectiv consiliile judeţene, stabilesc anual, prin hotărâre, cuantumul şi numărul burselor care se acordă din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat. 

   (5) Criteriile specifice de acordare a tuturor tipurilor de bursă se face stabilesc anual, de către consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ, în funcţie de fondurile repartizate şi de rezultatele elevilor. 

   (6) Elevii pot beneficia şi de bursă pe baza unui de contract încheiat cu operatori economici, ori cu alte persoane juridice sau fizice. 

   (7) În condiţiile legii, elevii pot beneficia de credite oferite de bănci pentru continuarea studiilor. 

   (8) Elevii şi cursanţii străini din învăţământul preuniversitar, precum şi elevii etnici români cu domiciliul în străinătate pot beneficia de burse, potrivit prevederilor legale. 

   (9) Elevii pot beneficia de suport financiar şi din sursele extrabugetare ale unităţilor de învăţământ de stat, în condiţiile legii. 

   Art. 125. –   Unităţile de învăţământ sunt obligate să asigure elevilor servicii complementare cum ar fi: consilierea şi informarea elevilor de către cadrele didactice, în cadrul orei de consiliere, consilierea în scopul orientării profesionale, consilierea psihologică şi socială prin personal de specialitate. 

   Art. 126. –   (1) Statul acordă premii, burse, locuri în tabere şi alte asemenea stimulente materiale elevilor cu performanţe şcolare înalte, precum şi celor cu rezultate remarcabile în educaţia şi formarea lor profesională sau în activităţi culturale şi sportive. 

   (2) Statul şi alţi factori interesaţi susţin financiar activităţile de performanţă, de nivel naţional şi internaţional, ale elevilor. 

   (3) Statul susţine antepreşcolarii, preşcolarii şi elevii cu probleme şi nevoi sociale, precum şi pe aceia cu cerinţe educaţionale speciale. 

   Art. 127. –   (1) Antepreşcolarii, preşcolarii şi elevii din unităţile de învăţământ de stat şi particulare autorizate/acreditate şi confesionale beneficiază de asistenţă medicală, psihologică şi logopedică gratuită în cabinete medicale, psihologice şi logopedice şcolare, ori în unităţi medicale de stat. 

   (2) La începutul fiecărui an şcolar, pe baza metodologiei aprobate prin ordin comun al ministrului educaţiei naţionale şi ministrului sănătăţii, se realizează examinarea stării de sănătate a antepreşcolarilor, preşcolarilor şi elevilor. 

   (3) Beneficiarii primari ai educaţiei au dreptul la tarife reduse cu 75% pentru accesul la muzee, la concerte, la spectacole de teatru, de operă, de film şi la alte manifestări culturale şi sportive organizate de instituţiile publice. 

   (4) Elevii de naţionalitate română din străinătate, bursieri ai statului român, beneficiază pe teritoriul României de gratuitate la toate manifestările prevăzute la alin. (3). 

   Art. 128. –   (1) Elevii din învăţământul obligatoriu, profesional şi liceal de stat, particular autorizat/acreditat beneficiază, pe tot parcursul anului calendaristic, de tarif redus cu 50% pentru transportul local în comun, de suprafaţă, naval şi subteran, precum şi pentru transportul intern auto, feroviar şi naval. 

   (2) Elevii orfani, elevii cu cerinţe educaţionale speciale, precum şi cei pentru care s-a stabilit o măsură de protecţie specială, în condiţiile legii, sau tutela beneficiază de gratuitate pentru toate categoriile de transport menţionate la alin. (1) pe tot parcursul anului calendaristic. 

   (3) Ministerului Educaţiei Naţionale, prin unităţile de învăţământ, decontează elevilor care nu pot fi şcolarizaţi în localitatea de domiciliu, cheltuielile de transport, pe bază de abonament, în limita a 50 km, în conformitate cu prevederile legale. 

   (4) De aceeaşi facilitate menţionată la alin. (3) beneficiază şi elevii care locuiesc la internat sau în gazdă cărora li se asigură decontarea sumei ce reprezintă contravaloarea a 8 călătorii dus-întors pe semestru. 

   Art. 129. –   (1) Autorităţile administraţiei publice locale din localitatea de domiciliu a elevilor din învăţământul obligatoriu, şcolarizaţi într-o altă localitate, cu sprijinul agenţilor economici sau al colectivităţilor locale, al societăţilor de binefacere, precum şi al altor persoane juridice sau fizice pot asigura acestor elevi, în situaţii bine justificate, servicii de transport, de masă şi de internat. 

   (2) În condiţiile stabilite prin hotărâre a Guvernului, statul subvenţionează costurile aferente frecventării liceului de către elevii provenind din grupurile socioeconomice dezavantajate, precum şi costurile pentru cei care frecventează învăţământul profesional. 

   Art. 130. –   Elevii din învăţământul preuniversitar de stat, particular şi confesional autorizat/acreditat au dreptul să fie evidenţiaţi şi să primească premii şi recompense, pentru rezultate deosebite obţinute la activităţile şcolare şi extraşcolare, precum şi pentru o atitudine civică exemplară. 

   Art. 131. –   Conform legislaţiei în vigoare, beneficiarii primari ai educaţiei care aparţin minorităţilor naţionale studiază şi se instruiesc în limba maternă, la toate nivelurile, tipurile şi formele de învăţământ preuniversitar. 

   Art. 132. –   (1) Copiii/tinerii cu cerinţe educaţionale speciale, integraţi în învăţământul de masă, au aceleaşi drepturi ca şi ceilalţi elevi. 

   (2) Copiii/tinerii cu cerinţe educaţionale speciale sau alte tipuri de cerinţe educaţionale, stabilite prin ordin al ministrului educaţiei naţionale, au dreptul să fie şcolarizaţi în unităţi de învăţământ de masă, special şi special integrat pentru toate nivelurile de învăţământ, diferenţiat, în funcţie de tipul şi gradul de deficienţă. 

   (3) Includerea beneficiarilor primari ai educaţiei în clase cu cerinţe educaţionale speciale, în urma diagnosticării abuzive pe diverse criterii (rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, apartenenţă la o categorie defavorizată), se sancţionează conform prevederilor legale. 

   (4) În funcţie de tipul şi gradul de deficienţă, elevii cu cerinţe educaţionale speciale pot dobândi calificări profesionale corespunzătoare. 

   (5) Copiii/tinerii cu cerinţe educaţionale speciale şcolarizaţi în unităţile de învăţământ special sau de masă beneficiază de asistenţă socială constând în asigurarea alocaţiei zilnice de hrană, a rechizitelor şcolare, a cazarmamentului, a îmbrăcămintei şi a încălţămintei, în cuantum egal cu cel pentru copiii aflaţi în sistemul de protecţie a copilului, şcolarizaţi în unităţile de învăţământ special sau de masă. De aceleaşi drepturi beneficiază şi copiii/tinerii cu cerinţe educaţionale speciale, şcolarizaţi în alt judeţ decât cel de domiciliu, care pot primi şi cazare gratuită în internate sau în centrele de asistare pentru copiii cu cerinţe educaţionale speciale. 

   Art. 133. –   (1) Pentru beneficiarii primari ai educaţiei cu cerinţe educaţionale speciale, cu boli cronice sau nedeplasabili din motive medicale, se poate organiza învăţământ la domiciliu sau pe lângă unităţile de asistenţă medicală. 

   (2) Şcolarizarea la domiciliu, respectiv înfiinţarea de clase sau de grupe în spitale se fac în conformitate cu prevederile metodologiei cadru elaborate de către Ministerul Educaţiei Naţionale. 

   Art. 134. –   (1) Antepreşcolarii, preşcolarii şi elevii au dreptul să participe la activităţi extraşcolare. 

   (2) Activităţile extraşcolare sunt realizate în cadrul unităţilor de învăţământ, în cluburi, în palate ale copiilor, în tabere şcolare, în baze sportive, turistice şi de agrement sau în alte unităţi acreditate în acest sens, cu respectarea prevederilor regulamentelor de funcţionare ale acestora. 

   Art. 135. –   (1) Elevilor din învăţământul preuniversitar de stat şi particular/confesional le este garantată, conform legii, libertatea de asociere în cercuri şi în asociaţii ştiinţifice, culturale, artistice, sportive sau civice, care se organizează şi funcţionează pe baza unui statut propriu, aprobat de directorul unităţii de învăţământ. 

   (2) Exercitarea dreptului la reuniune nu poate fi supusă decât acelor limitări care sunt prevăzute de lege şi care sunt necesare într-o societate democratică, în interesul siguranţei naţionale, al ordinii publice, pentru a proteja sănătatea şi moralitatea publică sau drepturile şi libertăţile altora. 

   (3) Dreptul la reuniune se exercită în afara orarului zilnic, iar activităţile pot fi organizate în unitatea de învăţământ, la cererea grupului de iniţiativă, numai cu aprobarea consiliului de administraţie. În acest caz, aprobarea pentru desfăşurarea acestor acţiuni va fi condiţionată de acordarea de garanţii scrise, oficiale, ale organizatorilor sau ale părinţilor, tutorilor sau susţinătorilor legali ai acestora, în cazul elevilor minori, cu privire la securitatea persoanelor şi a bunurilor. 

   (4) În cazul în care conţinutul activităţilor care se desfăşoară în unitatea de învăţământ de stat sau particular contravine principiilor legale, care guvernează învăţământul preuniversitar, directorul unităţii de învăţământ poate propune consiliului de administraţie suspendarea desfăşurării acestor activităţi şi, în baza hotărârii consiliului, poate suspenda sau interzice desfăşurarea acestor activităţi. 

   Art. 136. –   (1) În unităţile de învăţământ de stat şi particular/confesional, libertatea elevilor de a redacta şi difuza reviste/publicaţii şcolare proprii, este garantată, conform legii. 

   (2) În cazul în care aceste reviste/publicaţii conţin elemente care afectează siguranţa naţională, ordinea publică, sănătatea şi moralitatea, drepturile şi libertăţile cetăţeneşti sau prevederile prezentului Regulament şi ale Regulamentului de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ, directorul propune consiliului de administraţie suspendarea redactării şi difuzării acestora şi în baza hotărârii consiliului, le poate suspenda temporar sau le poate interzice definitiv. 

 

Secţiunea 2
Obligaţiile beneficiarilor primari ai educaţiei 

 

   Art. 137. –   (1) Beneficiarii primari ai educaţiei din învăţământul de stat, particular şi confesional autorizat/acreditat cu frecvenţă au obligaţia de a frecventa cursurile, de a se pregăti la fiecare disciplină de studiu, de a dobândi competenţele şi de a-şi însuşi cunoştinţele prevăzute de programele şcolare. 

   (2) Elevii din învăţământul obligatoriu, înscrişi la cursuri cu frecvenţă redusă sunt obligaţi să se prezinte la cursuri şi la fiecare evaluare/sesiune de examene organizată de unitatea de învăţământ. 

   Art. 138. –   (1) Beneficiarii primari ai educaţiei trebuie să aibă un comportament civilizat şi o ţinută decentă, atât în unitatea de învăţământ, cât şi în afara ei. 

   (2) Beneficiarii primari ai educaţiei, în funcţie de nivelul de înţelegere şi de particularităţile de vârstă şi individuale ale acestora, vor fi stimulaţi să cunoască şi încurajaţi să respecte: 

  1. a)prezentul Regulament şi Regulamentul de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ;
  2. b)regulile de circulaţie;
  3. c)normele de securitate şi a sănătăţii în muncă, de prevenire şi de stingere a incendiilor;
  4. d)normele de protecţie civilă;
  5. e)normele de protecţie a mediului.

   Art. 139. –   Este interzis elevilor şi tinerilor din sistemul de învăţământ preuniversitar: 

  1. a)să distrugă documentele şcolare, precum cataloage, carnete de elev, foi matricole, documente din portofoliu educaţional etc.;
  2. b)să deterioreze bunurile din patrimoniul unităţii de învăţământ (materiale didactice şi mijloace de învăţământ, cărţi de la biblioteca şcolii, mobilier şcolar, mobilier sanitar, spaţii de învăţământ etc.);
  3. c)să aducă şi să difuzeze în unitatea de învăţământ materiale care, prin conţinutul lor, atentează la independenţa, suveranitatea şi integritatea naţională a ţării, care cultivă violenţa şi intoleranţa;
  4. d)să organizeze şi să participe la acţiuni de protest, care afectează desfăşurarea activităţii de învăţământ sau care afectează participarea la programul şcolar;
  5. e)să blocheze căile de acces în spaţiile de învăţământ;
  6. f)să deţină, să consume sau să comercializeze, în perimetrul unităţii de învăţământ şi în afara acestuia, droguri, substanţe etnobotanice, băuturi alcoolice, ţigări şi să participe la jocuri de noroc;
  7. g)să introducă şi/sau să facă uz în perimetrul unităţii de învăţământ de orice tipuri de arme sau de alte produse pirotehnice cum ar fi muniţie, petarde, pocnitori, brichete etc., precum şi sprayuri lacrimogene, paralizante sau altele asemenea care, prin acţiunea lor, pot afecta integritatea fizică şi psihică a beneficiarilor direcţi ai educaţiei şi a personalului unităţii de învăţământ;
  8. h)să posede şi/sau să difuzeze materiale care au un caracter obscen sau pornografic;
  9. i)să utilizeze telefoanele mobile în timpul orelor de curs, al examenelor şi al concursurilor; prin excepţie de la această prevedere, este permisă utilizarea telefoanelor mobile în timpul orelor de curs, doar cu acordul cadrului didactic, în situaţii de urgenţă sau dacă utilizarea lor poate contribui la optimizarea procesului instructiv-educativ;
  10. j)să înregistreze activitatea didactică; prin excepţie de la această prevedere, este permisă înregistrarea, doar cu acordul cadrului didactic, în cazul în care această activitate poate contribui la optimizarea procesului instructiv-educativ;
  11. k)să lanseze anunţuri false cu privire la amplasarea unor materiale explozibile în perimetrul unităţii de învăţământ;
  12. l)să aibă comportamente jignitoare, de intimidare, discriminare şi atitudini ostentative şi provocatoare;
  13. m)să aducă jigniri şi să manifeste agresivitate în limbaj şi în comportament faţă de colegi şi faţă de personalul unităţii de învăţământ sau să lezeze în orice mod imaginea publică a acestora;
  14. n)să provoace, să instige şi să participe la acte de violenţă în unitate şi în afara ei;
  15. o)să părăsească incinta unităţii de învăţământ în timpul pauzelor sau după începerea cursurilor, fără avizul profesorului de serviciu sau a învăţătorului/institutorului/profesorului pentru învăţământul primar/profesorului diriginte;
  16. p)să aibă o atitudine care constituie o ameninţare la adresa siguranţei celorlalţi elevi şi/sau a personalului unităţii de învăţământ.

   Art. 140. –   (1) Elevii au obligaţia să poarte asupra lor carnetul de elev, să-l prezinte cadrelor didactice pentru consemnarea notelor, precum şi părinţilor, tutorilor sau susţinătorilor legali, pentru informare în legătură cu situaţia lor şcolară. 

   (2) În unităţile de învăţământ se organizează, permanent, pe durata desfăşurării cursurilor, serviciul pe şcoală al elevilor, în conformitate cu prevederile Regulamentului de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ. Organizarea serviciului pe şcoală se efectuează numai de către elevii din clasele a VII-a şi a VIII-a din învăţământul gimnazial, elevii din învăţământul liceal, profesional şi/sau postliceal. 

   (3) Obligaţiile elevilor care efectuează serviciul pe şcoală sunt prevăzute în Regulamentul de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ. 

   Art. 141. –   Elevii din sistemul de învăţământ de stat, particular şi confesional autorizat/acreditat au obligaţia de a utiliza cu grijă manualele şcolare primite gratuit şi de a le restitui în stare bună la sfârşitul anului şcolar. 

   Art. 142. –   Elevii şi tinerii din sistemul de învăţământ de stat, particular şi confesional autorizat/acreditat, care utilizează microbuzele şcolare, sunt obligaţi să ocupe locurile stabilite în timpul deplasării, să aibă un comportament şi un limbaj civilizat şi să nu distrugă bunurile din mijloacele de transport. 

 

Secţiunea 3
Recompense şi sancţiuni ale beneficiarilor primari ai educaţiei 

 

   Art. 143. –   Elevii care obţin rezultate remarcabile în activitatea şcolară şi extraşcolară şi se disting prin comportament exemplar pot primi următoarele recompense: 

  1. a)evidenţiere în faţa colegilor clasei;
  2. b)evidenţiere, de către director, în faţa colegilor de şcoală sau în faţa consiliului profesoral;
  3. c)comunicare verbală sau scrisă adresată părinţilor, în care se menţionează faptele deosebite pentru care elevul este evidenţiat;
  4. d)burse de merit, de studiu, şi de performanţă pentru elevii de la cursurile cu frecvenţă din învăţământul preuniversitar de stat;
  5. e)alte stimulente materiale acordate din veniturile proprii ale unităţii de învăţământ, ori de agenţi economici sau de sponsori;
  6. f)premii, diplome, medalii;
  7. g)recomandare pentru trimiterea, cu prioritate, în excursii sau în tabere de profil din ţară şi din străinătate;
  8. h)premiul de onoare al unităţii de învăţământ.

   Art. 144. –   Performanţa elevilor la olimpiadele şi concursurile pe discipline, la olimpiadele sau concursurile de creaţie tehnico-ştiinţifică şi artistică şi la olimpiadele şi concursurile sportive se recompensează financiar, în conformitate cu reglementările stabilite de Ministerul Educaţiei Naţionale. 

   Art. 145. –   (1) La sfârşitul anului şcolar, beneficiarii primari ai educaţiei pot fi premiaţi prin acordarea de diplome pentru activitatea desfăşurată şi/sau rezultatele obţinute. 

   (2) Acordarea premiilor se face la nivelul unităţii de învăţământ, la propunerea învăţătorului/institutorului/profesorului pentru învăţământul primar, a profesorului diriginte, a consiliului clasei sau a directorului şcolii. 

   (3) Diplomele se pot acorda: 

   (a) pentru rezultate deosebite la învăţătură, sau pe discipline/module de studiu, potrivit consiliului profesoral al unităţii; numărul diplomelor pe care un elev le poate primi nu este limitat; elevii care primesc diplome pe discipline/module de studiu sunt selectaţi numai dintre aceia care au obţinut media 10 anuală sau calificativul „Foarte bine” la disciplina/modulul respectivă/respectiv; 

   (b) pentru alte tipuri de performanţe: pentru purtare, pentru o relaţionare corespunzătoare cu colegii, pentru alte tipuri de activităţi sau preocupări care merită să fie apreciate. 

   (4) Elevii din învăţământul gimnazial, liceal, profesional, postliceal pot obţine premii dacă: 

   (a) au obţinut primele trei medii generale pe clasă şi acestea nu au valori mai mici de 9.00; pentru următoarele trei medii se pot acorda menţiuni; 

   (b) s-au distins la una sau la mai multe discipline/module de studiu; 

   (c) au obţinut performanţe la concursuri, festivaluri, expoziţii şi la alte activităţi extraşcolare desfăşurate la nivel local, judeţean/al municipiului Bucureşti, naţional sau internaţional; 

   (d) s-au remarcat prin fapte de înaltă ţinută morală şi civică; 

   (e) au înregistrat, la nivelul clasei, cea mai bună frecvenţă pe parcursul anului şcolar. 

   (5) Pot fi acordate premii şi pentru alte situaţii prevăzute de Regulamentul de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ. 

   Art. 146. –   Unitatea de învăţământ poate stimula activităţile de performanţă înaltă ale copiilor/elevilor la nivel local, naţional şi internaţional, prin alocarea unor premii, burse, din partea consiliului reprezentativ al părinţilor, a agenţilor economici, a fundaţiilor ştiinţifice şi culturale, a comunităţii locale etc. 

   Art. 147. –   (1) Elevii din sistemul de învăţământ de stat, particular şi confesional autorizat/acreditat, care săvârşesc fapte prin care se încalcă dispoziţiile legale în vigoare, inclusiv regulamentele şcolare, vor fi sancţionaţi în funcţie de gravitatea acestora. 

   (2) Sancţiunile care se pot aplica sunt următoarele: 

  1. a)observaţia
  2. b)avertismentul
  3. c)mustrare scrisă;
  4. d)retragerea temporară sau definitivă a bursei de merit/ bani de liceu/bursa profesională;
  5. e)eliminarea de la cursuri pe o perioadă de 3-5 zile;
  6. f)mutarea disciplinară la o clasă paralelă, din aceeaşi unitate de învăţământ sau la o altă unitate de învăţământ;
  7. g)preavizul de exmatriculare;
  8. h)

   (3) Cu excepţia observaţiei şi a avertismentului, toate sancţiunile aplicate elevilor sunt comunicate, în scris, părinţilor, tutorilor sau susţinătorilor legali şi elevului major. 

   Art. 148. –   (1) Observaţia constă în atenţionarea elevului, cu privire la încălcarea regulamentelor în vigoare, ori a normelor de comportament acceptate şi consilierea acestuia astfel încât să dovedească, ulterior, un comportament corespunzător. Elevului i se va atrage totodată atenţia că, în situaţia în care nu îşi schimbă comportamentul, i se va aplica o sancţiune mai severă. 

   (2) Sancţiunea se aplică de către învăţător/institutor/profesorul pentru învăţământul primar/profesorul diriginte. 

   Art. 149. –   (1) Avertismentul în faţa clasei şi/sau în faţa consiliului clasei/consiliului profesoral constă în atenţionarea elevului şi sfătuirea acestuia să se poarte în aşa fel încât să dea dovadă că înţeles fapta comisă, atrăgându-i-se totodată atenţia că, dacă nu îşi schimbă comportamentul, i se va aplica o sancţiune mai severă. 

   (2) Sancţiunea se aplică de către învăţător/institutor/profesorul pentru învăţământul primar/profesorul diriginte. 

   Art. 150. –   (1) Mustrarea scrisă constă în atenţionarea elevului, în scris, de către învăţător/institutor/profesorul pentru învăţământul primar/profesorul diriginte, cu indicarea faptelor care au determinat aplicarea sancţiunii. 

   (2) Sancţiunea se stabileşte de către consiliul profesoral, la propunerea consiliului clasei. 

   (3) Sancţiunea se consemnează în registrul de procese-a verbale al consiliului clasei şi într-un raport care va fi prezentat consiliului profesoral de către învăţător/institutor/profesorul pentru învăţământul primar/profesorul diriginte, la sfârşitul semestrului în care a fost aplicată. 

   (4) Mustrarea scrisă este redactată de învăţător/institutor/profesorul pentru învăţământul primar/profesorul diriginte, este semnată de acesta şi de către director, este înregistrată în registrul de intrări-ieşiri al unităţii de învăţământ; documentul va fi înmânat părinţilor, tutorilor sau susţinătorilor legali, personal, de către diriginţi sub semnătură sau transmis prin poştă, cu confirmare de primire. 

   (5) Sancţiunea se înregistrează în catalogul clasei, precizându-se numărul sub care a fost înregistrată în registrul de intrări-ieşiri al unităţii. 

   (6) Sancţiunea este însoţită de scăderea notei la purtare, respectiv diminuarea calificativului, în învăţământul primar. 

   Art. 151. –   (1) Retragerea temporară sau definitivă a bursei se aplică de către director, la propunerea consiliului clasei, aprobată prin hotărârea consiliului profesoral. 

   (2) Sancţiunea este însoţită de scăderea notei la purtare, respectiv diminuarea calificativului, în învăţământul primar, aprobată de consiliul profesoral al unităţii de învăţământ. 

   Art. 152. –   (1) Eliminarea de la cursuri pe o perioadă de 3-5 zile constă în înlocuirea activităţii obişnuite a elevului, pentru perioada aplicării sancţiunii, cu un alt tip de activitate desfăşurată, de regulă, în cadrul unităţii de învăţământ, în sala de lectură, în biblioteca şcolii etc. Activitatea pe care o desfăşoară elevul este stabilită de către director, la propunerea consiliului clasei şi se realizează în conformitate cu prevederile prezentului Regulament şi ale Regulamentului de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ. Sancţiunea este însoţită de obligaţia desfăşurării de activităţi în folosul comunităţii şcolare. Activităţile desfăşurate trebuie să fie adecvate vârstei şi să nu pună în pericol sănătatea şi integritatea fizică şi psihică a elevului sancţionat. 

   (2) Dacă elevul refuză să participe la aceste activităţi, absenţele sunt considerate nemotivate şi se consemnează în catalogul clasei. 

   (3) Sancţiunea se consemnează în catalogul clasei, precizându-se numărul şi data documentului, precum şi în raportul consiliului clasei la sfârşitul semestrului. 

   (4) Această sancţiune nu se aplică elevilor de la învăţământul primar. 

   (5) Sancţiunea este însoţită de scăderea notei la purtare, aprobată de consiliul profesoral al unităţii de învăţământ. 

   Art. 153. –   (1) Mutarea disciplinară la o clasă paralelă, în aceeaşi unitate de învăţământ sau la o altă unitate de învăţământ, se propune de către consiliul clasei, se aprobă de către consiliul profesoral şi se aplică prin înmânarea, în scris şi sub semnătură, a sancţiunii, de către învăţător/institutor/profesorul pentru învăţământul primar/profesorul diriginte/director, părintelui, tutorelui sau susţinătorului legal al elevului minor sau elevului, dacă acesta a împlinit 18 ani. 

   (2) Sancţiunea se consemnează în catalogul clasei şi în registrul matricol. 

   (3) Sancţiunea este însoţită de scăderea notei la purtare, aprobată de consiliul profesoral al unităţii de învăţământ la care finalizează cursurile semestrului din anul şcolar respectiv. 

   (4) Sancţiunea nu se aplică în învăţământul primar. 

   Art. 154. –   (1) Preavizul de exmatriculare se întocmeşte de către profesorul diriginte, pentru elevii care absentează nejustificat 20 de ore la diferite discipline de studiu sau 15% din totalul orelor de la o singură disciplină/modul, cumulate pe un an şcolar, se semnează de către acesta şi de director şi se înmânează şi sub semnătură, părintelui, tutorelui sau susţinătorului legal sau elevului, dacă acesta a împlinit 18 ani. 

   (2) Sancţiunea nu se aplică elevilor din învăţământul obligatoriu. 

   (3) Sancţiunea se consemnează în registrul de evidenţă a elevilor şi în catalogul clasei şi se menţionează în raportul consiliului clasei la sfârşit de semestru sau de an şcolar. 

   (4) Sancţiunea este însoţită de scăderea notei la purtare, aprobată de consiliul profesoral al unităţii de învăţământ. 

   Art. 155. –   (1) Exmatricularea constă în eliminarea elevului din unitatea de învăţământ în care acesta a fost înscris, până la sfârşitul anului şcolar. 

   (2) Exmatricularea poate fi: 

  1. a)exmatriculare cu drept de reînscriere, în anul următor, în aceeaşi unitate de învăţământ şi în acelaşi an de studiu;
  2. b)exmatriculare fără drept de reînscriere în aceeaşi unitate de învăţământ;
  3. c)exmatriculare din toate unităţile de învăţământ, fără drept de reînscriere, pentru o perioadă de timp.

   (3) Sancţiunea nu se aplică elevilor din învăţământul obligatoriu. 

   Art. 156. –   Elevii exmatriculaţi din unităţile de învăţământ – liceal şi postliceal – din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, pentru motive imputabile, se pot transfera, în anul şcolar următor, într-o unitate de învăţământ din reţeaua Ministerul Educaţiei Naţionale, cu respectarea prevederilor prezentului regulament şi a regulamentelor specifice din unităţile de învăţământ din care au fost exmatriculaţi. 

   Art. 157. –   (1) Exmatricularea cu drept de reînscriere în anul următor în aceeaşi unitate de învăţământ şi în acelaşi an de studiu, se aplică elevilor din ciclul superior al liceului şi din învăţământul postliceal, pentru abateri grave, prevăzute de prezentul Regulament sau de Regulamentul de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ sau apreciate ca atare de către consiliul profesoral al unităţii de învăţământ . 

   (2) Sancţiunea se aplică şi pentru un număr de cel puţin 40 de absenţe nejustificate din totalul orelor de studiu sau cel puţin 30% din totalul orelor la o singură disciplină de studiu/modul, cumulate pe un an şcolar. 

   (3) Sancţiunea se aprobă în consiliul profesoral la propunerea consiliului clasei. Dacă abaterea constă în absenţe nemotivate, sancţiunea exmatriculării se poate aplica numai dacă, anterior, a fost aplicată sancţiunea preavizului de exmatriculare. 

   (4) Sancţiunea se consemnează în registrul de procese-verbale al consiliului profesoral, în catalogul clasei, în registrul de evidenţă a elevilor şi în registrul matricol. 

   (5) Sancţiunea se comunică, de către directorul unităţii de învăţământ, în scris şi sub semnătură, părintelui, tutorelui sau susţinătorului legal sau chiar elevului, dacă acesta a împlinit 18 ani. 

   (6) Sancţiunea este însoţită de scăderea notei la purtare, aprobată de consiliul profesoral al unităţii de învăţământ. 

   Art. 158. –   (1) Exmatricularea fără drept de reînscriere în aceeaşi unitate de învăţământ se aplică elevilor din ciclul superior al liceului şi din învăţământul postliceal, pentru abateri deosebit de grave, apreciate ca atare de către consiliul profesoral. 

   (2) Aplicarea sancţiunii se aprobă de către consiliul profesoral, la propunerea consiliului clasei. 

   (3) Sancţiunea se consemnează în registrul de procese-verbale al consiliului profesoral, în catalogul clasei, în registrul de evidenţă a elevilor şi în registrul matricol. 

   (4) Sancţiunea se comunică de către director, în scris şi sub semnătură, părintelui, tutorelui sau susţinătorului legal şi chiar elevului, dacă acesta a împlinit 18 ani. 

   (5) Sancţiunea este însoţită de scăderea notei la purtare, aprobată de consiliul profesoral al unităţii de învăţământ. 

   Art. 159. –   (1) Exmatricularea din toate unităţile de învăţământ, fără drept de reînscriere pentru o perioadă de 3-5 ani, se aplică elevilor din ciclul superior al liceului şi din învăţământul postliceal, pentru abateri deosebit de grave, apreciate ca atare de către consiliul profesoral. 

   (2) Sancţiunea se aplică prin ordin al ministrului educatiei naţionale, prin care se stabileşte şi durata pentru care se aplică această sancţiune. În acest sens, directorul unităţii de învăţământ transmite Ministerului Educaţiei Naţionale, propunerea motivată a consiliului profesoral privind aplicarea acestei sancţiuni, împreună cu actele sau orice alte probe din care să rezulte abaterile deosebit de grave săvârşite de elevul propus spre sancţionare. 

   (3) Sancţiunea se consemnează în registrul de procese-verbale al consiliului profesoral, în catalogul clasei şi în registrul matricol. 

   (4) Sancţiunea se comunică, de către Ministerul Educaţiei Naţionale, în scris şi sub semnătură, părintelui, tutorelui sau susţinătorului legal şi elevului, dacă acesta a împlinit 18 ani. 

   Art. 160. –   (1) Măsura complementară privind scăderea notei la purtare asociată uneia dintre sancţiunile menţionate la articolele 150-152 se poate anula dacă elevul sancţionat dovedeşte un comportament ireproşabil, până la încheierea semestrului/anului şcolar. 

   (2) Anularea, în condiţiile stabilite la alin. (1), a măsurii privind scăderea notei la purtare, se aprobă de autoritatea care a aplicat sancţiunea. 

   Art. 161. –   (1) Pentru elevii din învăţământul secundar, la fiecare 10 absenţe nejustificate pe semestru din totalul orelor de studiu sau la 10% absenţe nejustificate din numărul de ore pe semestru la o disciplină/modul, nota la purtare se scade cu câte un punct. 

   (2) Elevii care au media la purtare mai mică decât 9 în anul şcolar anterior, nu pot fi admişi în unităţile de învăţământ cu profil militar, confesional şi pedagogic. 

   Art. 162. –   (1) Elevii care se fac vinovaţi de sustragerea/deteriorarea/distrugerea bunurilor unităţii de învăţământ sunt obligaţi, personal sau prin părinţii, tutorii sau susţinătorii legali să acopere, în temeiul răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie sau al răspunderii pentru fapta minorului, toate cheltuielile ocazionate de lucrările necesare reparaţiilor sau, după caz, să restituie bunurile sau să suporte toate cheltuielile pentru înlocuirea bunurilor deteriorate/sustrase. 

   (2) În cazul în care vinovatul nu se cunoaşte, răspunderea materială devine colectivă, revenind întregii clase/claselor. 

   (3) În cazul deteriorării/distrugerii manualelor şcolare primite gratuit, elevii vinovaţi înlocuiesc manualul cu un exemplar nou, corespunzător disciplinei/modulului, anului de studiu şi tipului de manual. În caz contrar, elevii vor achita de cinci ori contravaloarea manualelor respective. 

   (4) Pentru faptele prevăzute la alin. (1) şi (3), elevii pot fi sancţionaţi, în conformitate cu dispoziţiile Art. 143 din prezentul regulament. 

   Art. 163. –   (1) Contestarea sancţiunilor prevăzute la Art. 147, cu excepţia exmatriculării din toate unităţile de învăţământ, se adresează, de către părinte, tutore sau susţinător legal/elevul major, în scris, consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ, în termen de 5 zile calendaristice de la comunicarea sancţiunii. Exmatricularea din toate unităţile de învăţământ poate fi contestată, în scris, la Ministerul Educaţiei Naţionale, în termen de 5 zile calendaristice de la comunicarea sancţiunii. 

   (2) Contestaţia se soluţionează în termen de 30 de zile de la depunerea acesteia. Hotărârea de soluţionare a contestaţiei este definitivă şi poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ competentă. 

   (3) Contestaţia prevăzută la alin. (2) reprezintă procedura prealabilă reglementată de Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările şi completările ulterioare. 

 

Capitolul 3
Consiliul elevilor 

 

   Art. 164. –   (1) Fiecare clasă îşi va alege reprezentantul în consiliul elevilor, o dată pe an, la începutul primului semestru. Votul este secret, iar elevii vor fi singurii responsabili de alegerea reprezentantului lor. Profesorii nu au drept de vot şi nici nu le este permisă influenţarea deciziei elevilor. 

   (2) În fiecare unitate de învăţământ de stat, particular şi confesional se constituie consiliul elevilor, format din reprezentanţii elevilor de la fiecare clasă. 

   Art. 165. –   (1) Consiliul elevilor este structură consultativă şi partener al unităţii de învăţământ şi reprezintă interesele elevilor din învăţământul preuniversitar la nivelul unităţii de învăţământ. 

   (2) Prin consiliul elevilor, elevii îşi exprimă opinia în legătură cu problemele care îi afectează în mod direct. 

   (3) Consiliul elevilor funcţionează în baza unui regulament propriu, adaptat la specificul şi nevoile şcolii, elaborat pe baza unui regulament-cadru stabilit de Consiliul Naţional al Elevilor. 

   (4) Consiliul profesoral al unităţii de învăţământ desemnează un cadru didactic care va stabili legătura între corpul profesoral şi consiliul elevilor. 

   (5) Conducerea unităţii de învăţământ sprijină activitatea Consiliului elevilor, prin punerea la dispoziţie a logisticii necesare desfăşurării activităţii acestuia şi a unui spaţiu pentru întrunirea Biroului Executiv şi Adunării Generale a respectivului Consiliu al elevilor. Fondurile pentru logistică şi altele asemenea se asigură din finanţarea suplimentară. 

   Art. 166. –   Consiliul elevilor are următoarele atribuţii: 

  1. a)reprezintă interesele elevilor şi transmite consiliului de administraţie, directorului/directorului adjunct şi consiliului profesoral punctul de vedere al elevilor referitor la problemele de interes pentru aceştia;
  2. b)apără drepturile elevilor la nivelul unităţii de învăţământ şi sesizează încălcarea lor;
  3. c)se autosesizează cu privire la problemele cu care se confruntă elevii, informând conducerea unităţii de învăţământ despre acestea şi propunând soluţii;
  4. d)sprijină comunicarea între elevi şi cadre didactice;
  5. e)dezbate propunerile elevilor din şcoală şi elaborează proiecte;
  6. f)poate iniţia activităţi extraşcolare, serbări, evenimente culturale, concursuri, excursii;
  7. g)poate organiza acţiuni de strângere de fonduri pentru copiii cu nevoi speciale, pe probleme de mediu şi altele asemenea;
  8. h)sprijină proiectele şi programele educative în care este implicată unitatea de învăţământ;
  9. i)propune modalităţi pentru a motiva elevii să se implice în activităţi extraşcolare;
  10. j)dezbate proiectul Regulamentului de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ;
  11. k)se implică în asigurarea respectării Regulamentului de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ;
  12. l)organizează alegeri pentru funcţiile de preşedinte, vicepreşedinte, secretar, la termen sau în cazul în care aceştia nu îşi îndeplinesc atribuţiile.

   Art. 167. –   (1) Forul decizional al Consiliului elevilor din unitatea de învăţământ este Adunarea generală. 

   (2) Adunarea generală a Consiliului elevilor din unitatea de învăţământ este formată din reprezentanţii claselor şi se întruneşte cel puţin o dată pe lună. 

   (3) Consiliul elevilor din unitatea de învăţământ are următoarea structură: 

  1. a)Preşedinte;
  2. b)Vicepreşedinte/vicepreşedinţi, în funcţie de numărul de elevi din şcoală;
  3. c)Secretar;
  4. d)Membri: reprezentanţii claselor.

   (4) Preşedintele, vicepreşedintele/vicepreşedinţii şi secretarul formează Biroul Executiv. 

   Art. 168. –   (1) Consiliul elevilor îşi alege, prin vot, preşedintele, elev din învăţământul liceal sau postliceal. 

   (2) Pentru unităţile de învăţământ care au doar clase din învăţământul primar şi gimnazial, preşedintele Consiliului elevilor este ales dintre elevii claselor a VII-a – a VIII-a. 

   (3) Preşedintele Consiliului elevilor participă, cu statut de observator, la şedinţele consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ, la care se discută aspecte privind elevii, la invitaţia scrisă a directorului unităţii de învăţământ. În funcţie de tematica anunţată, preşedintele Consiliul elevilor poate desemna alt reprezentant al elevilor ca participant la anumite şedinţe ale consiliul de administraţie. Preşedintele Consiliului elevilor, elev din învăţământul liceal sau postliceal, activează în Comisia de Evaluare şi Asigurare a Calităţii. 

   (4) Preşedintele Consiliului elevilor din unitatea de învăţământ are următoarele atribuţii: 

  1. a)colaborează cu responsabilii departamentelor Consiliului elevilor;
  2. b)este membru în structura superioară de organizare a elevilor, Consiliul judeţean al elevilor/Consiliul elevilor din municipiului Bucureşti;
  3. c)conduce întrunirile Consiliului elevilor din unitatea de învăţământ;
  4. d)este purtătorul de cuvânt al Consiliului elevilor din unitatea de învăţământ;
  5. e)asigură desfăşurarea discuţiilor într-un spirit de corectitudine, precum şi respectarea ordinii şi a libertăţii de exprimare;
  6. f)are obligaţia de a aduce la cunoştinţa consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ problemele discutate în cadrul şedinţelor Consiliului elevilor;
  7. g)propune excluderea unui membru, în cadrul Biroului Executiv şi a Adunării Generale, dacă acesta nu îşi respectă atribuţiile sau nu respectă regulamentul de funcţionare al consiliului.

   (5) Mandatul preşedintelui Consiliului elevilor este de maximum 2 ani. 

   Art. 169. –   (1) Vicepreşedintele Consiliului elevilor din unitatea de învăţământ are următoarele atribuţii: 

  1. a)monitorizează activitatea departamentelor;
  2. b)preia atribuţiile şi responsabilităţile preşedintelui în absenţa motivată a acestuia;
  3. c)elaborează programul de activităţi al consiliului.

   (2) Mandatul vicepreşedintelui Consiliului şcolar al elevilor este de maximum 2 ani. 

   (3) În unităţile de învăţământ, cu predare în limba română, în care există şi clase/secţii cu predare în limbile minorităţilor naţionale sau în unităţile de învăţământ în limbile minorităţilor naţionale, în care funcţionează şi clase/secţii cu predare în limba română, în Consiliul elevilor este cooptat, în funcţia de vicepreşedinte, un reprezentant al claselor cu predare în limba minorităţilor naţionale, respectiv al claselor cu predare în limba română, după caz. 

   Art. 170. –   (1) Secretarul Consiliului elevilor din unitatea de învăţământ are următoarele atribuţii: 

  1. a)întocmeşte procesul-verbal al întrunirilor Consiliului elevilor din unitatea de învăţământ;
  2. b)notează toate propunerile avansate de Consiliul elevilor.

   (2) Mandatul secretarului Consiliului elevilor este de maximum 2 ani. 

   Art. 171. –   Întrunirile Consiliului elevilor din unitatea de învăţământ se vor desfăşura de câte ori este cazul, fiind prezidate de preşedinte/un vicepreşedinte. 

   Art. 172. –   Consiliul elevilor din unitatea de învăţământ are în componenţă departamentele prevăzute în propriul regulament. 

   Art. 173. –   (1) Fiecare membru al Consiliului elevilor din unitatea de învăţământ poate face parte din cel mult 2 departamente. 

   (2) Fiecare departament are un responsabil. 

   (3) Mandatul responsabilului de departament este de maximum 2 ani. 

   (4) Membrii departamentelor se întâlnesc o dată pe lună sau de câte ori este necesar. 

   (5) Membrii unui departament vor fi înştiinţaţi despre data, ora şi locul şedinţei de către responsabilul departamentului. 

   Art. 174. –   (1) Membrii trebuie să respecte regulile adoptate de către Consiliul elevilor şi să asigure, în rândul elevilor, aplicarea hotărârilor luate. 

   (2) Prezenţa membrilor la activităţile Consiliului elevilor din unitatea de învăţământ este obligatorie. Membrii Consiliului elevilor din unitatea de învăţământ care înregistrează trei absenţe nemotivate consecutive vor fi înlocuiţi din aceste funcţii. 

   (3) Membrii Consiliului elevilor din unitatea de învăţământ au datoria de a prezenta consiliului de administraţie, respectiv consiliului profesoral, problemele specifice procesului instructiv – educativ cu care se confruntă colectivele de elevi. 

   (4) Tematica discuţiilor va avea ca obiectiv eficientizarea derulării procesului instructiv – educativ, îmbunătăţirea condiţiilor de studiu ale elevilor şi organizarea unor activităţi cu caracter extraşcolar de larg interes pentru elevi, activităţi care sunt, ca desfăşurare, de competenţa unităţii de învăţământ. 

   (5) Consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ va aviza proiectele propuse de preşedintele Consiliului elevilor, dacă acestea nu contravin normelor legale în vigoare. 

   (6) Elevii care au obţinut în anul şcolar anterior o notă la purtare sub 9 nu pot fi aleşi ca reprezentanţi în Consiliul elevilor. 

   (7) Fiecare membru al Consiliului elevilor are dreptul de a vota prin Da sau Nu sau de a se abţine de la vot. Votul poate fi secret sau deschis, în funcţie de hotărârea Consiliului elevilor. 

   Art. 175. –   Structurile asociative ale elevilor sunt: 

  1. a)Consiliul Judeţean al Elevilor/Consiliul Municipal al Elevilor din Bucureşti;
  2. b)Consiliul Regional al Elevilor;
  3. c)Consiliul Naţional al Elevilor.

   Art. 176. –   (1) Consiliul Naţional al Elevilor reprezintă interesele elevilor din învăţământul preuniversitar de stat, particular şi confesional autorizat/acreditat din România la nivel naţional şi este format din 43 de membri. 

   (2) Consiliul Naţional al Elevilor este structură consultativă şi partener al Ministerului Educaţiei Naţionale. Consiliile judeţene/al municipiului Bucureşti ale elevilor reprezintă structuri consultative şi sunt parteneri ai inspectoratelor şcolare. 

 

Capitolul 4
Activitatea educativă extraşcolară 

 

   Art. 177. –   Activitatea educativă extraşcolară din unităţile de învăţământ este concepută ca mediu de dezvoltare personală, ca modalitate de formare şi întărire a culturii organizaţionale a unităţii de învăţământ şi ca mijloc de îmbunătăţire a motivaţiei, frecvenţei şi performanţei şcolare, precum şi de remediere a unor probleme comportamentale ale elevilor. 

   Art. 178. –   (1) Activitatea educativă extraşcolară din unităţile de învăţământ se desfăşoară în afara orelor de curs. 

   (2) Activitatea educativă extraşcolară din unităţile de învăţământ se poate desfăşura fie în incinta unităţii de învăţământ, fie în afara acesteia, în palate şi cluburi ale copiilor, în cluburi sportive şcolare, în baze sportive şi de agrement, în spaţii educaţionale, culturale, sportive, turistice, de divertisment. 

   Art. 179. –   (1) Activităţile educative extraşcolare desfăşurate în unităţile de învăţământ pot fi: culturale, civice, artistice, tehnice, aplicative, ştiinţifice, sportive, turistice, de educaţie rutieră, antreprenoriale, pentru protecţie civilă, de educaţie pentru sănătate şi de voluntariat. 

   (2) Activităţile educative extraşcolare pot consta în: proiecte şi programe educative, concursuri, festivaluri, expoziţii, campanii, schimburi culturale, excursii, serbări, expediţii, şcoli, tabere şi caravane tematice, dezbateri, sesiuni de formare, simpozioane, vizite de studiu, vizite, ateliere deschise etc. 

   (3) Activitatea educativă poate fi proiectată atât la nivelul fiecărei grupe/ clase de antepreşcolar/preşcolari/elevi, de către educator-puericultor/educatoare/învăţător/institutor/ profesorul pentru învăţământul preşcolar/primar/profesorul diriginte, cât şi la nivelul unităţii de învăţământ, de către coordonatorul pentru proiecte şi programe educative şcolare şi extraşcolare. 

   (4) Activităţile educative extraşcolare sunt stabilite în consiliul profesoral al unităţii de învăţământ, împreună cu consiliile elevilor, în urma unui studiu de impact, în conformitate cu opţiunile elevilor şi ale părinţilor, tutorilor sau susţinătorilor legali, precum şi cu resursele de care dispune unitatea de învăţământ. 

   (5) Pentru organizarea activităţilor extraşcolare sub forma excursiilor, taberelor, expediţiilor şi a altor activităţi de timp liber care necesită deplasarea din localitate de domiciliu, trebuie să se respecte prevederile stabilite prin ordin al ministrului educaţiei naţionale. 

   (6) Calendarul activităţilor educative extraşcolare este aprobat de consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ. 

   Art. 180. –   Evaluarea activităţii educative extraşcolare la nivelul unităţii de învăţământ se centrează pe: 

   (a) gradul de dezvoltare şi diversificare a setului de competenţe cheie; 

   (b) gradul de responsabilizarea şi integrare socială; 

   (c) adoptarea unei culturi organizaţionale demne şi decente; 

   (d) gradul de formare a mentalităţii specifice învăţării pe tot parcursul vieţii. 

   Art. 181. –   (1) Evaluarea activităţii educative extraşcolare la nivelul unităţii de învăţământ este realizată, anual, de către coordonatorul pentru proiecte şi programe educative şcolare şi extraşcolare. 

   (2) Raportul anual privind activitatea educativă extraşcolară derulată la nivelul unităţii de învăţământ este prezentat şi dezbătut în consiliul profesoral şi aprobat în consiliul de administraţie. 

   (3) Raportul anual privind activitatea educativă extraşcolară derulată la nivelul unităţii de învăţământ este inclus în raportul anual privind calitatea educaţiei în respectiva unitate. 

   Art. 182. –   Evaluarea activităţii educative extraşcolare derulate la nivelul unităţii de învăţământ este parte a evaluării instituţionale a respectivei unităţi de învăţământ. 

 

Capitolul 5
Evaluarea beneficiarilor primari ai educaţiei 

 

Secţiunea 1
Evaluarea rezultatelor învăţării. Încheierea situaţiei şcolare 

 

   Art. 183. –   Evaluarea are drept scop orientarea şi optimizarea învăţării. 

   Art. 184. –   (1) Conform legii, evaluările în sistemul de învăţământ românesc se realizează, la nivelul de disciplină, domeniu de studiu sau modul de pregătire. 

   (2) În sistemul de învăţământ preuniversitar evaluarea se centrează pe competenţe, oferă feed-back real elevilor şi stă la baza planurilor individuale de învăţare. 

   Art. 185. –   (1) Evaluarea rezultatelor la învăţătură se realizează în mod ritmic, conform legii. 

   (2) Fiecare semestru cuprinde şi perioade de consolidare şi de evaluare a competenţelor dobândite de beneficiarii primari ai educaţiei. În aceste perioade se urmăreşte: 

  1. a)ameliorarea rezultatelor procesului de predare-învăţare;
  2. b)fixarea şi sistematizarea cunoştinţelor;
  3. c)stimularea antepreşcolarilor/preşcolarilor/elevilor cu ritm lent de învăţare sau cu alte dificultăţi în dobândirea cunoştinţelor, deprinderilor şi în formarea şi dezvoltarea atitudinilor;
  4. d)stimularea pregătirii antepreşcolarilor/preşcolarilor/elevilor capabili de performanţă înaltă.

   (3) La sfârşitul clasei pregătitoare, evaluarea dezvoltării fizice, socio-emoţionale, cognitive, a limbajului şi a comunicării precum şi a dezvoltării capacităţilor şi atitudinilor faţă de învăţare ale copilului, realizată pe parcursul întregului an şcolar, se finalizează prin completarea unui raport, de către cadrul didactic responsabil, în baza unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educaţiei naţionale. 

   Art. 186. –   (1) Instrumentele de evaluare se stabilesc în funcţie de vârsta şi de particularităţile psihopedagogice ale beneficiarilor primari ai educaţiei şi de specificul fiecărei discipline. Acestea pot fi: 

  1. a)chestionări orale;
  2. b)lucrări scrise;
  3. c)experimente şi activităţi practice;
  4. d)referate şi proiecte;
  5. e)interviuri;
  6. f)portofolii;
  7. g)probe practice;
  8. h)alte instrumente stabilite de catedrele/comisiile metodice şi aprobate de director sau elaborate de către Ministerul Educaţiei Naţionale/inspectoratele şcolare.

   (2) În învăţământul primar, la clasele I- a IV-a, în cel secundar şi în cel potliceal, elevii vor avea la fiecare disciplină/modul, cu excepţia celor preponderent practice, cel puţin o evaluare prin lucrare scrisă pe semestru. 

   Art. 187. –   Testele de evaluare, subiectele de examen de orice tip şi lucrările semestriale scrise (teze) se elaborează pe baza cerinţelor didactico-metodologice stabilite de programele şcolare, parte a Curriculumului naţional. 

   Art. 188. –   (1) Rezultatele evaluării se exprimă, după caz, prin: 

  1. a)aprecieri descriptive privind dezvoltarea copilului – la nivelurile antepreşcolar, preşcolar şi clasa pregătitoare,
  2. b)calificative – în clasele I-IV şi în învăţământul special care şcolarizează elevi cu deficienţe grave, severe, profunde sau asociate,
  3. c)note de la 10 la 1 în învăţământul secundar şi în învăţământul postliceal.

   (2) Rezultatele evaluării se consemnează în catalog, cu cerneală albastră, sub forma: „Calificativul/data” sau „Nota/data”, cu excepţia celor de la nivelurile antepreşcolar şi preşcolar, care sunt trecute în caietul de observaţii şi ale celor de la clasa pregătitoare, care se trec în raportul anual de evaluare. 

   Art. 189. –   (1) Pentru nivelurile antepreşcolar şi preşcolar, rezultatele evaluării se comunică şi se discută cu părinţii, tutorii sau susţinătorii legali. 

   (2) Calificativele/notele acordate se comunică în mod obligatoriu elevilor, se trec în catalog şi în carnetul de elev de către cadrul didactic care le acordă. 

   (3) În învăţământul primar cu predare în limbile minorităţilor naţionale, calificativele se pot comunica şi în limba de predare de către cadrul didactic. 

   (4) Numărul de calificative/note acordate semestrial fiecărui elev, la fiecare disciplină de studiu, exclusiv nota de la lucrarea scrisă semestrială (teză), după caz, trebuie să fie cel puţin egal cu numărul săptămânal de ore de curs prevăzut în planul de învăţământ. Fac excepţie disciplinele cu o oră de curs pe săptămână, la care numărul minim de calificative/note este de două. 

   (5) În cazul curriculumului organizat modular, numărul de note acordate semestrial trebuie să fie corelat cu numărul de ore alocate fiecărui modul în planul de învăţământ, precum şi cu structura modulului – pe componentele teorie/laborator tehnologic/instruire practică, de regulă, o notă la un număr de 25 de ore. Numărul minim de note acordate elevului la un modul este de două. 

   (6) Elevii aflaţi în situaţie de corigenţă vor avea cu cel puţin un calificativ/o notă în plus faţă de numărul de calificative/note prevăzute la alin. (4), ultimul calificativ/ultima notă fiind acordat, de regulă, în ultimele două săptămâni ale semestrului, cu condiţia ca acesta să fie prezent la ore. 

   (7) Disciplinele, la care se susţin lucrări scrise semestriale (teze), precum şi perioadele de desfăşurare a acestora se stabilesc prin ordin al ministrului educaţiei naţionale. 

   (8) Notele la lucrările scrise semestriale (teze) se analizează cu elevii într-o oră special destinată acestui scop şi se trec în catalog. Lucrările scrise semestriale (tezele) se păstrează în şcoală până la sfârşitul anului şcolar. 

   Art. 190. –   (1) La sfârşitul fiecărui semestru şi la încheierea anului şcolar, cadrele didactice au obligaţia să încheie situaţia şcolară a elevilor, în condiţiile prezentului regulament. 

   (2) La sfârşitul fiecărui semestru, învăţătorul/institutorul/profesorul pentru învăţământul primar/profesorul diriginte consultă consiliul clasei pentru acordarea mediei la purtare, prin care sunt evaluate frecvenţa şi comportarea elevului, respectarea de către acesta a reglementărilor adoptate de unitatea de învăţământ. 

   (3) La sfârşitul fiecărui semestru învăţătorul/institutorul/profesorul pentru învăţământul primar/profesorul diriginte consultă consiliul clasei pentru elaborarea aprecierii asupra situaţiei şcolare a fiecărui elev. 

   Art. 191. –   (1) La fiecare disciplină de studiu media semestrială este calculată din numărul de note prevăzut de prezentul Regulament. 

   (2) La disciplinele de studiu la care nu se susţine lucrarea scrisă semestrială (teza), media semestrială se obţine prin rotunjirea mediei aritmetice a notelor la cel mai apropiat număr întreg. La o diferenţă de 50 de sutimi, rotunjirea se face în favoarea elevului. 

   (3) Media la evaluarea periodică este media aritmetică a notelor înscrise în catalog, cu excepţia notei de la lucrarea scrisă semestrială (teza), medie calculată cu două zecimale exacte, fără rotunjire. 

   (4) La disciplinele de studiu la care se susţine lucrarea scrisă semestrială (teza) media semestrială se calculează astfel: „media semestriala = (3M+T)/4”, unde „M” reprezintă media la evaluarea periodică, iar „T” reprezintă nota obţinută la lucrarea scrisă semestrială (teză). Nota astfel obţinută se rotunjeşte la cel mai apropiat număr întreg. La o diferenţă de 50 de sutimi, rotunjirea se face în favoarea elevului. 

   (5) Media anuală la fiecare disciplină este dată de media aritmetică a celor două medii semestriale, calculată cu două zecimale exacte, fără rotunjire. În cazul în care elevul a fost scutit medical, pe un semestru, la disciplina educaţie fizică şi sport, calificativul/media de pe semestrul în care elevul nu a fost scutit devine calificativul/media anuală. 

   (6) Nota lucrării scrise semestriale (teză) şi mediile semestriale şi anuale se consemnează în catalog cu cerneală roşie. 

   (7) În cazul în care curriculumul este organizat modular, fiecare modul se dezvoltă ca o unitate autonomă de instruire. Media unui modul se calculează din notele obţinute pe parcursul desfăşurării modulului, conform prevederilor de la alin. (2). Încheierea mediei unui modul care se termină pe parcursul anului se face în mod obligatoriu în momentul finalizării acestuia, nefiind condiţionată de sfârşitul semestrului. Aceasta este considerată şi media anuală a modulului. 

   (8) Media anuală generală se calculează ca medie aritmetică, fără rotunjire, a mediilor anuale de la toate disciplinele şi de la purtare. Media generală, în cazul curriculumului organizat pe module, se calculează în conformitate cu reglementările legale în vigoare, media generală a unui modul fiind similară cu media generală a unei discipline. 

   Art. 192. –   (1) La clasele I-IV se stabilesc calificative semestriale şi anuale la fiecare disciplină de studiu. 

   (2) Pentru aceste clase calificativul semestrial pe disciplină/domeniu de studiu se stabileşte astfel: se aleg două calificative cu frecvenţa cea mai mare, acordate în timpul semestrului, după care, în perioadele de recapitulare şi de consolidare a materiei, în urma aplicării unor probe de evaluare sumativă, cadrul didactic poate opta pentru unul dintre cele două calificative. 

   (3) Pentru aceste clase, calificativul anual la fiecare disciplină/domeniul de studiu este dat de unul dintre calificativele semestriale stabilite de cadrul didactic în baza următoarelor criterii: 

  1. a)progresul sau regresul performanţei elevului;
  2. b)raportul efort-performanţă realizată;
  3. c)creşterea sau descreşterea motivaţiei elevului;
  4. d)realizarea unor sarcini din programul suplimentar de pregătire sau de recuperare, stabilite de cadrul didactic şi care au fost aduse la cunoştinţa părintelui, tutorelui sau susţinătorului legal.

   Art. 193. –   (1) În învăţământul primar, calificativele semestriale şi anuale pe disciplină se consemnează în catalog de către învăţătorul/institutorul/profesorul pentru învăţământul primar/profesorul de specialitate. Calificativele la purtare se consemnează în catalog de către învăţători/institutori/profesorii pentru învăţământul primar. 

   (2) În învăţământul secundar inferior şi secundar superior şi postliceal mediile semestriale şi anuale pe disciplină/modul se consemnează în catalog de către cadrul didactic care a predat disciplina/modulul. Mediile la purtate se consemnează în catalog de profesorii diriginţi ai claselor. 

   Art. 194. –   (1) Elevii scutiţi de efort fizic au obligaţia de a fi prezenţi la orele de educaţie fizică şi sport. Acestor elevi nu li se acordă calificative/note şi nu li se încheie media la această disciplină în semestrul sau în anul în care sunt scutiţi medical. 

   (2) Pentru elevii scutiţi medical, profesorul de educaţie fizică şi sport va consemna în catalog, la rubrica respectivă, „scutit medical în semestrul . . ” sau „scutit medical în anul şcolar . . „, specificând totodată documentul medical, numărul şi data eliberării acestuia. Documentul medical va fi ataşat la dosarul personal al elevului, aflat la secretariatul unităţii de învăţământ. 

   (3) Elevii scutiţi medical, semestrial sau anual, nu sunt obligaţi să vină în echipament sportiv la orele de educaţie fizică şi sport, dar trebuie să aibă încălţăminte adecvată pentru sălile de sport. Absenţele la aceste ore se consemnează în catalog. 

   (4) Pentru integrarea în colectiv a elevilor scutiţi medical, în timpul orei de educaţie fizică şi sport, cadrul didactic le poate atribui sarcini organizatorice: arbitraj, cronometrare, măsurare, supraveghere, înregistrarea unor elemente tehnice, ţinerea scorului etc. În funcţie de resursele unităţilor de învăţământ, elevii scutiţi medical pot beneficia, în timpul orelor se sport, de un program special de gimnastică medicală, potrivit afecţiunilor diagnosticate. 

   Art. 195. –   Şcolarizarea elevilor sportivi nominalizaţi de federaţiile naţionale sportive pentru centrele naţionale olimpice/de excelenţă se realizează în unităţi de învăţământ, situate în apropierea acestor structuri sportive şi respectă dinamica selecţiei loturilor. Situaţia şcolară, înregistrată în perioadele în care elevii se pregătesc în aceste centre, se transmite unităţilor de învăţământ de care aceştia aparţin. În cazul în care şcolarizarea se realizează în unităţi de învăţământ care nu pot asigura pregătirea elevilor la unele discipline de învăţământ, situaţia şcolară a acestor elevi se poate încheia, la disciplinele respective, la unităţile de învăţământ de care elevii aparţin, după întoarcerea acestora, conform prezentului regulament. 

   Art. 196. –   (1) Elevii pot să nu frecventeze orele de religie. Situaţia şcolară anuală se încheie fără disciplina religie. 

   (2) În mod similar se procedează şi pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat condiţiile necesare pentru frecventarea orelor la această disciplină. 

   (3) Elevilor aflaţi în situaţiile prevăzute la alin. (1) şi (2) li se vor asigura activităţi educaţionale alternative în cadrul unităţii de învăţământ, stabilite prin hotărârea Consiliului de administraţie. 

   Art. 197. –   (1) Sunt declaraţi promovaţi elevii care, la sfârşitul anului şcolar, obţin la fiecare disciplină de studiu/modul cel puţin media anuală 5,00/calificativul „Suficient”, iar la purtare, media anuală 6,00/calificativul „Suficient”. 

   (2) Elevii liceelor pedagogice şi ai liceelor teologice şi militare care obţin la purtare, media anuală mai mică de 8,00, nu mai pot continua studiile la aceste profiluri. Aceşti elevi sunt obligaţi să se transfere, pentru anul şcolar următor, la alte profiluri. 

   Art. 198. –   (1) Elevii din clasele cu profil artistic sau sportiv, care nu au media cel puţin 6 la disciplinele de specialitate, sunt declaraţi necorespunzători pentru aceste profiluri/specializări. Aceşti elevi sunt obligaţi să se transfere, pentru anul şcolar următor, la alte profiluri/specializări. 

   (2) Prin excepţie de la alin. (1) elevii de la clasele cu specializările muzică şi coregrafie sunt declaraţi necorespunzători pentru specializarea respectivă şi dacă nu obţin minim 6,00 la examenul de sfârşit de an şcolar. 

   Art. 199. –   Sunt declaraţi amânaţi, semestrial sau anual, elevii cărora nu li se poate definitiva situaţia şcolară la una sau la mai multe discipline de studiu/module din următoarele motive: 

  1. a)au absentat, motivat şi nemotivat, la cel puţin 50% din numărul de ore de curs prevăzut într-un semestru la disciplinele/modulele respective.
  2. b)au fost scutiţi de frecvenţă de către directorul unităţii de învăţământ în urma unor solicitări oficiale, pentru perioada participării la festivaluri şi concursuri profesionale, cultural-artistice şi sportive, interne şi internaţionale, cantonamente şi pregătire specializată;
  3. c)au beneficiat de bursă de studiu în străinătate, recunoscută de Ministerul Educaţiei Naţionale;
  4. d)au urmat studiile, pentru o perioadă determinată de timp, în alte ţări;
  5. e)nu au un număr suficient de calificative/note, necesar pentru încheierea mediei/mediilor sau nu au calificativele/mediile semestriale ori anuale la disciplinele/modulele respective, consemnate în catalog de către cadrul didactic, din alte motive decât cele de mai sus.

   Art. 200. –   (1) Elevii declaraţi amânaţi pe semestrul I îşi vor încheia situaţia şcolară în primele 4 săptămâni de la revenirea la şcoală. 

   (2) Încheierea situaţiei şcolare a elevilor prevăzuţi la alin. (1) se face pe baza calificativelor/notelor consemnate în rubrica semestrului I, datate la momentul evaluării. 

   (3) Încheierea situaţiei şcolare a elevilor amânaţi pe semestrul al doilea, a celor declaraţi amânaţi pe semestrul I şi care nu şi-au încheiat situaţia şcolară conform prevederilor alin. (1) şi (2) sau amânaţi anual se face într-o perioadă stabilită de conducerea unităţii de învăţământ, înaintea sesiunii de corigenţe. Elevii amânaţi, care nu promovează la una sau două discipline/module de studiu în sesiunea de examene de încheiere a situaţiei şcolare a elevilor amânaţi, se pot prezenta la sesiunea de examene de corigenţe. 

   Art. 201. –   (1) Sunt declaraţi corigenţi elevii care obţin calificative „Insuficient”/medii anuale sub 5,00 la cel mult două discipline de studiu, precum şi elevii amânaţi care nu promovează examenul de încheiere a situaţiei şcolare, la cel mult două discipline de studiu. 

   (2) În cazul în care curriculumul este organizat modular, sunt declaraţi corigenţi: 

  1. a)elevii care obţin medii sub 5,00 la modulele ce se finalizează pe parcursul anului şcolar, indiferent de numărul modulelor nepromovate;
  2. b)elevii care obţin medii sub 5, 00 la cel mult două module care se finalizează la sfârşitul anului şcolar, precum şi elevii amânaţi care nu promovează examenul de încheierea situaţiei şcolare, la cel mult două module.

   (3) Pentru elevii corigenţi, se organizează anual o singură sesiune de examene de corigenţă, într-o perioadă stabilită de Ministerul Educaţiei Naţionale. 

   (4) Pentru elevii corigenţi menţionaţi la alin. (2) lit. a), se organizează şi o sesiune specială de examene de corigenţă, în ultima săptămână a anului şcolar. Media fiecărui modul, obţinută în cadrul sesiunii speciale de corigenţă, este şi media anuală a modulului. 

   Art. 202. –   (1) Sunt declaraţi repetenţi: 

  1. a)elevii care au obţinut calificativul „Insuficient”/medii anuale sub 5,00 la mai mult de două discipline de învăţământ/module care se finalizează la sfârşitul anului şcolar. Prevederile se aplică şi elevilor care nu au promovat, la mai mult de două module, la examenele de corigenţă în sesiunea specială, organizată în conformitate cu Art. 201, alin. 4.
  2. b)elevii care au obţinut la purtare calificativul anual „Insuficient”/media anuală mai mică de 6,00;
  3. c)elevii corigenţi care nu se prezintă la sesiunea de examen de corigenţă sau la sesiunea specială prevăzută la Art. 201, alin. (4) sau care nu promovează examenul la toate disciplinele/modulele la care se află în situaţie de corigenţă;
  4. d)elevii amânaţi care nu se prezintă la sesiunea de încheiere a situaţiei şcolare la cel puţin o disciplină/modul;
  5. e)elevii exmatriculaţi, cu drept de reînscriere; acestora li se înscrie în documentele şcolare „Repetent prin exmatriculare, cu drept de reînscriere în aceeaşi unitate de învăţământ sau în altă unitate de învăţământ”, respectiv „fără drept de înscriere în nicio unitate de învăţământ pentru o perioadă de 3 ani”.

   (2) La sfârşitul clasei pregătitoare elevii nu pot fi lăsaţi repetenţi. Elevii care, pe parcursul clasei pregătitoare, au manifestat dificultăţi de învăţare, menţionate în raportul de evaluare a dezvoltării fizice, socio-emoţionale, cognitive, a limbajului şi a comunicării, precum şi a dezvoltării capacităţilor şi atitudinilor faţă de învăţare, la finalul clasei pregătitoare, vor rămâne în colectivele în care au învăţat şi vor intra, pe parcursul anului şcolar următor într-un program de remediere/recuperare şcolară, realizat de învăţător/institutor/profesorul pentru învăţământul primar, împreună cu un specialist de la Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională /Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională. 

   (3) La sfârşitul clasei întâi elevii nu pot fi lăsaţi repetenţi. Elevii care, la încheierea clasei întâi, au manifestat dificultăţi de învăţare, menţionate în raportul de evaluare a dezvoltării fizice, socio- emoţionale, cognitive, a limbajului şi a comunicării, precum şi a dezvoltării capacităţilor şi atitudinilor faţă de învăţare, vor rămâne în colectivele în care au învăţat şi vor intra într-un program de remediere/recuperare şcolară, pe parcursul anului şcolar următor realizat de învăţător/institutor/profesorul pentru învăţământul primar, împreună cu un specialist de la Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională /Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională. 

   Art. 203. –   (1) Elevii declaraţi repetenţi se pot înscrie în anul şcolar următor în clasa pe care o repetă, la aceeaşi unitate de învăţământ, inclusiv cu depăşirea numărului maxim de elevi la clasă prevăzut de lege, sau se pot transfera la altă unitate de învăţământ. 

   (2) Pentru elevii din învăţământul secundar superior şi din învăţământul postliceal declaraţi repetenţi la sfârşitul primului an de studii, reînscrierea se poate face şi peste cifra de şcolarizare aprobată. 

   (3) În ciclul superior al liceului şi în învăţământul postliceal cu frecvenţă, elevii se pot afla în situaţia de repetenţie de cel mult două ori. Anul de studiu se poate repeta o singură dată. 

   (4) Continuarea studiilor de către elevii din ciclul superior al liceului sau din învăţământul postliceal, care repetă a doua oară un an şcolar sau care se află în stare de repetenţie pentru a treia oară, se poate realiza în învăţământul cu frecvenţă redusă. În situaţia în care elevii din învăţământul secundar superior nu au împlinit 18 ani rămân în învăţământul cu frecvenţă zi/seral. 

   Art. 204. –   (1) După încheierea sesiunii de corigenţă, elevii care nu au promovat la o singură disciplină de învăţământ/un singur modul au dreptul să solicite reexaminarea. Aceasta se acordă de către director, în cazuri justificate, o singură dată. 

   (2) Cererea de reexaminare se depune la secretariatul unităţii de învăţământ, în termen de 24 de ore de la afişarea rezultatelor examenului de corigenţă. 

   (3) Reexaminarea se desfăşoară în termen de două zile de la data depunerii cererii, dar nu mai târziu de data începerii cursurilor noului an şcolar. 

   (4) Comisia de reexaminare se numeşte de către director şi este formată din alte cadre didactice decât cele care au făcut examinarea. 

   Art. 205. –   (1) Pentru elevii declaraţi corigenţi sau amânaţi pentru an şcolar, examinarea se face din toată materia studiată în anul şcolar, conform programei şcolare. 

   (2) Pentru elevii amânaţi pentru un semestru, examinarea în vederea încheierii situaţiei, se face numai din materia acelui semestru. 

   (3) Pentru elevii care susţin examene de diferenţă, examinarea se face din materia studiată în anul şcolar respectiv sau dintr-o parte a acesteia, în funcţie de situaţie. 

   (4) Disciplinele/modulele la care se dau examene de diferenţă sunt cele prevăzute în trunchiul comun şi în curriculumul diferenţiat al specializării/calificării profesionale ale clasei la care se face transferul şi care nu au fost studiate de candidat. Se susţine examen separat pentru fiecare an de studiu. 

   (5) În situaţia transferării elevului după semestrul I, secretarul şcolii înscrie în catalogul clasei la care se transferă candidatul numai mediile din primul semestru de la disciplinele pe care elevul le studiază la specializarea la care s-a transferat. Notele obţinute la examenele de diferenţe susţinute la disciplinele/modulele prevăzute în trunchiul comun şi în curriculum diferenţiat ale specializării/calificării profesionale a clasei la care se transferă şi care nu au fost studiate de candidat anterior transferului reprezintă mediile pe semestrul I la disciplinele/modulele respective. 

   (6) Nu se susţin examene de diferenţă pentru disciplinele din curriculumul la decizia şcolii. 

   (7) În cazul elevilor transferaţi, aceştia preiau disciplinele opţionale ale clasei în care se transferă. În situaţia transferului elevului la începutul semestrului al II-lea sau în cursul acestuia, mediile semestriale obţinute la disciplinele opţionale ale clasei, la sfârşitul semestrului al II-lea, devin medii anuale pentru disciplina respectivă. 

   (8) În cazul transferului pe parcursul anului şcolar, părintele, tutorele sau susţinătorul legal al elevului îşi asumă în scris responsabilitatea însuşirii de către elev a conţinutului programei şcolare parcurse până în momentul transferului, la disciplinele opţionale, la unitatea de învăţământ primitoare. 

   (9) În situaţia menţionată la alin. (7), în foaia matricolă vor fi trecute şi disciplinele opţionale pe care le-a parcurs elevul la unitatea de învăţământ de la care se transferă, la care are situaţia şcolară încheiată pe primul semestru, cât şi pe cele ale clasei din unitatea de învăţământ la care se transferă. În acest caz, media semestrială la fiecare din aceste discipline opţionale devine medie anuală. 

   (10) În cazul transferului elevilor corigenţi la cel mult două discipline/module, cu schimbarea profilului/specializării/calificării profesionale, şi care nu vor mai studia la unitatea de învăţământ primitoare disciplinele/modulele respective, se vor susţine doar examenele de diferenţă. Prevederea se aplică şi în cazul elevilor declaraţi amânaţi. 

   Art. 206. –   (1) Obligaţia de a frecventa învăţământul obligatoriu la forma cu frecvenţă încetează la vârsta de 18 ani. Persoanele care nu şi-au finalizat învăţământul obligatoriu până la această vârstă şi care au depăşit cu mai mult de 3 ani vârsta clasei îşi pot continua studiile, la cerere, la forma de învăţământ cu frecvenţă redusă. 

   (2) Persoanele care au depăşit cu mai mult de patru ani vârsta clasei în care puteau fi înscrişi şi care nu au absolvit învăţământul primar până la vârsta de 14 ani, precum şi persoanele care au depăşit cu mai mult de patru ani vârsta clasei în care puteau fi înscrişi şi care nu şi-au finalizat învăţământul secundar inferior, gimnazial, pot continua studiile, la solicitarea acestora, şi în programul „A doua şansă”, conform metodologiei aprobate prin ordin al ministrului educaţiei naţionale. 

   Art. 207. –   (1) Elevii care au urmat cursurile într-o unitate de învăţământ din altă ţară pot dobândi calitatea de elev în România numai după echivalarea, de către Ministerul Educaţiei Naţionale, a studiilor urmate în străinătate şi, după caz, după susţinerea examenelor de diferenţă stabilite în cadrul procedurii de echivalare. 

   (2) Elevii menţionaţi la alin. (1) vor fi înscrişi ca audienţi până la finalizarea procedurii de echivalare, indiferent de momentul în care părinţii, tutorii sau susţinătorii legali ai acestora solicită şcolarizarea. 

   (3) Activitatea elevilor audienţi va fi înregistrată în cataloage provizorii, toate menţiunile privind evaluările şi frecvenţa urmând a fi trecute în cataloagele claselor după încheierea recunoaşterii şi a echivalării studiilor parcurse în străinătate şi după promovarea eventualelor examene de diferenţă. 

   (4) Alegerea nivelului clasei în care va fi înscris elevul ca audient se face de către o comisie formată din cadre didactice care predau la nivelul de studiu pentru care se solicită înscrierea, stabilită la nivelul unităţii de învăţământ, din care face parte directorul/directorul adjunct şi un psiholog/consilier şcolar. 

   (5) Evaluarea situaţiei elevului şi decizia menţionată la alin. (4) vor ţine cont de: vârsta şi nivelul dezvoltării psiho-comportamentale a elevului, de recomandarea părinţilor, de nivelul obţinut în urma unei evaluări orale sumare, de perspectivele de evoluţie şcolară. 

   (6) În cazul în care părinţii, tutorii sau susţinătorii legali nu sunt de acord cu recomandarea comisiei, privind nivelul clasei în care va fi înscris elevul audient, elevul va fi înscris la clasa pentru care optează părinţii, pe răspunderea acestora asumată prin semnătură. 

   (7) Dosarul de echivalare va fi depus de către părinţii, tutorii sau susţinătorii legali ai elevului la unitatea de învăţământ la care este înscris elevul ca audient. Unitatea de învăţământ transmite dosarul către inspectoratul şcolar, în termen de cel mult 5 de zile de la înscrierea elevului ca audient. Dosarul este retransmis, în maximum 5 de zile, de către inspectoratul şcolar, către compartimentul de specialitate din Ministerul Educaţiei Naţionale. 

   (8) În cazul în care părinţii, tutorii sau susţinătorii legali nu au depus dosarul în termen de 30 de zile de la înscrierea elevului ca audient, acesta va fi înscris în clasa următoare ultimei clase absolvite în România sau în clasa stabilită de comisia prevăzută la alin. (4). 

   (9) În termen de maximum 15 zile de la primirea avizului favorabil al Ministerului Educaţiei Naţionale privind recunoaşterea şi echivalarea studiilor, elevul audient este înscris în catalogul clasei şi i se transferă din catalogul provizoriu toate menţiunile cu privire la activitatea desfăşurată – note, absenţe etc. 

   (10) În situaţia în care studiile făcute în străinătate nu au fost echivalate sau au fost echivalate parţial, iar între ultima clasă echivalată şi clasa în care este înscris elevul ca audient există una sau mai multe clase ce nu au fost parcurse/promovate/echivalate, comisia prevăzută la alin. (4) solicită inspectoratului şcolar, în scris, în termen de maximum 30 de zile, examinarea elevului în vederea încheierii situaţiei şcolare pentru anii neechivalaţi sau care nu au fost parcurşi ori promovaţi. 

   (11) În contextul prevăzut la alin. (10) inspectoratul şcolar constituie o comisie de evaluare formată din cadre didactice şi cel puţin un inspector şcolar de specialitate care evaluează elevul, în termen de cel mult 20 de zile, pe baza programelor şcolare în vigoare, la toate disciplinele/modulele din planul cadru de învăţământ, pentru clasele neechivalate sau care nu au fost parcurse ori promovate. Comisia va funcţiona în unitatea de învăţământ în care urmează să fie înscris elevul. După promovarea tuturor examenelor, elevul este înscris în clasa următoare ultimei clase promovate, fie prin recunoaştere şi echivalare, fie prin promovarea examenelor prevăzute la alin. (10). Modul de desfăşurare şi rezultatele evaluării vor fi trecute într-un proces verbal care se păstrează în unitatea de învăţământ în care elevul urmează să frecventeze cursurile. Această procedură se aplică şi în cazul persoanelor care revin în ţară fără documente de studiu. 

   (12) Elevul este examinat în vederea completării foii matricole cu notele aferente fiecărei discipline, din fiecare an de studiu neechivalat, în ordine inversă, începând cu ultimul an de studiu. Dacă elevul nu promovează examenele prevăzute la alin. (10) la trei sau mai multe discipline/module, acesta este evaluat, după caz, pentru o clasă inferioară. Dacă elevul nu promovează examenul de diferenţă, la cel mult două discipline, acesta este examinat pentru clasele inferioare, apoi sunt afişate rezultatele evaluării. Dacă părintelui, tutorele sau susţinătorul legal, respectiv elevul major, solicită reexaminarea în termen de 24 de ore de la afişarea rezultatelor primei examinări, se aprobă reexaminarea. În cazul în care nu promovează nici în urma reexaminării, elevul este înscris în prima clasă inferioară pentru care a promovat examenele la toate disciplinele. 

   (13) Pentru persoanele care nu cunosc limba română, înscrierea în învăţământul românesc se face conform reglementărilor aprobate prin ordin al ministrului educaţiei naţionale. 

   (14) Copiilor lucrătorilor migranţi li se aplică prevederile legale în vigoare privind accesul la învăţământul obligatoriu din România. 

   (15) Elevilor străini care doresc să urmeze studiile în învăţământul românesc li se aplică prevederile elaborate de Ministerul Educaţiei Naţionale, privind şcolarizarea elevilor străini în învăţământul preuniversitar din România. 

   Art. 208. –   (1) Elevilor dintr-o unitate de învăţământ de stat, particulară sau confesională din România, care urmează să continue studiile în alte ţări pentru o perioadă determinată de timp, li se rezervă locul în unitatea de învăţământ de unde pleacă, la solicitarea scrisă a părintelui, tutorelui sau susţinătorului legal. 

   (2) Încheierea situaţiei şcolare a acestei categorii de elevi, declaraţi amânaţi, se face după revenirea în ţară, dacă revenirea are loc până la începerea cursurilor noului an şcolar. 

   (3) În cazul în care revenirea elevilor plecaţi în străinătate pe parcursul unui an şcolar are loc după începerea cursurilor noului an şcolar, se aplică procedura referitoare la recunoaştere şi echivalare şi, după caz, cea prevăzută la articolele precedente, dacă nu li se poate echivala anul şcolar parcurs în străinătate. 

   Art. 209. –   (1) Consiliile profesorale din unităţile de învăţământ de stat, particular sau confesional validează situaţia şcolară a elevilor, pe clase, în şedinţă de încheiere a cursurilor semestriale/anuale, iar secretarul consiliului o consemnează în procesul-verbal, menţionându-se numărul elevilor promovaţi, numărul şi numele elevilor corigenţi, repetenţi, amânaţi, exmatriculaţi, precum şi numele elevilor cu note la purtare mai mici de 7,00. 

   (2) Situaţia şcolară a elevilor corigenţi, amânaţi sau repetenţi se comunică în scris părinţilor, tutorilor sau reprezentanţilor legali sau, după caz, elevilor majori, de către învăţător/institutor/profesorul pentru învăţământul primar/profesorul diriginte, în cel mult 10 zile de la încheierea cursurilor fiecărui semestru/an şcolar. 

   (3) Pentru elevii amânaţi sau corigenţi, învăţătorul/profesorul pentru învăţământul primar/profesorul diriginte comunică în scris părinţilor, tutorelui sau susţinătorului legal, programul de desfăşurare a examenelor de corigenţă şi perioada de încheiere a situaţiei şcolare. 

   (4) Nu pot fi făcute publice, fără acordul părintelui, tutorelui sau susţinătorului legal sau al elevului/absolventului, dacă acesta este major, documentele corespunzătoare elevului, cu excepţia situaţiei prevăzute de Legea 272/2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată. 

 

Secţiunea 2
Examenele organizate la nivelul unităţilor de învăţământ 

 

   Art. 210. –   (1) Examenele organizate de unităţile de învăţământ sunt: 

  1. a)examen de corigenţă pentru elevii declaraţi corigenţi la încheierea cursurilor anuale şi pentru elevii declaraţi corigenţi după susţinerea examenelor din sesiunea pentru elevii amânaţi, precum şi pentru cei menţionaţi la Art. 201, alin. (2), lit. a), pentru care se organizează o sesiune specială;
  2. b)examen de încheiere a situaţiei şcolare pentru elevii declaraţi amânaţi, conform prevederilor Art. 200, alin. 3);
  3. c)examen de diferenţe pentru elevii a căror înscriere în unitatea de învăţământ este condiţionată de promovarea unor astfel de examene;
  4. d)examinări/testări organizate în vederea înscrierii elevilor în clasa I, respectiv în clasa a V-a.

   (2) Organizarea, în unităţile de învăţământ, a examenelor de admitere în învăţământul liceal sau profesional, precum şi a examenelor şi evaluărilor naţionale, se face conform metodologiilor aprobate prin ordin al ministrului educaţiei naţionale. 

   (3) Se interzice organizarea unor examinări în vederea înscrierii elevilor în prima clasă a învăţământului primar. Examinarea de specialitate, în acest caz, se va face numai în situaţia în care părintele, tutorele sau susţinătorul legal decide înscrierea copilului în clasa întâi, respectiv în clasa pregătitoare, înainte de vârsta stabilită prin lege şi se realizează de către Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională /Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională. 

   (4) Fac excepţie de la prevederile alin. (3) unităţile de învăţământ cu predare în limbile minorităţilor naţionale, care pot organiza testări ale nivelului cunoaşterii limbii de predare, în cazul în care numărul candidaţilor la înscrierea în clasa pregătitoare/clasa I depăşeşte numărul de locuri, în baza metodologiei de înscriere în învăţământul primar aprobate prin ordin al ministrului educaţiei naţionale. 

   (5) Organizarea unor examinări în vederea înscrierii elevilor în clasa I este permisă pentru unităţile de învăţământ cu profil artistic şi cu profil sportiv, în vederea testării aptitudinilor specifice, în baza metodologiei de înscriere în învăţământul primar, aprobată prin ordin al ministrului educaţiei naţionale. 

   (6) Organizarea unor examinări în vederea înscrierii elevilor în clasa a V-a este permisă în următoarele situaţii: 

  1. a)pentru unităţile de învăţământ care nu şcolarizează clase de învăţământ primar, iar numărul cererilor de înscriere în clasa a V-a depăşeşte numărul locurilor oferite;
  2. b)pentru unităţile de învăţământ cu profil artistic şi cu profil sportiv, în vederea testării aptitudinilor specifice;
  3. c)pentru unităţile de învăţământ care urmăresc formarea unor clase cu predare în regim intensiv a unei limbi de circulaţie internaţională, în vederea verificării nivelului de cunoaştere a limbii respective. Elevii care anterior admiterii în clasa a V-a, la clasele cu predare în regim intensiv a unei limbi de circulaţie internaţională, au susţinut examene de competenţă lingvistică într-o limbă de circulaţie internaţională şi au obţinut o diplomă nivel A1 sau nivel superior, pot fi admişi fără a mai susţine proba de aptitudini şi cunoştinţe la limba modernă, fiindu-le acordată, prin echivalare, nota 10 la respectiva probă.

   (7) Orice altă formă de concurs/examinare a elevilor în vederea înscrierii în clasa a V-a, precum şi organizarea claselor pe orice criterii de ierarhizare a elevilor este interzisă. 

   (8) Elevii care, anterior înscrierii la admiterea în liceu, în clasa a IX-a, la clasele cu predare în regim intensiv sau bilingv a unei limbi de circulaţie internaţională, au susţinut examene de competenţă lingvistică într-o limbă de circulaţie internaţională şi au obţinut o diplomă nivel A2 sau superior, pot fi admişi fără a mai susţine proba de verificare a cunoştinţelor la limba modernă respectivă, fiindu-le acordată, prin echivalare, nota 10 la respectiva probă. 

   Art. 211. –   Desfăşurarea examenelor de diferenţă are loc, de regulă, în perioada vacanţelor şcolare. 

   Art. 212. –   La examenele de diferenţă pentru elevii care solicită transferul de la o unitate de învăţământ la alta nu se acordă reexaminare. 

   Art. 213. –   (1) Pentru desfăşurarea examenelor există 3 tipuri de probe: scrise, orale şi practice, după caz. La toate examenele se susţin, de regulă, două din cele trei probe – proba scrisă şi proba orală. 

   (2) Pentru disciplinele/modulele de studiu la care, datorită profilului sau/şi specializării/calificării profesionale, este necesară şi proba practică, modalităţile de susţinere a acesteia, precum şi cea de-a doua probă de examen sunt stabilite de directorul unităţii de învăţământ împreună cu membrii catedrei de specialitate. 

   (3) Proba practică se susţine la disciplinele/modulele care au, preponderent, astfel de activităţi. 

   (4) Directorul unităţii de învăţământ stabileşte, prin decizie, în baza hotărârii consiliului de administraţie, componenţa comisiilor şi datele de desfăşurare a examenelor. Sesiunea de corigenţe are un preşedinte şi câte două cadre didactice examinatoare pentru fiecare comisie pe disciplină. Comisia este responsabilă de realizarea subiectelor. 

   (5) La toate examenele, evaluarea elevilor se face de cadre didactice de aceeaşi specialitate sau după caz specialităţi înrudite/ din aceeaşi arie curriculară. 

   (6) Pentru examinarea elevilor corigenţi, unul dintre cadrele didactice este cel care a predat elevului disciplina/modulul de învăţământ în timpul anului şcolar. În mod excepţional, în situaţia în care între elev şi profesor există un conflict care ar putea vicia rezultatul evaluării, în comisia de examinare este numit un alt cadru didactic de aceeaşi specialitate sau după caz de specialităţi înrudite din aceeaşi arie curriculară. 

   Art. 214. –   (1) Proba scrisă a examenelor are o durată de 45 de minute pentru învăţământul primar şi de 90 de minute pentru învăţământul secundar şi postliceal, din momentul transcrierii subiectelor pe tablă sau al primirii, de către elev, a foii cu subiecte. Proba scrisă conţine două variante de subiecte, dintre care elevul tratează o singură variantă, la alegere. 

   (2) Proba orală a examenelor se desfăşoară prin dialog cadru didactic-elev, pe baza biletelor de examen. Numărul biletelor de examen este de două ori mai mare decât numărul elevilor care susţin examenul la disciplina/modulul respectivă/respectiv. Fiecare bilet conţine două subiecte. Elevul poate schimba biletul de examen cel mult o dată. 

   (3) Fiecare cadru didactic examinator acordă elevului câte o notă la fiecare probă susţinută de aceasta. Notele de la probele orale sau practice sunt întregi. Notele de la probele scrise pot fi şi fracţionare. Media aritmetică a notelor acordate la cele două sau trei probe, rotunjită la nota întreagă cea mai apropiată, reprezintă nota finală la examenul de corigenţă, fracţiunile de 50 de sutimi rotunjindu-se în favoarea elevului. 

   (4) Media obţinută de elev la examenul de corigenţă este media aritmetică, calculată cu două zecimale, fără rotunjire, a notelor finale acordate de cei 2 examinatori. Între notele finale acordate de cei 2 examinatori nu se acceptă o diferenţă mai mare de un punct. În caz contrar, medierea o face preşedintele comisiei de examen. 

   (5) La clasele la care evaluarea cunoştinţelor se face prin calificative se procedează astfel: după corectarea lucrărilor scrise şi după susţinerea examenului oral fiecare examinator acordă calificativul său global; calificativul final al elevului la examenul de corigenţă se stabileşte de comun acord între cei 2 examinatori. 

   Art. 215. –   (1) Elevul corigent este declarat promovat la disciplina/modulul de examen, dacă obţine cel puţin calificativul „Suficient”/media 5,00. 

   (2) Sunt declaraţi promovaţi anual elevii care obţin, la fiecare disciplină/modul la care susţin examenul de corigenţă, cel puţin calificativul „Suficient”/media 5,00. 

   (3) Media obţinută la examenul de corigenţă, la cel de încheiere a situaţiei şcolare pentru elevii amânaţi pentru un an şi la examenul de diferenţă care echivalează o disciplină studiată timp de un an şcolar, constituie media anuală a disciplinei respective şi intră în calculul mediei generale anuale. 

   (4) La examenul de încheiere a situaţiei şcolare pentru elevii amânaţi pe semestrul al doilea sau la examenul de diferenţă care echivalează o disciplină numai pe intervalul unui semestru, media obţinută constituie media semestrială a elevului la disciplina respectivă. 

   Art. 216. –   (1) Elevii corigenţi sau amânaţi, care nu se pot prezenta la examene din motive temeinice, dovedite cu acte, depuse în cel mult 7 zile lucrătoare de la data examenului, sunt examinaţi la o dată ulterioară, stabilită de consiliul de administraţie, dar nu mai târziu de începerea cursurilor noului an şcolar. 

   (2) În situaţii excepţionale, respectiv internări în spital, imobilizări la pat etc., dovedite cu acte, inspectoratul şcolar poate aproba susţinerea examenului şi după începerea cursurilor noului an şcolar. 

   Art. 217. –   (1) Rezultatele obţinute la examenele de încheiere a situaţiei şcolare, la examenele pentru elevii amânaţi şi la examenele de corigenţă, inclusiv la cele de reexaminare, se consemnează în catalogul de examen de către cadre didactice examinatoare şi se trec în catalogul clasei de către secretarul şef/secretarul unităţii de învăţământ, în termen de maximum 5 zile de la afişarea rezultatelor, dar nu mai târziu de data începerii cursurilor noului an şcolar, cu excepţia situaţiilor prevăzute la Art. 216 alin. (2), când rezultatele se consemnează în catalogul clasei în termen de 5 zile de la afişare. 

   (2) Rezultatele obţinute de elevi la examenele de diferenţă se consemnează în catalogul de examen, de către cadrele didactice examinatoare, iar în registrul matricol şi în catalogul clasei de către secretarul şef/secretarul unităţii de învăţământ. 

   (3) În catalogul de examen se consemnează calificativele/notele acordate la fiecare probă, nota finală acordată de fiecare cadru didactic examinator sau calificativul global, precum şi media obţinută de elev la examen, respectiv calificativul final. Catalogul de examen se semnează de către examinatori şi de către preşedintele comisiei, imediat după terminarea examenului. 

   (4) Preşedintele comisiei de examen predă secretarului unităţii de învăţământ toate documentele specifice acestor examene: cataloagele de examen, lucrările scrise şi însemnările elevilor la proba orală/practică. Aceste documente se predau imediat după finalizarea examenelor, dar nu mai târziu de data începerii cursurilor noului an şcolar, cu excepţia situaţiilor prevăzute la Art. 216 alin. (2). 

   (5) Lucrările scrise şi foile cu însemnările elevului la proba orală a examenului se păstrează în arhiva unităţii de învăţământ timp de un an. 

   (6) Rezultatul la examenele de corigenţă şi la examenele de încheiere a situaţiei pentru elevii amânaţi, precum şi situaţia şcolară anuală a elevilor se afişează, la loc vizibil, a doua zi după încheierea sesiunii de examen şi se consemnează în procesul-verbal al primei şedinţe a consiliului profesoral. 

   Art. 218. –   După terminarea sesiunii de examen, de încheiere a situaţiei de corigenţă sau de reexaminare, învăţătorul/institutorul/profesorul pentru învăţământul primar/ profesorul dirigintele consemnează în catalog situaţia şcolară a elevilor care au participat la aceste examene. 

 

Capitolul 6
Transferul beneficiarilor primari ai educaţiei 

 

   Art. 219. –   Beneficiarii primari ai educaţiei au dreptul să se transfere de la o clasă la alta, de la o unitate de învăţământ la alta, de la o filieră la alta, de la un profil la altul, de la o specializare/calificare profesională la alta, de la o formă de învăţământ la alta, în conformitate cu prevederile prezentului Regulament şi ale Regulamentului de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ la care se face transferul. 

   Art. 220. –   Transferul beneficiarilor primari ai educaţiei se face cu aprobarea consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ la care se solicită transferul şi cu avizul consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ de la care se transferă. 

   Art. 221. –   (1) În învăţământul antepreşcolar/preşcolar, primar şi gimnazial, precum şi în învăţământul profesional, liceal şi postliceal beneficiarii primari ai educaţiei se pot transfera de la o grupă/clasă la alta, în aceeaşi unitate de învăţământ sau de la o unitate de învăţământ la alta, în limita efectivelor maxime de antepreşcolari/preşcolari/elevi la grupă /clasă. 

   (2) În situaţii excepţionale, în care transferul nu se poate face în limita efectivelor maxime de antepreşcolari/preşcolari/elevi la grupă/clasă, inspectoratul şcolar poate aproba depăşirea efectivului maxim, în scopul efectuării transferului. 

   Art. 222. –   (1) În învăţământul profesional, liceal sau postliceal aprobarea transferurilor la care se schimbă filiera, domeniul de pregătire, specializarea/calificarea profesională este condiţionată de promovarea examenelor de diferenţă. 

   (2) Disciplinele/modulele la care se susţin examene de diferenţă se stabilesc prin compararea celor două planuri cadru. Modalităţile de susţinere a acestor diferenţe se stabilesc de către consiliul de administraţie al unităţii de învăţământ şi de către membrii catedrei. 

   Art. 223. –   Elevii din învăţământul liceal, din învăţământul profesional şi din învăţământul postliceal se pot transfera, păstrând forma de învăţământ, cu respectarea următoarelor condiţii: 

  1. a)în cadrul învăţământului liceal, elevii din clasa a IX-a se pot transfera numai după primul semestru, dacă media lor de admitere este cel puţin egală cu media ultimului admis la specializarea la care se solicită transferul; în situaţii medicale deosebite, elevii din clasa a IX-a a învăţământului liceal pot fi transferaţi şi în cursul primului semestru sau înainte de începerea acestuia, pe baza avizului comisiei medicale judeţene/a municipiului Bucureşti, cu respectarea condiţiei de medie, menţionate anterior;
  2. b)în cadrul învăţământului liceal, elevii din clasele a X-a – a XII-a/a XIII-a se pot transfera, de regulă, dacă media lor din ultimul an este cel puţin egală cu media ultimului promovat din clasa la care se solicită transferul; excepţiile de la această prevedere se aprobă de către consiliul de administraţie;
  3. c)în cadrul învăţământului profesional cu durata de 3 ani, elevii de la clasa a IX-a se pot transfera numai după primul semestru, dacă media lor de admitere este cel puţin egală cu media ultimului admis la calificarea profesională la care se solicită transferul; în situaţii medicale deosebite, elevii din clasa a IX-a a învăţământului profesional cu durata de 3 ani pot fi transferaţi şi în cursul primului semestru sau înainte de începerea acestuia, pe baza avizului comisiei medicale judeţene/a municipiului Bucureşti, cu respectarea condiţiei de medie, menţionate anterior;
  4. d)în cadrul învăţământului profesional cu durata de 3 ani, elevii din clasele a X-a şi a XI-a se pot transfera, de regulă, dacă media lor din ultimul an este cel puţin egală cu media ultimului promovat din clasa la care se solicită transferul. Excepţiile de la această prevedere se aprobă de către consiliul de administraţie;
  5. e)elevii din clasele a IX-a, a X-a şi a XI-a din învăţământul liceal se pot transfera în aceeaşi clasă în învăţământul profesional cu durata de 3 ani după susţinerea examenelor de diferenţă, în limita efectivului de 30 de elevi de clasă şi în baza criteriilor prevăzute de Regulamentul de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ la care se solicită transferul.
  6. f)elevii care au finalizat clasa a IX-a a învăţământului profesional cu durata de 3 ani se pot transfera doar în clasa a IX-a a învăţământului liceal, cu respectarea mediei de admitere la profilul şi specializarea la care solicită transferul. Elevii din clasele a X-a şi a XI-a din învăţământul profesional cu durata de 3 ani se pot transfera în clasa a X-a din învăţământul liceal, cu respectarea condiţiei de medie a clasei la care solicită transferul şi după promovarea examenelor de diferenţă.

   Art. 224. –   Elevii din învăţământul liceal, din învăţământul profesional şi din învăţământul postliceal se pot transfera de la o formă de învăţământ la alta astfel: 

  1. a)elevii de la învăţământul cu frecvenţă redusă, se pot transfera la forma de învăţământ cu frecvenţă, după susţinerea şi promovarea examenelor de diferenţă, dacă au media anuală cel puţin 7,00, la fiecare disciplină/modul de studiu, în limita efectivelor maxime de elevi la clasă şi potrivit criteriilor prevăzute în Regulamentul de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ; transferul se face, de regulă în aceeaşi clasă, cu excepţia elevilor din clasa terminală de la învăţământul cu frecvenţă redusă, pentru care durata studiilor este mai mare cu un an, care se pot transfera în clasa terminală din învăţământul cu frecvenţă;
  2. b)elevii de la învăţământul cu frecvenţă se pot transfera la forma de învăţământ cu frecvenţă redusă, în limita efectivelor maxime de elevi la clasă;
  3. c)elevii din clasele terminale ale învăţământului liceal se pot transfera de la învăţământul cu frecvenţă la învăţământul cu frecvenţă redusă, în anul terminal, după absolvirea semestrului I şi după susţinerea, dacă este cazul, a examenelor de diferenţă.

   Art. 225. –   (1) Transferurile în care se păstrează forma de învăţământ se efectuează, de regulă, în perioada intersemestrială sau a vacanţei de vară. Prin excepţie, transferurile de la nivelurile antepreşcolar şi preşcolar se pot face oricând în timpul anului şcolar, ţinând cont de interesul superior al copilului. 

   (2) Transferurile în care se schimbă forma de învăţământ se efectuează în următoarele perioade: 

  1. a)de la învăţământul cu frecvenţă la cel cu frecvenţă redusă, în perioada intersemestrială sau a vacanţei de vară;
  2. b)de la învăţământul cu frecvenţă redusă la cel cu frecvenţă, numai în perioada vacanţei de vară.

   (3) Transferul elevilor în timpul semestrelor se poate efectua, în mod excepţional, cu respectarea prevederilor prezentului regulament, în următoarele situaţii: 

  1. a)la schimbarea domiciliului părinţilor într-o altă localitate, respectiv într-un alt sector al municipiului Bucureşti;
  2. b)în cazul unei recomandări medicale, eliberată pe baza unei expertize medicale efectuate de direcţia de sănătate publică;
  3. c)de la clasele de învăţământ liceal la clasele de învăţământ profesional;
  4. d)la/de la învăţământul de artă, sportiv şi militar;
  5. e)de la clasele cu program de predare intensivă a unei limbi străine sau cu program de predare bilingv la celelalte clase;
  6. f)în alte situaţii excepţionale, cu aprobarea consiliului de administraţie al inspectoratului şcolar.

   Art. 226. –   Gemenii, tripleţi etc. se pot transfera în clasa celui cu media mai mare sau invers, la cererea părintelui, tutorelui sau susţinătorului legal sau la cererea elevilor dacă aceştia sunt majori, cu aprobarea directorului unităţii de învăţământ. 

   Art. 227. –   (1) Elevii din unităţile de învăţământ liceal şi postliceal din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, declaraţi inapţi pentru cariera militară, se pot transfera într-o unitate din reţeaua Ministerului Educaţiei Naţionale potrivit prevederilor prezentului regulament. 

   (2) Copiii cadrelor militare în activitate, ai militarilor angajaţi pe bază de contract, ai funcţionarilor publici cu statut special, în timpul sau din cauza serviciului militar, se pot transfera la cerere, din unităţile de învăţământ din reţeaua Ministerului Educaţiei Naţionale în unităţile de învăţământ liceal şi postliceal din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională, dacă îndeplinesc criteriile de recrutare şi au fost declaraţi admişi la probele de selecţie, în baza dosarului de candidat, conform reglementărilor specifice ale acestor unităţi. 

   Art. 228. –   (1) Elevii din învăţământul preuniversitar particular sau confesional se pot transfera la unităţi de învăţământ de stat, în condiţiile prezentului regulament. 

   (2) Elevii din învăţământul preuniversitar de stat se pot transfera în învăţământul particular, cu acordul unităţii primitoare şi în condiţiile stabilite de propriul regulament de organizare şi funcţionare. 

   Art. 229. –   (1) Pentru copiii/tinerii cu cerinţe educaţionale speciale, în funcţie de evoluţia acestora, se pot face propuneri de reorientare dinspre învăţământul special/special integrat spre învăţământul de masă şi invers. 

   (2) Propunerea de reorientare se face de către cadrul didactic care a lucrat cu copilul în cauză sau de către părinţii, tutorii sau susţinătorii legali ai copilului şi de către consilierul psihopedagog şcolar. Decizia de reorientare se ia de către comisia de expertiză din cadrul Centrul Judeţean de Resurse şi Asistenţă Educaţională/ Centrul Municipiului Bucureşti de Resurse şi Asistenţă Educaţională, cu acordul părinţilor, tutorilor sau susţinătorilor legali. 

   Art. 230. –   După aprobarea transferului, unitatea de învăţământ primitoare este obligată să solicite situaţia şcolară a elevului în termen de 5 zile lucrătoare. Unitatea de învăţământ de la care se transferă elevul este obligată să trimită la unitatea de învăţământ primitoare, situaţia şcolară a celui transferat, în termen de 10 zile lucrătoare de la primirea solicitării. Până la primirea situaţiei şcolare de către unitatea de învăţământ la care s-a transferat, elevul transferat participă la cursuri în calitate de audient. 

 

Titlul VIII
Evaluarea unităţilor de învăţământ 

 

Capitolul 1
Dispoziţii generale 

 

   Art. 231. –   Evaluarea instituţională se realizează în conformitate cu prevederile legale, în două forme fundamentale: 

  1. a)inspecţia de evaluare instituţională a unităţilor de învăţământ;
  2. b)evaluarea internă şi externă a calităţii educaţiei.

   Art. 232. –   (1) Inspecţia de evaluare instituţională a unităţilor de învăţământ reprezintă o activitate de evaluare generală a performanţelor diferitelor categorii de unităţi de învăţământ, prin raportare explicită la politicile educaţionale, la scopurile şi obiectivele dezirabile propuse, la standardele asumate în funcţionarea acestora. 

   (2) Inspecţia de evaluare instituţională se realizează de către inspectoratele şcolare şi Ministerul Educaţiei Naţionale, prin inspecţia şcolară generală a unităţilor de învăţământ, în conformitate cu prevederile Regulamentului de inspecţie a unităţilor de învăţământ, elaborat de Ministerul Educaţiei Naţionale. 

   (3) În îndeplinirea atribuţiilor prevăzute de lege, prin inspecţia şcolară, inspectoratele şcolare: 

  1. a)îndrumă, controlează şi monitorizează calitatea activităţilor de predare-învăţare;
  2. b)controlează, monitorizează şi evaluează calitatea managementului unităţilor de învăţământ.

   (4) Conducerea unităţilor de învăţământ şi personalul didactic nu pot refuza inspecţia şcolară, cu excepţia situaţiilor în care din cauze obiective probate cu acte doveditoare aceştia nu-şi pot desfăşura activităţile profesionale curente. 

 

Capitolul 2
Evaluarea internă a calităţii educaţiei 

 

   Art. 233. –   (1) Calitatea educaţiei reprezintă o prioritate permanentă pentru unitatea de învăţământ şi este centrată preponderent pe rezultatele procesului învăţării. 

   (2) Evaluarea internă se realizează potrivit legislaţiei în domeniul asigurării calităţii în învăţământul preuniversitar. 

   Art. 234. –   (1) În conformitate cu prevederile legale, la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ se înfiinţează Comisia pentru evaluarea şi asigurarea calităţii (CEAC). 

   (2) Pe baza legislaţiei în vigoare, unitatea de învăţământ elaborează şi adoptă propria strategie şi propriul regulament de funcţionare a Comisiei pentru evaluarea şi asigurarea calităţii. 

   (3) Conducerea unităţii de învăţământ este direct responsabilă de calitatea educaţiei furnizate. 

   Art. 235. –   În procesele de autoevaluare şi monitorizare internă, unităţile de învăţământ profesional şi tehnic vor aplica instrumentele Cadrului Naţional de Asigurare a Calităţii în învăţământul profesional şi tehnic. 

   Art. 236. –   (1) Componenţa, atribuţiile şi responsabilităţile comisiei pentru evaluarea şi asigurarea calităţii sunt realizate în conformitate cu prevederile legale. 

   (2) Activitatea membrilor comisiei pentru evaluarea şi asigurarea calităţii poate fi remunerată, cu respectarea legislaţiei în vigoare. 

   (3) Orice control sau evaluare externă a calităţii din partea Agenţiei Române de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar sau a Ministerului Educaţiei Naţionale se bazează pe analiza raportului de evaluare internă a activităţii din unitatea şcolară. 

 

Capitolul 3
Evaluarea externă a calităţii educaţiei 

 

   Art. 237. –   (1) O formă specifică de evaluare instituţională, diferită de inspecţia generală a unităţilor şcolare, o reprezintă evaluarea instituţională în vederea autorizării, acreditării şi evaluării periodice a organizaţiilor furnizoare de educaţie, realizată de Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar. 

   (2) Evaluarea externă a calităţii educaţiei în unităţile de învăţământ se realizează în conformitate cu prevederile legale, de către Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar. 

   (3) Unităţile de învăţământ se supun procesului de evaluare şi acreditare, în condiţiile legii. 

   (4) Evaluarea şi acreditarea se fac la nivelul structurilor instituţionale, conform prevederilor legale. 

   (5) În cazul unităţilor de învăţământ supuse evaluării externe realizată de către Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar, în bugetele acestora vor fi asigurate, în mod distinct, din finanţarea de bază, sumele necesare acoperirii costurilor, conform tarifelor percepute de către Agenţia Română de Asigurare a Calităţii în Învăţământul Preuniversitar pentru această activitate. 

 

Titlul IX
Partenerii educaţionali 

 

Capitolul 1
Drepturile părinţilor, tutorilor sau susţinătorilor legali 

 

   Art. 238. –   Părintele, tutorele sau susţinătorul legal al antepreşcolarului/preşcolarului/elevului are dreptul să decidă, în limitele legii, cu privire la unitatea de învăţământ unde va studia copilul/elevul. 

   Art. 239. –   (1) Părintele, tutorele sau susţinătorul legal al copilului/elevului are dreptul să fie informat periodic referitor la situaţia şcolară şi comportamentul propriului copil. 

   (2) Părintele, tutorele sau susţinătorul legal al copilului/elevului are dreptul să dobândească informaţii numai referitor la situaţia propriului copil. 

   Art. 240. –   (1) Părintele, tutorele sau susţinătorul legal al copilului/elevului are acces în incinta unităţii de învăţământ dacă: 

  1. a)a fost solicitat/a fost programat pentru o discuţie cu un cadru didactic sau cu directorul unităţii de învăţământ;
  2. b)desfăşoară activităţi în comun cu cadrele didactice;
  3. c)depune o cerere/alt document la secretariatul unităţii de învăţământ;
  4. d)participă la întâlnirile programate cu educatorul-puericultor/educatoarea/învăţătorul/institutorul/ profesorul pentru învăţământ preşcolar/primar/profesorul diriginte.

   (2) Consiliul de administraţie are obligaţia stabilirii procedurii de acces al părinţilor, tutorilor sau susţinătorilor legali în unităţile de învăţământ, pentru alte situaţii decât cele prevăzute la alin. (1). 

   Art. 241. –   (1) Părinţii, tutorii sau susţinători legali au dreptul să se constituie în asociaţii cu personalitate juridică, conform legislaţiei în vigoare. 

   (2) Asociaţia părinţilor se organizează şi funcţionează în conformitate cu propriul statut. 

   Art. 242. –   (1) Părintele, tutorele sau susţinătorul legal al copilului/elevului are dreptul să solicite rezolvarea unor stări conflictuale în care este implicat propriul copil, prin discuţii amiabile, cu salariatul unităţii de învăţământ implicat cu educatorul-puericultor/ educatoarea/ învăţătorul/institutorul/profesorul pentru învăţământul preşcolar/primar /profesorul diriginte, cu directorul unităţii de învăţământ. În situaţia în care discuţiile amiabile nu conduc la rezolvarea conflictului, părintele, tutorele sau susţinătorul legal adresează o cerere scrisă conducerii unităţii de învăţământ. 

   (2) În cazul în care au fost parcurse etapele menţionate la alin. (1), fără rezolvarea stării conflictuale, părintele, tutorele sau susţinătorul legal al copilului/elevului are dreptul să solicite rezolvarea situaţiei la inspectoratul şcolar. 

   (3) În cazul în care au fost parcurse etapele prevăzute la alin. (1) şi (2), fără rezolvarea stării conflictuale, părintele, tutorele sau susţinătorul legal al copilului/elevului are dreptul să solicite rezolvarea situaţiei la Ministerul Educaţiei Naţionale. 

 

Capitolul 2
Îndatoririle părinţilor, tutorilor sau susţinătorilor legali 

 

   Art. 243. –   (1) Potrivit prevederilor legale părintele, tutorele sau susţinătorul legal are obligaţia de a asigura frecvenţa şcolară a elevului în învăţământul obligatoriu şi de a lua măsuri pentru şcolarizarea elevului, până la finalizarea studiilor. 

   (2) Părintele, tutorele sau susţinătorul legal care nu asigură şcolarizarea elevului, pe perioada învăţământului obligatoriu, poate fi sancţionat cu amendă cuprinsă între 100 lei şi 1000 lei ori este obligat să presteze muncă în folosul comunităţii. 

   (3) Constatarea contravenţiei şi aplicarea amenzilor contravenţionale prevăzute la alin. (2) se realizează de către persoanele împuternicite de primar în acest scop, la sesizarea consiliului de administraţie al unităţii de învăţământ. 

   (4) Conform legislaţiei în vigoare, la înscrierea copilului/elevului în unitatea de învăţământ, părintele, tutorele sau susţinătorul legal are obligaţia de a prezenta documentele medicale solicitate, în vederea menţinerii unui climat sănătos la nivel de grupă/clasă/ pentru evitării degradării stării de sănătate a celorlalţi elevi/preşcolari din colectivitate/ unitatea de învăţământ. 

   (5) Părintele, tutorele sau susţinătorul legal al elevului are obligaţia ca, cel puţin o dată pe lună, să ia legătura cu profesorul pentru învăţământul preşcolar/învăţătorul/institutorul/profesorul pentru învăţământul primar/profesorul diriginte pentru a cunoaşte evoluţia copilului/elevului. Prezenţa părintelui, tutorelui sau susţinătorului legal va fi consemnată în caietul educatorului-puericultor/ educatoarei/învăţătorului/institutorului/profesorului pentru învăţământ preşcolar/primar, profesorului diriginte, cu nume, dată şi semnătură. 

   (6) Părintele, tutorele sau susţinătorul legal al elevului răspunde material pentru distrugerile bunurilor din patrimoniul şcolii, cauzate de elev. 

   (7) Părintele, tutorele sau susţinătorul legal al elevului din învăţământul primar are obligaţia să-l însoţească până la intrarea în unitatea de învăţământ, iar la terminarea orelor de curs să-l preia. În cazul în care părintele, tutorele sau susţinătorul legal nu poate să desfăşoare o astfel de activitate, împuterniceşte o altă persoană. 

   Art. 244. –   Se interzice oricăror persoane agresarea fizică, psihică, verbala etc., a copiilor/elevilor şi a personalului unităţii de învăţământ. 

   Art. 245. –   Respectarea prevederilor prezentului Regulament şi a Regulamentului de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ este obligatorie pentru părinţii, tutorii sau susţinătorii legali ai copiilor/elevilor. 

 

Capitolul 3
Adunarea generală a părinţilor 

 

   Art. 246. –   (1) Adunarea generală a părinţilor este constituită din toţi părinţii, tutorii sau susţinătorii legali ai copiilor/elevilor de la grupă/clasă. 

   (2) Adunarea generală a părinţilor hotărăşte referitor la activităţile de susţinere a cadrelor didactice şi a echipei manageriale a unităţii de învăţământ, în demersul de asigurare a condiţiilor necesare educării copiilor/elevilor. 

   (3) În adunarea generală a părinţilor se discută problemele generale ale colectivului de elevi şi nu situaţia concretă a unui elev. Situaţia unui elev se discută individual, numai în prezenţa părintelui, tutorelui sau susţinătorului legal al elevului respectiv. 

   Art. 247. –   (1) Adunarea generală a părinţilor se convoacă de către educatorul- puericultor/educatoare/învăţător/institutor/profesorul pentru învăţământul preşcolar/primar/ profesorul diriginte, de către preşedintele comitetului de părinţi al clasei sau de către 1/3 din numărul total al membrilor săi ori al elevilor clasei. 

   (2) Adunarea generală a părinţilor se convoacă semestrial sau ori de câte ori este nevoie, este valabil întrunită în prezenţa a jumătate plus unu din totalul părinţilor, tutorilor sau susţinătorilor legali ai copiilor/elevilor din grupa/clasa respectivă şi adoptă hotărâri cu votul a jumătate plus unu din cei prezenţi. În caz contrar, se convoacă o nouă adunare generală a părinţilor, în cel mult 7 zile, în care se pot adopta hotărâri, indiferent de numărul celor prezenţi. 

 

Capitolul 4
Comitetul de părinţi 

 

   Art. 248. –   (1) În unităţile de învăţământ, la nivelul fiecărei grupe/clase, se înfiinţează şi funcţionează comitetul de părinţi. 

   (2) Comitetul de părinţi se alege, prin majoritate simplă a voturilor, în fiecare an, în adunarea generală a părinţilor, convocată de educatoare/învăţător/institutor/profesorul pentru învăţământul preşcolar sau primar/profesorul diriginte care prezidează şedinţa. 

   (3) Convocarea adunării generale pentru alegerea comitetului de părinţi are loc în primele 30 zile calendaristice de la începerea cursurilor anului şcolar. 

   (4) Comitetul de părinţi se compune din trei persoane: un preşedinte şi doi membri; în prima şedinţă de după alegere membrii comitetului decid responsabilităţile fiecăruia, pe care le comunică profesorului pentru învăţământul preşcolar/primar/profesorului diriginte. 

   (5) Comitetul de părinţi reprezintă interesele părinţilor, tutorilor sau susţinătorilor legali ai elevilor clasei în adunarea generală a părinţilor la nivelul şcolii, în consiliul reprezentativ al părinţilor, tutorilor sau susţinătorilor legali, în consiliul profesoral, în consiliul clasei şi în relaţiile cu echipa managerială. 

   Art. 249. –   Comitetul de părinţi are următoarele atribuţii: 

  1. a)pune în practică deciziile luate de către adunarea generală a părinţilor elevilor clasei; deciziile se iau în cadrul adunării generale a părinţilor, cu majoritatea simplă a voturilor părinţilor, tutorilor sau susţinătorilor legali prezenţi;
  2. b)sprijină educatoarea/învăţătorul/institutorul/profesorul pentru învăţământ preşcolar/primar/ profesorul diriginte în organizarea şi desfăşurarea de proiecte, programe şi activităţi educative extraşcolare;
  3. c)sprijină educatoarea/învăţătorul/institutorul/profesorul pentru învăţământ preşcolar/primar/ profesorul diriginte în derularea programelor de prevenire şi combatere a absenteismului în mediul şcolar;
  4. d)atrage persoane fizice sau juridice care, prin contribuţii financiare sau materiale, susţin programe de modernizare a activităţii educative şi a bazei materiale din clasă şi din şcoală;
  5. e)sprijină conducerea unităţii de învăţământ şi educatoarea/învăţătorul/institutorul/profesorul pentru învăţământ preşcolar/primar/ profesorul diriginte şi se implică activ în întreţinerea, dezvoltarea şi modernizarea bazei materiale a grupei/clasei şi a unităţii de învăţământ;
  6. f)sprijină unitatea de învăţământ şi educatoarea/învăţătorul/institutorul/profesorul pentru învăţământ preşcolar/primar/ profesorul diriginte în activitatea de consiliere şi de orientare socio-profesională;
  7. g)se implică activ în asigurarea securităţii copiilor/elevilor pe durata orelor de curs, precum şi în cadrul activităţilor educative, extraşcolare şi extracurriculare;
  8. h)prezintă, semestrial, adunării generale a părinţilor, justificarea utilizării fondurilor, dacă acestea există.

   Art. 250. –   Preşedintele comitetului de părinţi reprezintă părinţii, tutorii sau susţinătorii legali în relaţiile cu conducerea unităţii de învăţământ şi alte foruri, organisme şi organizaţii. 

   Art. 251. –   (1) Comitetul de părinţi poate decide să susţină, inclusiv financiar, întreţinerea, dezvoltarea şi modernizarea bazei materiale a clasei. Hotărârea comitetului de părinţi nu este obligatorie. 

   (2) Sponsorizarea unei grupe/clase de către un agent economic/persoane fizice se face cunoscută comitetului de părinţi. Sponsorizarea nu atrage după sine drepturi suplimentare pentru copii/elevi/părinţi, tutori sau susţinători legali. 

   (3) Este interzisă implicarea copiilor/elevilor sau a cadrelor didactice în strângerea fondurilor. 

 

Capitolul 5
Consiliul reprezentativ al părinţilor/Asociaţia de părinţi 

 

   Art. 252. –   (1) La nivelul fiecărei unităţi de învăţământ funcţionează consiliul reprezentativ al părinţilor. 

   (2) Consiliul reprezentativ al părinţilor din unitatea de învăţământ este compus din preşedinţii comitetelor de părinţi. 

   Art. 253. –   (1) Consiliul reprezentativ al părinţilor îşi desemnează preşedintele şi 2 vicepreşedinţi ale căror atribuţii se stabilesc imediat după desemnare, de comun acord între cei 3, şi se consemnează în procesul-verbal al şedinţei. 

   (2) Consiliul reprezentativ al părinţilor se întruneşte în şedinţe ori de câte ori este necesar. Convocarea şedinţelor consiliului reprezentativ al părinţilor se face de către preşedintele acestuia sau, după caz, de unul dintre vicepreşedinţi. 

   (3) Consiliul reprezentativ al părinţilor desemnează reprezentanţii părinţilor, tutorilor sau susţinătorilor legali în organismele de conducere şi comisiile unităţii de învăţământ . 

   (4) Consiliul reprezentativ al părinţilor decide prin vot deschis, cu majoritatea simplă a voturilor celor prezenţi. 

   (5) Preşedintele reprezintă consiliul reprezentativ al părinţilor în relaţia cu alte persoane fizice şi juridice. 

   (6) Preşedintele prezintă, anual, raportul de activitate consiliului reprezentativ al părinţilor. 

   Art. 254. –   Consiliul reprezentativ al părinţilor are următoarele atribuţii: 

  1. a)propune unităţilor de învăţământ discipline şi domenii care să se studieze prin curriculumul la decizia şcolii;
  2. b)sprijină parteneriatele educaţionale între unităţile de învăţământ şi instituţiile/organizaţiile cu rol educativ din comunitatea locală;
  3. c)susţine unităţile de învăţământ în derularea programelor de prevenire şi de combatere a absenteismului şi a violenţei în mediul şcolar;
  4. d)promovează imaginea unităţii de învăţământ în comunitatea locală;
  5. e)se ocupă de conservarea, promovarea şi cunoaşterea tradiţiilor culturale specifice minorităţilor în plan local, de dezvoltarea multiculturalităţii şi a dialogului cultural;
  6. f)susţine unitatea de învăţământ în organizarea şi desfăşurarea tuturor activităţilor;
  7. g)susţine conducerea unităţii de învăţământ în organizarea şi în desfăşurarea consultaţiilor cu părinţii, tutorii sau susţinătorii legali, pe teme educaţionale;
  8. h)colaborează cu instituţiile publice de asistenţă socială/educaţională specializată, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului, cu organele de autoritate tutelară sau cu organizaţiile nonguvernamentale cu atribuţii în acest sens, în vederea soluţionării situaţiei elevilor care au nevoie de ocrotire;
  9. i)sprijină conducerea unităţii de învăţământ în întreţinerea şi modernizarea bazei materiale;
  10. j)susţine unitatea de învăţământ în activitatea de consiliere şi orientare socio-profesională sau de integrare socială a absolvenţilor;
  11. k)propune măsuri pentru şcolarizarea elevilor din învăţământul obligatoriu şi încadrarea în muncă a absolvenţilor;
  12. l)se implică direct în derularea activităţilor din cadrul parteneriatelor ce se derulează în unitatea de învăţământ, la solicitarea cadrelor didactice;
  13. m)sprijină conducerea unităţii de învăţământ în asigurarea sănătăţii şi securităţii elevilor;
  14. n)are iniţiative şi se implică în îmbunătăţirea calităţii vieţii, în buna desfăşurarea a activităţii în internate şi în cantine;
  15. o)susţine conducerea unităţii de învăţământ în organizarea şi desfăşurarea programului „Şcoala după şcoală”.

   Art. 255. –   (1) Consiliul reprezentativ al părinţilor/asociaţia de părinţi a unităţii de învăţământ poate atrage resurse financiare extrabugetare, constând în contribuţii, donaţii, sponsorizări etc., din partea unor persoane fizice sau juridice din ţară şi din străinătate, care vor fi utilizate pentru: 

  1. a)modernizarea şi întreţinerea patrimoniului unităţii de învăţământ, a bazei materiale şi sportive;
  2. b)acordarea de premii şi de burse elevilor;
  3. c)sprijinirea financiară a unor activităţi extraşcolare;
  4. d)acordarea de sprijin financiar sau material copiilor care provin din familii cu situaţie materială precară;
  5. e)alte activităţi care privesc bunul mers al unităţii de învăţământ sau care sunt aprobate de adunarea generală a părinţilor pe care îi reprezintă.

   (2) Consiliul reprezentativ al părinţilor colaborează cu structurile asociative ale părinţilor la nivel local, judeţean, regional şi naţional. 

 

Capitolul 6
Contractul educaţional 

 

   Art. 256. –   (1) Unităţile de învăţământ încheie cu părinţii, tutorii sau susţinătorii legali, în momentul înscrierii antepreşcolarilor/preşcolarilor/elevilor, în registrul unic matricol, un contract educaţional în care sunt înscrise drepturile şi obligaţiile reciproce ale părţilor. 

   (2) Modelul contractului educaţional este prezentat în Anexa nr. 2, parte integrantă a prezentului Regulament. Acesta este particularizat la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ prin decizia consiliului de administraţie, după consultarea consiliului reprezentativ al părinţilor. 

   Art. 257. –   (1) Contractul educaţional este valabil pe toată perioada de şcolarizare în cadrul unităţii de învăţământ. 

   (2) Eventualele modificări se pot realiza printr-un act adiţional acceptat de ambele părţi şi care se ataşează contractului educaţional. 

   Art. 258. –   (1) Contractul educaţional va cuprinde în mod obligatoriu: datele de identificare a părţilor semnatare – respectiv unitatea de învăţământ, beneficiarul primar al educaţiei, părintele, tutorele sau susţinătorul legal, scopul pentru care se încheie contractul educaţional, drepturile părţilor, obligaţiile părţilor, durata valabilităţii contractului, alte clauze. 

   (2) Contractul educaţional se încheie în două exemplare originale, unul pentru părinte, tutore sau susţinătorul legal, altul pentru unitatea de învăţământ şi îşi produce efectele de la data semnării. 

   (3) Consiliul de administraţie monitorizează modul de îndeplinire a obligaţiilor prevăzute în contractul educaţional. 

   (4) Comitetul de părinţi al clasei urmăreşte modul de îndeplinire a obligaţiilor prevăzute în contractul educaţional de către fiecare părinte, tutore sau susţinător legal şi adoptă măsurile care se impun în cazul încălcării prevederilor cuprinse în acest document. 

   (5) Candidaţii admişi în unităţile de învăţământ din sistemul de apărare, ordine publică şi securitate naţională încheie cu Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Justiţiei şi alte instituţii cu atribuţii în domeniile apărării, informaţiilor, ordinii publice şi securităţii contracte educaţionale prin care sunt stabilite obligaţiile părţilor contractante, conform instrucţiunilor specifice. 

 

Capitolul 7
Şcoala şi comunitatea. Parteneriate/protocoale între unităţile de învăţământ şi alţi parteneri educaţionali 

 

   Art. 259. –   Autorităţile administraţiei publice locale, precum şi reprezentanţi ai comunităţii locale colaborează cu consiliul de administraţie şi cu directorul, în vederea atingerii obiectivelor unităţii de învăţământ. 

   Art. 260. –   Unităţile de învăţământ pot realiza parteneriate cu asociaţii, fundaţii, instituţii de educaţie şi cultură, organisme economice şi organizaţii guvernamentale şi nonguvernamentale sau alte tipuri de organizaţii, în interesul beneficiarilor direcţi ai educaţiei. 

   Art. 261. –   Unităţile de învăţământ, de sine stătător sau în parteneriat cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu alte instituţii şi organisme publice şi private: case de cultură, furnizori de formare continuă, parteneri sociali, organizaţii nonguvernamentale şi altele asemenea pot organiza la nivel local centre comunitare de învăţare permanentă, pe baza unor oferte de servicii educaţionale adaptate nevoilor specifice diferitelor grupuri-ţintă interesate. 

   Art. 262. –   Unităţile de învăţământ, în conformitate cu legislaţia în vigoare şi prevederile prezentului regulament, pot iniţia, în parteneriat cu autorităţile administraţiei publice locale şi cu asociaţiile de părinţi, în baza hotărârii consiliului de administraţie, activităţi educative, recreative, de timp liber, pentru consolidarea competenţelor dobândite sau de accelerare a învăţării, precum şi activităţi de învăţare remedială cu elevii, prin programul „Şcoala după şcoală”. 

   Art. 263. –   (1) Parteneriatul cu autorităţile administraţiei publice locale are ca scop derularea unor activităţi/programe educaţionale în vederea atingerii obiectivelor educaţionale stabilite de unitatea de învăţământ. 

   (2) Activităţile derulate în parteneriat nu pot avea conotaţii politice, de propagandă electorală, de prozelitism religios şi nu pot fi contrare moralei sau legilor statului. 

   (3) Autorităţile administraţiei publice locale asigură condiţiile şi fondurile necesare pentru implementarea şi respectarea normelor de sănătate şi securitate în muncă şi pentru asigurarea securităţii copiilor/elevilor şi a personalului în perimetrul unităţii. 

   Art. 264. –   (1) Unităţile de învăţământ încheie parteneriate şi protocoale de colaborare cu agenţii economici, în vederea derulării orelor de instruire practică. 

   (2) Protocolul conţine prevederi clare cu privire la responsabilităţile părţilor, referitoare la asigurarea securităţii elevilor şi a personalului şcolii, respectarea normelor de sănătate şi securitate în muncă, asigurarea transportului la şi de la agentul economic, durata activităţilor, drepturile şi îndatoririle elevilor, utilizarea fondurilor realizate, cu respectarea prevederilor legale în vigoare. 

   Art. 265. –   (1) Unităţile de învăţământ încheie protocoale de parteneriat cu organizaţii nonguvernamentale, unităţi medicale, poliţie, jandarmerie, instituţii de cultură, asociaţii confesionale, alte organisme, în vederea atingerii obiectivelor educaţionale stabilite prin proiectul de dezvoltare instituţională/planul de acţiune al unităţii de învăţământ. 

   (2) Protocolul conţine prevederi cu privire la responsabilităţile părţilor implicate, cu respectarea prevederilor legale în vigoare. 

   (3) În cazul derulării unor activităţi în afara perimetrului unităţii de învăţământ, în protocol se va specifica concret cărei părţi îi revine responsabilitatea asigurării securităţii copiilor/elevilor. 

   (4) Bilanţul activităţilor realizate va fi făcut public, prin afişare la sediul unităţii, pe site-ul şcolii, prin comunicate de presă şi prin alte mijloace de informare. 

   (5) Unităţile de învăţământ pot încheia protocoale de parteneriat şi pot derula activităţi comune cu unităţi de învăţământ din străinătate, având ca obiectiv principal dezvoltarea personalităţii copiilor şi a tinerilor, respectându-se legislaţia în vigoare din statele din care provin instituţiile respective. 

   (6) Reprezentanţii părinţilor, tutorilor sau susţinătorilor legali se vor implica direct în buna derulare a activităţilor din cadrul parteneriatelor ce se derulează în unitatea de învăţământ. 

 

Titlul X
Dispoziţii finale şi tranzitorii 

 

   Art. 266. –   Se interzice constituirea de fonduri de protocol sau a oricărui alt fond destinat derulării examenelor/evaluărilor naţionale. 

   Art. 267. –   În unităţile de învăţământ, fumatul este interzis, conform prevederilor legislaţiei în vigoare. 

   Art. 268. –   În unităţile de învăţământ se asigura dreptul fundamental la învăţătură şi este interzisă orice formă de discriminare a antepreşcolarilor/preşcolarilor/copiilor/elevilor şi a personalului din unitate 

   Art. 269. –   În termen de 30 de zile de la data publicării prezentului regulament în Monitorul Oficial al României, consiliile de administraţie ale unităţilor de învăţământ sunt obligate ca, pe baza acestuia şi a dispoziţiilor legale în vigoare, să aprobe propriile regulamente de organizare şi funcţionare. 

   Art. 270. –   La data intrării în vigoare a prezentului regulament, orice dispoziţie contrară se abrogă. 

   Art. 271. –   Anexele 1-5 fac parte integrantă din prezentul regulament. 

 

ANEXA Nr. 1

 

Lista orientativă a comisiilor de lucru care pot funcţiona la nivelul unităţilor de învăţământ 

 

     
  Comisii cu caracter permanent Comisii cu caracter ocazional
  • Comisia pentru curriculum • Comisia pentru programe de susţinere educaţională
  • Comisia de evaluare şi asigurare a calităţii • Comisia de inventariere
  • Comisia pentru prevenirea şi reducerea violenţei în mediul şcolar • Comisia de recepţie bunuri
  • Comisia pentru frecvenţă, combaterea absenteismului şi a abandonului şcolar • Comisia de casare, de clasare şi valorificare a materialelor rezultate
  • Comisia pentru perfecţionare şi formare continuă • Comisiile pentru organizarea examenelor
  • Comitetul de securitate şi sănătate în muncă • Comisia pentru verificarea documentelor şcolare şi a actelor de studii
  • Comisia pentru situaţii de urgenţă • Comisia de cercetare disciplinară
  • Comisia pentru întocmirea orarului şi asigurarea serviciului pe şcoală • Comisia pentru recensământul populaţiei şcolare
  • Comisia pentru control managerial intern • Comisia consiliere, orientare şi activităţi extraşcolare
  • Comisia de gestionare SIIIR • Comisia pentru mentorat
  • Comisia pentru programe şi proiecte educative  
  • Comisia pentru olimpiade şi concursuri şcolare  
  • Comisia pentru prevenirea şi combaterea discriminării şi promovarea interculturalităţii  
  • Comisia internă de evaluare continuă (pentru învăţământul special şi special integrat)  

 

ANEXA Nr. 2

 

Modelul contractului educaţional 

 

    Antet şcoală 

    Având în vedere prevederile Legii educaţiei naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare, ale Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar aprobat prin OMEN nr. , ale Legii nr. 272/2004, privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului, republicată, 

    Se încheie prezentul: 

 

CONTRACT EDUCAŢIONAL 

 

  1. Părţile semnatare
  2. (Unitatea de învăţământ) . . . . . . . . . ., cu sediul în . . . . . . . . . ., reprezentată . . . . . . . . . . prin director, dna/dl . . . . . . . . . .
  3. Beneficiarul indirect, dna/dl. . . . . . . . . . . părinte/tutore/susţinător legal al elevului, cu domiciliul în . . . . . . . . . .,
  4. Beneficiarul direct al educaţiei, . . . . . . . . . . elev.
  5. Scopul contractului: asigurarea condiţiilor optime de derulare a procesului de învăţământ prin implicarea şi responsabilizarea părţilor implicate în educaţia beneficiarilor direcţi ai educaţiei.

   III. Drepturile părţilor: drepturile părţilor semnatare ale prezentului contract sunt cele prevăzute în Regulamentul de Organizare şi Funcţionare a Unităţilor de Învăţământ Preuniversitar şi în Regulamentul de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ. 

  1. Părţile au cel puţin următoarele obligaţii:*)

   *) Contractul educaţional-tip urmează a fi particularizat, la nivelul fiecărei unităţi de învăţământ, prin decizia consiliului de administraţie. 

 

  1. Unitatea de învăţământ se obligă:
  2. a)să asigure condiţiile optime de derulare a procesului de învăţământ;
  3. b)să răspundă de respectarea condiţiilor şi a exigenţelor privind normele de igienă şcolară, de protecţie a muncii, de protecţie civilă şi de pază contra incendiilor în unitatea de învăţământ;
  4. c)să ia măsuri pentru aplicarea de sancţiuni pentru abaterile disciplinare săvârşite de personalul unităţii de învăţământ, în limita prevederilor legale în vigoare;
  5. d)să ia măsuri pentru aplicarea de sancţiuni pentru abaterile disciplinare săvârşite de elevi, în limita prevederilor legale în vigoare;
  6. e)personalul din învăţământ trebuie să aibă o ţinută morală demnă, în concordanţă cu valorile educaţionale pe care le transmite elevilor şi un comportament responsabil;
  7. f)personalul din învăţământ are obligaţia să sesizeze, la nevoie, instituţiile publice de asistenţă socială/educaţională specializată, direcţia generală de asistenţă socială şi protecţia copilului în legătură cu aspecte care afectează demnitatea, integritatea fizică şi psihică a elevului/copilului;
  8. g)personalul din învăţământ trebuie să dovedească respect şi consideraţie în relaţiile cu elevii şi cu părinţii/reprezentanţii legali ai acestora;
  9. h)personalului din învăţământ îi este interzis să desfăşoare acţiuni de natură să afecteze imaginea publică a elevului, viaţa intimă, privată şi familială a acestuia;
  10. i)personalului din învăţământ îi este interzis să aplice pedepse corporale, precum şi să agreseze verbal sau fizic elevii şi/sau colegii.
  11. j)se interzice personalului didactic să condiţioneze evaluarea elevilor sau calitatea prestaţiei didactice la clasă de obţinerea oricărui tip de avantaje de la elevi sau de la părinţii/aparţinătorii/reprezentanţii legali ai acestora.
  12. k)sunt interzise activităţile care încalcă normele de moralitate şi orice activităţi care pot pune în pericol sănătatea şi integritatea fizică sau psihică a copiilor şi a tinerilor, respectiv a personalului didactic, didactic auxiliar şi nedidactic, precum şi activităţile de natură politică şi prozelitismul religios
  13. Beneficiarul indirect – părintele/tutorele/susţinătorul legal al copilului/elevului are următoarele obligaţii:
  14. a)obligaţia de a asigura frecvenţa şcolară a elevului în învăţământul obligatoriu şi de a lua măsuri pentru şcolarizarea elevului, până la finalizarea studiilor;
  15. b)la înscrierea copilului/elevului în unitatea de învăţământ, părintele/tutorele/susţinătorul legal are obligaţia de a prezenta documentele medicale solicitate, în vederea menţinerii unui climat sănătos la nivel de grupă/clasă pentru evitarea degradării stării de sănătate a celorlalţi elevi/preşcolari din colectivitate/ unitatea de învăţământ;
  16. c)părintele/tutorele/susţinătorul legal al elevului are obligaţia ca, cel puţin o dată pe lună, să ia legătura cu educatoarea/învăţătorul/institutorul/profesorul pentru învăţământul preşcolar/ profesorul pentru învăţământul primar/profesorul diriginte pentru a cunoaşte evoluţia copilului/elevului;
  17. d)părintele/tutorele/susţinătorul legal al elevului răspunde material pentru distrugerile bunurilor din patrimoniul şcolii, cauzate de elev;
  18. e)să respecte prevederile regulamentului de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ;
  19. h)părintelui/tutorelui/susţinătorului legal îi sunt interzise agresarea fizică, psihică, verbală a personalului unităţii de învăţământ.
  20. Beneficiarul direct are următoarele obligaţii:
  21. a)de a se pregăti la fiecare disciplină/modul de studiu, de a dobândi competenţele şi de a-şi însuşi cunoştinţele prevăzute de programele şcolare;
  22. b)de a frecventa cursurile, în cazul beneficiarilor primari ai educaţiei din învăţământul de stat, particular şi confesional autorizat/acreditat cu frecvenţă;
  23. c)de a se prezenta la cursuri şi la fiecare evaluare/sesiune de examene organizată de unitatea de învăţământ, în cazul elevilor din învăţământul obligatoriu, înscrişi la cursuri cu frecvenţă redusă;
  24. d)de a avea un comportament civilizat şi o ţinută decentă, atât în unitatea de învăţământ, cât şi în afara ei;
  25. e)de a respecta regulamentul de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ, regulile de circulaţie, normele de securitate şi de sănătate în muncă, de prevenire şi de stingere a incendiilor, normele de protecţie a mediului;
  26. f)de a nu distruge documentele şcolare, precum cataloage, carnete de elev, foi matricole, documente din portofoliu educaţional etc.;
  27. g)de a nu deteriora bunurile din patrimoniul unităţii de învăţământ (materiale didactice şi mijloace de învăţământ, cărţi de la biblioteca şcolii, mobilier şcolar, mobilier sanitar, spaţii de învăţământ etc.);
  28. h)de a nu aduce sau difuza, în unitatea de învăţământ, materiale care, prin conţinutul lor, atentează la independenţa, suveranitatea şi integritatea naţională a ţării, care cultivă violenţa şi intoleranţa;
  29. i)de a nu organiza/participa la acţiuni de protest, care afectează desfăşurarea activităţii de învăţământ sau care afectează participarea la programul şcolar;
  30. j)de a nu deţine/consuma/comercializa, în perimetrul unităţii de învăţământ şi în afara acestuia, droguri, substanţe etnobotanice, băuturi alcoolice, ţigări;
  31. k)de a nu introduce şi/sau face uz în perimetrul unităţii de învăţământ orice tipuri de arme sau alte produse pirotehnice cum ar fi muniţie, petarde, pocnitori, brichete etc., precum şi sprayuri lacrimogene, paralizante sau altele asemenea care, prin acţiunea lor, pot afecta integritatea fizică şi psihică a beneficiarilor direcţi ai educaţiei şi a personalului unităţii de învăţământ;
  32. l)de a nu poseda şi/sau difuza materiale care au un caracter obscen sau pornografic;
  33. m)de a nu aduce jigniri şi de a nu manifesta agresivitate în limbaj şi în comportament faţă de colegi şi faţă de personalul unităţii de învăţământ sau de a leza în orice mod imaginea publică a acestora;
  34. n)de a nu provoca/ instiga/participa la acte de violenţă în unitate şi în afara ei;
  35. o)de a nu părăsi incinta şcolii în timpul pauzelor sau după începerea cursurilor, fără avizul profesorului de serviciu sau a învăţătorului/institutorului/profesorului pentru învăţământul primar/profesorului diriginte.
  36. Durata contractului: prezentul contract se încheie, de regulă, pe durata unui nivel de învăţământ.
  37. Alte clauze: vor fi înscrise prevederi legale, conform Legii Educaţiei Naţionale nr. 1/2011, cu modificările şi completările ulterioare şi Regulamentului de Organizare şi Funcţionare a Unităţilor de Învăţământ Preuniversitar, cu modificările şi completările ulterioare, ale Legii nr. 272/ 2004 privind protecţia şi promovarea drepturilor copilului.

    Încheiat azi, . . . . . . . . . . , în două exemplare, în original, pentru fiecare parte. 

 

     
  Unitatea şcolară, Beneficiar indirect**),
  Am luat la cunoştinţă,
Beneficiar direct, elevul,
(în vârstă de cel puţin 14 ani)
 

 

   **) Părintele/tutorele/susţinătorul legal, pentru elevii din învăţământul antepreşcolar, preşcolar, primar, gimnazial şi liceal, respectiv elevul, pentru învăţământul postliceal. 

 

ANEXA Nr. 3

 

Procedura generală de intervenţie la nivelul unităţii de învăţământ în situaţii de violenţă 

 

    În cazul unei forme uşoare a violenţei şcolare: 

  1. dacă sancţiunea nu e prevăzută în Regulamentul de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ

    ↓ Este sesizată comisia de violenţă şi conducerea şcolii (dacă este cazul) 

    ↓ Se realizează o anchetă detaliată 

    ↓ Este luată o decizie privind aplicarea sau nu a unei sancţiuni 

    ↓ Se stabilesc măsuri de asistenţă pentru victimă/agresor 

  1. dacă sancţiunea este prevăzută în Regulamentul de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ

    ↓ Se convoacă Consiliul clasei (se analizează cazul, se propune şi se stabileşte o sancţiune) 

    ↓ Se sancţionează elevul → învăţător/institutor/profesor învăţământ primar/diriginte 

    ↓ Aplică sancţiunea 

    ↓ Informează părinţii, tutorii sau susţinătorii legali 

    ↓ Recomandă măsuri de asistenţă pentru victimă şi agresor 

    ↓ Monitorizează intervenţiile, colaborând cu părinţii şi psihologul şcolar 

    În cazul unei forme grave de violenţă şcolară: 

  • Dirigintele → anunţă conducerea unităţii de învăţământ

    ↓ Sesizează Autorităţile competente (Jandarmeria/Poliţia de Proximitate/DGASPC etc.) 

    ↓ Sesizează părinţii, tutorii sau susţinătorii legali 

    ↓ Informează inspectoratul şcolar (consilierul de imagine), în raport cu gravitatea faptei 

    ↓ Înştiinţează Comisia de violenţă 

  • Comisia de violenţă → realizează o anchetă detaliată

    → propune măsuri specifice 

    → convoacă Consiliul clasei 

    ↓ Se stabileşte/propune sancţiunea 

  • Dirigintele → Aplică sancţiunea conform Regulamentului de organizare şi funcţionare al unităţii de învăţământ
  • → Completează Fişa de înregistrare a cazului de violenţă şi o transmite persoanei desemnate de Comisia de violenţă să centralizeze fişele şi să le înregistreze în baza de date
  • Psihologul şcolar → realizează consilierea psihologică pentru victimă/agresor
  • Dirigintele şi psihologul şcolar → colaborează cu familia elevului

    → monitorizează cazul 

  • Comisia de violenţă se asigură că fenomenul de violenţă a fost înregistrat, că măsurile de intervenţie au fost puse în aplicare şi urmăreşte impactul acestora asupra actorilor implicaţi în cazul de violenţă respectiv.

 

ANEXA Nr. 4
 

Procedura generală de intervenţie la nivelul unităţii de învăţământ în situaţii de violenţă ce necesită intervenţia poliţiei/ jandarmeriei/ poliţiei locale/ambulanţei. 

 

    Incinta unităţii de învăţământ reprezintă toată zona şcolii, incluzând sălile de clasă, cancelarie, coridoare, terenul de sport, anexele, curtea şcolii, etc. 

    Proximitatea unităţilor de învăţământ este reprezentată de suprafaţa de teren situată în afara curţii unităţii, precum arterele rutiere, căile de acces către unitatea de învăţământ, spaţiile verzi din jurul şcolii, alte spaţii publice situate în apropierea acesteia. 

  • Dacă violenţa exercitată constă într-un incident de agresiune simplă şi a fost cauzatoare doar de vătămări corporale uşoare (lovire uşoară cu palma ori cu dosul palmei), autorul fiind elev cu vârsta sub 14 ani, şcoala poate reacţiona prioritar pentru sancţionarea acestui comportament şi poate informa ulterior poliţistul de proximitate pentru aplanarea unei stări conflictuale între părinţii victimei şi cei ai agresorului.
  • Dacă este vorba despre mai mult decât exercitarea unei violenţe corporale uşoare (lovirea repetată de intensitate medie a victimei, atunci poliţia/jandarmeria trebuie sesizată odată cu intervenţia echipajului unei ambulanţe, prin apelul telefonic de urgenţă la 112.)
  • În toate cazurile de lovire sau alte violenţe exercitate împotriva unui elev, conducerea şcolii trebuie să informeze părinţii victimei şi instituţiile de aplicare a legii.

    Cei ce vor desfăşura astfel de activităţi sunt cadrele didactice, personalul auxiliar şi personalul care asigură securitatea/paznicii unităţii şcolare, care se autosesizează sau sunt sesizaţi de izbucnirea sau derularea unui act de violenţă. 

    Monitorizarea (activităţile derulate), intervenţie 

    Atunci când un salariat al unităţii de învăţământ este sesizat sau se autosesizează despre existenţa unui eveniment de violenţă în unitatea de învăţământ sau în proximitatea acesteia, trebuie să respecte următoarele reguli procedurale, în funcţie de eveniment: 

  1. Pentru tipurile de violenţă, care cad sub incidenţa codurilor de la 1.10 la 1.14, 2.3, 3.3., de la 4.2 la 4.4 şi 4.6 din Nomenclatorul actelor de violenţă în şcoală, cadrul didactic/cadrul didactic auxiliar/personal de pază ce a fost sesizat sau s-a autosesizat de producerea unui eveniment, va proceda astfel:

   – se deplasează de urgenţă (dacă nu se află deja) la locul unde se desfăşoară actul de violenţă respectivă; 

   – ajuns la locul evenimentului, acesta va efectua o scurtă analiză a actului de violenţă şi va comunica imediat conducerii unităţii de învăţământ despre cele constatate; 

   – se informează dacă sunt victime ce necesită îngrijiri medicale; 

   – dacă sunt victime care necesită îngrijiri medicale, sună la numărul de urgenţă 112 şi solicită o ambulanţă; 

   – directorul unităţii de învăţământ va informa de urgenţă reprezentanţii isnpectoratului şcolar; 

   – în cazul în care printre agresori sunt persoane violente, persoanele care au sunat la 112 vor solicita sprijin din partea personalul care asigură securitatea/paznicului şcolii pentru a preveni o eventuală degenerare a evenimentului şi vor solicita, de urgenţă, sprijinul poliţiei, jandarmeriei, poliţiei locale; 

   – până la sosirea echipajului de poliţie/jandarmerie/poliţie locală sau ambulanţă, după caz, se vor lua măsuri de asigurare a primului ajutor victimelor, solicitând sprijinul cadrului medical din cadrul şcolii (dacă există), conducerii şcolii, cadrelor didactice, consilierului şcolar, personalului de pază, după care vor lua măsuri pentru transportarea victimei/victimelor la cea mai apropiată unitate medicală de urgenţă; 

   – vor fi îndepărtaţi elevii care nu sunt implicaţi în eveniment şi care, prin zgomote, gesturi, îndemnuri, pot instiga sau amplifica dezordinea creată. În acest scop, se va folosi un ton autoritar, fără a adresa cuvinte jignitoare sau ameninţări, având în vedere vârsta şi comportamentul elevilor. Pe cât posibil, vor fi reţinute date despre agresor/agresori pentru identificarea lor ulterioară, în cazul în care aceştia ar reuşi să fugă şi nu ar fi cunoscuţi de elevi; 

   – pe cât posibil, autorii faptei vor fi izolaţi, conducându-i într-o încăpere din incinta unităţii de învăţământ; 

   – la sosirea ambulanţei, dacă este cazul, se vor da toate detaliile despre victimă şi modul cum s-a întâmplat actul de violenţă; 

   – pe cât posibil, se vor lua măsuri de protejare a locului producerii infracţiunii; 

   – la sosirea echipajului poliţiei/jandarmeriei/poliţiei locale se vor oferi toate datele necesare în vederea identificării elevilor/sau a altor persoane implicate în comiterea faptei, precum şi cauza/motivul incidentului (dacă se cunosc), măsurile preliminare luate de şcoală pentru soluţionarea evenimentului semnalat (în caz de agresiuni fizice – dacă a fost anunţat serviciul de ambulanţă sau în caz de incendiu dacă au fost informaţi pompierii); 

   – părinţii elevilor minori implicaţi, atât ca victimă, cât şi ca autor în incident vor fi solicitaţi să se prezinte de urgenţă la sediul şcolii; 

   – echipa de cercetare sosită la faţa locului, îndeosebi poliţistul de investigaţii criminale, va fi pus la curent cu toate datele şi informaţiile cu privire la participanţii la comiterea actului de violenţă, victime şi martori, precum şi activităţile şi măsurile luate din momentul sosirii la locul faptei. 

  1. Pentru tipurile de violenţă care cad sub incidenţa codurilor de la 1.2, 1.3, 1.5, 1.6, 2.5, 2.4, 3.2, 34, 3.5, din Nomenclatorul actelor de violenţă în şcoală, cadrul didactic/auxiliar ce a fost sesizat sau s-a autosesizat de producerea unui eveniment, va proceda astfel:

   – după luarea la cunoştinţă şi, după caz, constatarea faptei şi a gravităţii ei, aceasta se aduce la cunoştinţa profesorului de serviciu, conducerii unităţii şcolare, administratorului (în cazul distrugerii de bunuri ale şcolii), profesorului diriginte etc.; 

   – în cazul în care fapta presupune introducerea de arme albe sau de foc se solicită sprijinul personalul care asigură securitatea/paznicului sau a altor cadre didactice, şi se sună la numărul de telefon 112, încercându-se izolarea şi reţinerea persoanei în cauză; 

   – în cazul în care aceasta reuşeşte să scape, se reţin cât mai multe date despre posesorul armei, în vederea informării echipajelor de poliţie/jandarmeriei sau, după caz, poliţistului de proximitate ce vor interveni la solicitare; 

   – dacă este elev al şcolii, se anunţă şi părinţii acestuia; 

   – în cazul în care fapta semnalată constă în furtul unui bun, distrugerea de bunuri (care se manifestă prin violenţă agresivă continuă), se procedează ca mai sus. 

 

ANEXA Nr. 5

 

Nomenclatorul actelor de violenţă 

 

       
  Categorie Tip COD
  1. Atac la persoană 1. Violarea secretului corespondenţei (accesarea fără consimţământul persoanei a calculatorului, telefonului mobil etc.) 1.1.
  2. Discriminare şi instigare la discriminare 1.2.
  3. Insulte grave, repetate 1.3.
  4. Ameninţări repetate 1.4.
  5. Şantaj 1.5.
  6. Înşelăciune 1.6.
  7. Instigare la violenţă 1.7.
  8. Violenţe fizice uşoare, fără arme (lovire) 1.8.
  9. Lăsarea fără ajutor sau lăsarea fără ajutor prin omisiune de înştiinţare 1.9.
  10. Fapte privitoare la viaţa sexuală (violul, actul sexual cu un minor, perversiunea sexuală, corupţia sexuală, seducţia, hărţuire sexuală) 1.10.
  11. Violenţă fizică gravă fără arme (vătămare corporală gravă) 1.11.
  12. Violenţă fizică cu arme albe 1.12.
  13. Violenţă fizică cu arme de foc 1.13
  14. Omor sau tentativă de omor 1.14
  2. Atentat la securitatea unităţii şcolare 1. Introducerea unor persoane străine în incinta şcolii 2.1.
  2. Alarmă falsă 2.2.
  3. Incendiere şi tentativă de incendiere 2.3.
  4. Introducere sau port armă albă în spaţiul şcolar 2.4.
  5. Introducere sau port armă de foc în spaţiul şcolar 2.5.
  3. Atentat la bunuri 1. Însuşirea bunului găsit 3.1.
  2. Furt şi tentativă de furt 3.2.
  3. Tâlhărie 3.3.
  4. Distrugerea bunurilor unor persoane 3.4.
  5. Distrugerea bunurilor şcolii 3.5.
  4. Alte fapte de violenţă sau atentate la securitate în spaţiul şcolar 1. Consum de alcool 4.1
  2. Consum de stupefiante sau alte substanţe interzise 4.2.
  3. Trafic cu stupefiante sau alte substanţe interzise 4.3.
4. Automutilare 4.4.
5. Determinarea sau înlesnirea sinuciderii 4.5.
6. Suicid sau tentativă de suicid 4.6.
7. Alte tipuri de violenţă 4.7.

 

 

 

Legea Educatiei:

P A R T E A I
LEGI, DECRETE, HOTĂRÂRI ȘI ALTE ACTE
Anul 179 (XXIII) — Nr. 18 Luni, 10 ianuarie 2011
S U M A R
Nr. Pagina
LEGI ȘI DECRETE
1. — Legea educației naționale……………………………….. 1–63
3. — Decret pentru promulgarea Legii educației naționale 64

2. — Decret privind conferirea Ordinului Național
Pentru Merit în grad de Comandor ………………………. 64
L E G I Ș I D E C R E T E
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
C A M E R A D E P U TA Ț I L O R S E N AT U L
L E G E A
educației naționale
Parlamentul României adoptă prezenta lege.
TITLUL I
Dispoziții generale
Art. 1. — Prezenta lege asigură cadrul pentru exercitarea sub
autoritatea statului român a dreptului fundamental la învățătură
pe tot parcursul vieții. Legea reglementează structura, funcțiile,
organizarea și funcționarea sistemului național de învățământ
de stat, particular și confesional.
Art. 2. — (1) Legea are ca viziune promovarea unui
învățământ orientat pe valori, creativitate, capacități cognitive,
capacități volitive și capacități acționale, cunoștințe
fundamentale și cunoștințe, competențe și abilități de utilitate
directă, în profesie și în societate.
(2) Misiunea asumată de lege este de formare, prin educație,
a infrastructurii mentale a societății românești, în acord cu noile
cerințe, derivate din statutul României de țară membră a Uniunii
Europene și din funcționarea în contextul globalizării, și de
generare sustenabilă a unei resurse umane naționale înalt
competitive, capabilă să funcționeze eficient în societatea
actuală și viitoare.
(3) Idealul educațional al școlii românești constă în
dezvoltarea liberă, integrală și armonioasă a individualității
umane, în formarea personalității autonome și în asumarea unui
sistem de valori care sunt necesare pentru împlinirea și
dezvoltarea personală, pentru dezvoltarea spiritului
antreprenorial, pentru participarea cetățenească activă în
societate, pentru incluziune socială și pentru angajare pe piața
muncii.
(4) Statul asigură cetățenilor României drepturi egale de
acces la toate nivelurile și formele de învățământ preuniversitar
și superior, precum și la învățarea pe tot parcursul vieții, fără
nicio formă de discriminare.
(5) Aceleași drepturi se asigură și cetățenilor celorlalte state
membre ale Uniunii Europene, ai statelor aparținând Spațiului
Economic European și ai Confederației Elvețiene.
(6) Drepturile prevăzute la alin. (4) sunt recunoscute în mod
egal minorilor care solicită sau au dobândit o formă de protecție
în România, minorilor străini și minorilor apatrizi a căror ședere
pe teritoriul României este oficial recunoscută conform legii.
(7) În România învățământul constituie prioritate națională.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
2
Art. 3. — Principiile care guvernează învățământul
preuniversitar și superior, precum și învățarea pe tot parcursul
vieții din România sunt:
a) principiul echității — în baza căruia accesul la învățare se
realizează fără discriminare;
b) principiul calității — în baza căruia activitățile de
învățământ se raportează la standarde de referință și la bune
practici naționale și internaționale;
c) principiul relevanței — în baza căruia educația răspunde
nevoilor de dezvoltare personală și social-economice;
d) principiul eficienței — în baza căruia se urmărește
obținerea de rezultate educaționale maxime, prin gestionarea
resurselor existente;
e) principiul descentralizării — în baza căruia deciziile
principale se iau de către actorii implicați direct în proces;
f) principiul răspunderii publice — în baza căruia unitățile și
instituțiile de învățământ răspund public de performanțele lor;
g) principiul garantării identității culturale a tuturor cetățenilor
români și dialogului intercultural;
h) principiul asumării, promovării și păstrării identității
naționale și a valorilor culturale ale poporului român;
i) principiul recunoașterii și garantării drepturilor persoanelor
aparținând minorităților naționale, dreptul la păstrarea, la
dezvoltarea și la exprimarea identității lor etnice, culturale,
lingvistice și religioase;
j) principiul asigurării egalității de șanse;
k) principiul autonomiei universitare;
l) principiul libertății academice;
m) principiul transparenței — concretizat în asigurarea
vizibilității totale a deciziei și a rezultatelor, prin comunicarea
periodică și adecvată a acestora;
n) principiul libertății de gândire și al independenței față de
ideologii, dogme religioase și doctrine politice;
o) principiul incluziunii sociale;
p) principiul centrării educației pe beneficiarii acesteia;
q) principiul participării și responsabilității părinților;
r) principiul promovării educației pentru sănătate, inclusiv prin
educația fizică și prin practicarea activităților sportive;
s) principiul organizării învățământului confesional potrivit
cerințelor specifice fiecărui cult recunoscut;
t) principiul fundamentării deciziilor pe dialog și consultare;
u) principiul respectării dreptului la opinie al
elevului/studentului ca beneficiar direct al sistemului de
învățământ.
Art. 4. — Educația și formarea profesională a copiilor, a
tinerilor și a adulților au ca finalitate principală formarea
competențelor, înțelese ca ansamblu multifuncțional și
transferabil de cunoștințe, deprinderi/abilități și aptitudini,
necesare pentru:
a) împlinirea și dezvoltarea personală, prin realizarea
propriilor obiective în viață, conform intereselor și aspirațiilor
fiecăruia și dorinței de a învăța pe tot parcursul vieții;
b) integrarea socială și participarea cetățenească activă în
societate;
c) ocuparea unui loc de muncă și participarea la funcționarea
și dezvoltarea unei economii durabile;
d) formarea unei concepții de viață, bazate pe valorile
umaniste și științifice, pe cultura națională și universală și pe
stimularea dialogului intercultural;
e) educarea în spiritul demnității, toleranței și respectării
drepturilor și libertăților fundamentale ale omului;
f) cultivarea sensibilității față de problematica umană, față de
valorile moral-civice și a respectului pentru natură și mediul
înconjurător natural, social și cultural.
Art. 5. — (1) În domeniul educației și al formării profesionale
prin sistemul național de învățământ, dispozițiile prezentei legi
prevalează asupra oricăror prevederi din alte acte normative. În
caz de conflict între acestea se aplică dispozițiile prezentei legi.
(2) Orice modificare sau completare a prezentei legi intră în
vigoare începând cu prima zi a anului școlar, respectiv
universitar următor celui în care a fost adoptată prin lege.
(3) Prin excepție de la prevederile alin. (2), dispozițiile
prezentei legi care vizează evaluările naționale de la finalul
învățământului gimnazial sau liceal se aplică începând cu
promoția aflată în primul an al învățământului gimnazial,
respectiv liceal, la data intrării în vigoare a modificării sau a
completării.
Art. 6. — (1) În România sunt valabile numai diplomele
recunoscute de statul român, conform legislației în vigoare.
(2) Regimul actelor de studii emise de unitățile și de instituțiile
de învățământ se stabilește prin ordin al ministrului educației,
cercetării, tineretului și sportului.
(3) Conținutul și formatul actelor de studii sunt stabilite prin
hotărâre a Guvernului, inițiată de Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului.
Art. 7. — (1) În unitățile, în instituțiile de învățământ și în toate
spațiile destinate educației și formării profesionale sunt interzise
activitățile care încalcă normele de moralitate și orice activități
care pot pune în pericol sănătatea și integritatea fizică sau
psihică a copiilor și a tinerilor, respectiv a personalului didactic,
didactic auxiliar și nedidactic, precum și activitățile de natură
politică și prozelitismul religios.
(2) Privatizarea unităților și a instituțiilor de învățământ de
stat este interzisă.
Art. 8. — Pentru finanțarea educației naționale se alocă
anual din bugetul de stat și din bugetele autorităților publice
locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv.
Suplimentar, unitățile și instituțiile de învățământ pot obține și
utiliza autonom venituri proprii. Pentru activitatea de cercetare
științifică se alocă anual, de la bugetul de stat, minimum 1% din
produsul intern brut al anului respectiv.
Art. 9. — (1) Principiile finanțării învățământului preuniversitar
sunt următoarele:
a) transparența fundamentării și alocării fondurilor;
b) echitatea distribuirii fondurilor destinate unui învățământ
de calitate;
c) adecvarea volumului de resurse în funcție de obiectivele
urmărite;
d) predictibilitatea, prin utilizarea unor mecanisme financiare
coerente și stabile;
e) eficiența utilizării resurselor.
(2) Statul asigură finanțarea de bază pentru toți preșcolarii și
pentru toți elevii din învățământul general obligatoriu de stat,
particular și confesional acreditat. De asemenea, statul asigură
finanțarea de bază pentru învățământul profesional și liceal
acreditat, de stat, particular și confesional, precum și pentru cel
postliceal de stat. Finanțarea se face în baza și în limitele
costului standard per elev sau per preșcolar, după metodologia
elaborată de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului.
(3) Învățământul de stat este gratuit. Pentru unele activități,
niveluri, cicluri și programe de studii se pot percepe taxe, în
condițiile stabilite de prezenta lege.
(4) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului,
prin organismul specializat, stabilește anual costul standard per
preșcolar/elev, cost care stă la baza finanțării de bază. De suma
aferentă beneficiază toți preșcolarii și elevii din învățământul
preuniversitar de stat, precum și preșcolarii și elevii din
învățământul general obligatoriu, profesional și liceal, particular
și confesional, care studiază în unități de învățământ acreditate
și evaluate periodic, conform legislației în vigoare.
(5) Finanțarea de bază a învățământului preuniversitar se
face după principiul „resursa financiară urmează elevul”, în baza
căruia alocația bugetară aferentă unui elev sau unui preșcolar
se transferă la unitatea de învățământ la care acesta învață, cu
respectarea prevederilor alin. (2)—(4).
(6) Învățământul poate să fie finanțat și direct de către
operatori economici, precum și de alte persoane fizice sau
juridice, în condițiile legii.
(7) Învățământul poate fi susținut prin burse, credite de studii,
taxe, donații, sponsorizări, surse proprii și alte surse legale.
Art. 10. — (1) În România, învățământul este serviciu de
interes public și se desfășoară, în condițiile prezentei legi, în
limba română, precum și în limbile minorităților naționale și în
limbi de circulație internațională.
(2) În fiecare localitate se organizează și funcționează unități
de învățământ sau formațiuni de studiu cu limba de predare
română și/sau, după caz, cu predarea în limbile minorităților
naționale ori se asigură școlarizarea fiecărui elev în limba sa
maternă în cea mai apropiată localitate în care este posibil.
(3) Învățarea în școală a limbii române, ca limbă oficială de
stat, este obligatorie pentru toți cetățenii români. Planurile de
învățământ trebuie să cuprindă numărul de ore necesar și
suficient învățării limbii române. Autoritățile administrației publice
asigură condițiile materiale și resursele umane care să permită
însușirea limbii române.
(4) În sistemul național de învățământ, documentele școlare
și universitare oficiale, nominalizate prin ordin al ministrului
educației, cercetării, tineretului și sportului, se întocmesc numai
în limba română. Celelalte înscrisuri școlare și universitare pot
fi redactate în limba de predare.
(5) Unitățile și instituțiile de învățământ pot efectua și emite,
la cerere, contra cost, traduceri oficiale ale documentelor și ale
altor înscrisuri școlare și universitare proprii, cu respectarea
prevederilor legale.
Art. 11. — (1) Guvernul sprijină învățământul în limba română
în țările în care trăiesc români, cu respectarea legislației statului
respectiv.
(2) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în
colaborare cu Ministerul Afacerilor Externe, prin Institutul Limbii
Române, poate organiza unități de învățământ cu predare în
limba română pe lângă oficiile diplomatice și instituțiile culturale
ale României în străinătate, poate susține lectorate în
universități din străinătate, precum și cursuri de limbă, cultură și
civilizație românească.
Art. 12. — (1) Statul susține antepreșcolarii, preșcolarii, elevii
și studenții cu probleme și nevoi sociale, precum și pe aceia cu
cerințe educaționale speciale.
(2) Statul acordă burse sociale de studii elevilor și studenților
proveniți din familii defavorizate, precum și celor instituționalizați,
în condițiile legii.
(3) Statul acordă premii, burse, locuri în tabere și alte
asemenea stimulente elevilor și studenților cu performanțe
școlare și universitare, precum și cu rezultate remarcabile în
educația și formarea lor profesională sau în activități culturale și
sportive.
(4) Elevii și studenții care beneficiază de burse sociale de
studii pot primi și burse pentru performanțe școlare și
universitare.
(5) Statul și alți factori interesați susțin financiar activitățile
de performanță, de nivel național și internațional, ale elevilor și
studenților.
(6) Statul garantează dreptul la educație al tuturor
persoanelor cu cerințe educaționale speciale. Învățământul
special și special integrat sunt parte componentă a sistemului
național de învățământ preuniversitar.
(7) Învățământul special și special integrat reprezintă o formă
de instruire școlară diferențiată, adaptată, precum și o formă de
asistență educațională, socială și medicală complexă, destinată
persoanelor cu cerințe educaționale speciale.
(8) Elevii care în localitatea de domiciliu nu au posibilitatea de
a învăța într-o unitate de învățământ vor fi sprijiniți prin
decontarea cheltuielilor de transport la cea mai apropiată unitate
de învățământ sau vor primi cazare și masă gratuite în
internatele școlare, cu excepția celor înscriși în învățământul
postliceal.
Art. 13. — (1) Învățarea pe tot parcursul vieții este un drept
garantat de lege.
(2) Învățarea pe tot parcursul vieții include totalitatea
activităților de învățare realizate de fiecare persoană, începând
cu educația timpurie, în scopul dobândirii de cunoștințe, formării
de deprinderi/abilități și dezvoltării de aptitudini semnificative din
perspectivă personală, civică, socială și/sau ocupațională.
Art. 14. — (1) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului proiectează, fundamentează și aplică strategiile
naționale în domeniul educației, cu consultarea asociațiilor
reprezentative ale profesorilor, structurilor asociative
reprezentative ale părinților, Consiliului Național al Rectorilor,
structurilor asociative ale universităților și școlilor de stat,
particulare și confesionale, Consiliului Minorităților Naționale,
sindicatelor reprezentative din învățământ, asociațiilor
reprezentative ale elevilor, asociațiilor reprezentative ale
studenților, autorităților administrației publice, mediului de afaceri
și organizațiilor neguvernamentale finanțatoare care susțin
programe educative/federații ale furnizorilor de servicii sociale.
(2) Statul încurajează dezvoltarea parteneriatului publicprivat.
Art. 15. — (1) Cultele recunoscute oficial de stat pot solicita
Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
organizarea unui învățământ teologic specific în cadrul
învățământului de stat în universitățile de stat existente, ca
facultăți cu dublă subordonare, destinat pregătirii personalului
de cult și activității social-misionare a cultelor, numai pentru
absolvenții învățământului liceal, proporțional cu ponderea
numerică a fiecărui cult în configurația religioasă a țării, potrivit
recensământului oficial. Înființarea, organizarea și funcționarea
acestui învățământ se realizează potrivit legii.
(2) Cultele recunoscute de stat au dreptul de a organiza
învățământ confesional prin înființarea și administrarea propriilor
unități și instituții de învățământ particular, conform prevederilor
prezentei legi.
TITLUL II
Învățământul preuniversitar
CAPITOLUL I
Dispoziții generale
Art. 16. — (1) Învățământul general obligatoriu este de
10 clase și cuprinde învățământul primar și cel gimnazial.
Învățământul liceal devine obligatoriu până cel mai târziu în
anul 2020.
(2) Obligația de a frecventa învățământul de 10 clase, la
forma cu frecvență, încetează la vârsta de 18 ani.
(3) În scopul realizării finalităților educației și a formării
profesionale prin sistemul național de învățământ, învățământul
liceal de stat este generalizat și gratuit.
Art. 17. — Pe durata școlarizării în învățământul
preuniversitar, cu excepția învățământului postliceal, copiii
beneficiază de alocația de stat pentru copii, în condițiile legii.
Art. 18. — (1) Planurile-cadru ale învățământului primar,
gimnazial, liceal și profesional includ religia ca disciplină școlară,
parte a trunchiului comun. Elevilor aparținând cultelor
recunoscute de stat, indiferent de numărul lor, li se asigură
dreptul constituțional de a participa la ora de religie, conform
confesiunii proprii.
(2) La solicitarea scrisă a elevului major, respectiv a părinților
sau a tutorelui legal instituit pentru elevul minor, elevul poate să
nu frecventeze orele de religie. În acest caz, situația școlară se
încheie fără disciplina Religie. În mod similar se procedează și
pentru elevul căruia, din motive obiective, nu i s-au asigurat
condițiile pentru frecventarea orelor la această disciplină.
(3) Disciplina Religie poate fi predată numai de personalul
didactic calificat conform prevederilor prezentei legi și abilitat în
baza protocoalelor încheiate între Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului și cultele religioase
recunoscute oficial de stat.
Art. 19. — (1) În sistemul național de învățământ, unitățile de
învățământ de stat au personalitate juridică dacă se organizează
și funcționează, după caz, astfel:
a) cu minimum 300 de elevi;
b) cu minimum 300 de elevi, preșcolari și antepreșcolari;
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
3
c) cu minimum 150 de preșcolari și antepreșcolari;
d) cu minimum 100 de elevi și/sau preșcolari, în cazul
unităților de învățământ special.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în unitățile
administrativ-teritoriale în care numărul total al elevilor,
preșcolarilor și antepreșcolarilor nu se încadrează în prevederile
alin. (1), se organizează o singură unitate de învățământ cu
personalitate juridică.
(3) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în funcție de
necesitățile locale, se organizează, la cererea părinților sau
tutorilor legali și în condițiile legii, grupe, clase sau unități de
învățământ preuniversitar cu personalitate juridică, cu predare în
limba română.
(4) Pentru asigurarea accesului egal la educație și formare
profesională, autoritățile administrației publice locale, în baza
avizului conform al inspectoratelor școlare, aprobă organizarea,
funcționarea și, după caz, dizolvarea unor structuri de
învățământ, fără personalitate juridică — ca părți ale unei unități
de învățământ cu personalitate juridică — și subordonate
aceluiași ordonator principal de credite, în condițiile legii.
(5) În cazul unităților de învățământ confesional
preuniversitar de stat existente la data intrării în vigoare a
prezentei legi, cultele respective și Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului au obligația ca, în termen de
6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi să elaboreze o
metodologie de funcționare aprobată prin hotărâre a Guvernului,
care stabilește relația juridică, patrimonială, financiară și
administrativă.
Art. 20. — (1) Autoritățile administrației publice locale
asigură, în condițiile legii, buna desfășurare a învățământului
preuniversitar în localitățile în care acestea își exercită
autoritatea.
(2) Neîndeplinirea de către autoritățile administrației publice
locale a obligațiilor ce le revin în organizarea și funcționarea
învățământului preuniversitar se sancționează conform legii.
Art. 21. — (1) Sistemul de învățământ preuniversitar are
caracter deschis. În învățământul preuniversitar, trecerea
elevilor de la o unitate școlară la alta, de la o clasă la alta, de la
un profil la altul și de la o filieră la alta este posibilă în condițiile
stabilite prin metodologia elaborată de către Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului.
(2) Elevii din învățământul preuniversitar de stat și particular
se pot transfera la alte unități de învățământ de stat sau
particular, cu acordul unității primitoare.
(3) Statul garantează dreptul la educație diferențiată, pe baza
pluralismului educațional, în acord cu particularitățile de vârstă
și individuale.
(4) Elevii cu performanțe școlare excepționale pot promova
2 ani de studii într-un an școlar la decizia unității de învățământ,
pe baza unei metodologii naționale aprobate prin ordin al
ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului.
CAPITOLUL II
Structura sistemului național de învățământ preuniversitar
SECȚIUNEA 1
Dispoziții generale
Art. 22. — (1) Sistemul național de învățământ preuniversitar
este constituit din ansamblul unităților de învățământ de stat,
particulare și confesionale autorizate/acreditate.
(2) Învățământul preuniversitar este organizat pe niveluri,
forme de învățământ și, după caz, filiere și profiluri și asigură
condițiile necesare pentru dobândirea competențelor-cheie și
pentru profesionalizarea progresivă.
Art. 23. — (1) Sistemul național de învățământ preuniversitar
cuprinde următoarele niveluri:
a) educația timpurie (0—6 ani), formată din nivelul
antepreșcolar (0—3 ani) și învățământul preșcolar (3—6 ani),
care cuprinde grupa mică, grupa mijlocie și grupa mare;
b) învățământul primar, care cuprinde clasa pregătitoare și
clasele I—IV;
c) învățământul secundar, care cuprinde:
(i) învățământul secundar inferior sau gimnazial, care
cuprinde clasele V—IX;
(ii) învățământul secundar superior sau liceal, care
cuprinde clasele de liceu X—XII/XIII, cu următoarele
filiere: teoretică, vocațională și tehnologică;
d) învățământul profesional, cu durată între 6 luni și 2 ani;
e) învățământul terțiar nonuniversitar, care cuprinde
învățământul postliceal.
(2) Învățământul liceal, vocațional și tehnologic, învățământul
profesional și învățământul postliceal se organizează pentru
specializări și calificări stabilite de Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului, în conformitate cu Registrul
național al calificărilor.
Art. 24. — (1) Învățământul general obligatoriu este format
din învățământul primar și învățământul secundar inferior.
(2) Învățământul tehnic cuprinde clasele a XII-a și a XIII-a din
învățământul liceal, filiera tehnologică.
(3) Învățământul profesional și tehnic este format din:
învățământ profesional, învățământ tehnic și învățământ
postliceal.
Art. 25. — (1) Formele de organizare a învățământului
preuniversitar sunt: învățământ cu frecvență și învățământ cu
frecvență redusă.
(2) Învățământul obligatoriu este învățământ cu frecvență. În
mod excepțional, pentru persoanele care au depășit cu mai mult
de 3 ani vârsta clasei, învățământul obligatoriu se poate
organiza și în forma de învățământ cu frecvență redusă, în
conformitate cu prevederile unei metodologii elaborate de
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
(3) Pentru copiii cu cerințe educaționale speciale sau
nedeplasabili din motive medicale, se poate organiza
învățământ la domiciliu sau pe lângă unitățile de asistență
medicală.
Art. 26. — Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului poate stabili, prin hotărâre a Guvernului, funcționarea
în sistemul de învățământ preuniversitar a unor unități-pilot,
experimentale și de aplicație.
SECȚIUNEA a 2-a
Educația antepreșcolară
Art. 27. — (1) Educația antepreșcolară se organizează în
creșe și, după caz, în grădinițe și în centre de zi.
(2) Organizarea unităților de educație timpurie
antepreșcolară, conținutul educativ, standardele de calitate și
metodologia de organizare ale acesteia se stabilesc prin
hotărâre a Guvernului, inițiată de Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului, în termen de maximum 12 luni de la
intrarea în vigoare a prezentei legi.
(3) Asigurarea personalului didactic necesar desfășurării
educației antepreșcolare se face de către autoritățile
administrației publice locale, împreună cu inspectoratele
școlare, cu respectarea standardelor de calitate și a legislației în
vigoare.
(4) Tipurile și modalitățile de finanțare a serviciilor de
educație timpurie antepreșcolară se reglementează prin
hotărâre a Guvernului, în termen de maximum 12 luni de la
intrarea în vigoare a prezentei legi. Finanțarea din resurse
publice se poate acorda numai furnizorilor de servicii de
educație timpurie acreditați, de stat sau privați.
(5) Acreditarea furnizorilor de educație timpurie
antepreșcolară se realizează în conformitate cu prevederile
metodologiei elaborate de Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului și Ministerul Sănătății.
(6) Statul sprijină educația timpurie, ca parte componentă a
învățării pe tot parcursul vieții, prin acordarea unor cupoane
sociale. Acestea vor fi acordate în scop educațional, conform
legislației în domeniul asistenței sociale, în funcție de veniturile
familiei, din bugetul de stat, prin bugetul Ministerului Muncii,
Familiei și Protecției Sociale.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
4
(7) Modalitatea de acordare a cupoanelor sociale prevăzute
la alin. (6) se stabilește prin norme metodologice adoptate prin
hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii,
Familiei și Protecției Sociale.
SECȚIUNEA a 3-a
Învățământul preșcolar
Art. 28. — (1) Învățământul preșcolar se organizează în
grădinițe cu program normal, prelungit și săptămânal.
Grădinițele pot funcționa ca unități cu personalitate juridică sau
în cadrul altor unități școlare cu personalitate juridică.
(2) Autoritățile administrației publice locale și inspectoratele
școlare asigură condițiile pentru generalizarea treptată a
învățământului preșcolar.
SECȚIUNEA a 4-a
Învățământul primar
Art. 29. — (1) Învățământul primar se organizează și
funcționează, de regulă, cu program de dimineață.
(2) În clasa pregătitoare sunt înscriși copiii care au împlinit
vârsta de 6 ani până la data începerii anului școlar. La solicitarea
scrisă a părinților, a tutorilor sau a susținătorilor legali, pot fi
înscriși în clasa pregătitoare și copiii care împlinesc vârsta de
6 ani până la sfârșitul anului calendaristic, dacă dezvoltarea lor
psihosomatică este corespunzătoare.
(3) În clasa pregătitoare din învățământul special sunt înscriși
copii cu cerințe educaționale speciale, care împlinesc vârsta de
8 ani până la data începerii anului școlar. La solicitarea scrisă a
părinților, a tutorilor legali sau a susținătorilor legali, pot fi înscriși
în clasa pregătitoare și copii cu cerințe educaționale speciale cu
vârste cuprinse între 6 și 8 ani la data începerii anului școlar.
(4) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
poate aproba organizarea de programe educaționale de tip
„A doua șansă”, în vederea promovării învățământului primar
pentru persoanele care depășesc cu 4 ani vârsta
corespunzătoare clasei și care, din diferite motive, nu au absolvit
acest nivel de învățământ până la vârsta de 14 ani.
SECȚIUNEA a 5-a
Învățământul gimnazial
Art. 30. — (1) Învățământul gimnazial se organizează și
funcționează, de regulă, cu program de dimineață.
(2) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în
colaborare cu autoritățile administrației publice locale, prin
inspectoratele școlare, poate organiza programe educaționale
de tip „A doua șansă”, în vederea promovării învățământului
gimnazial pentru persoane care depășesc cu peste 4 ani vârsta
corespunzătoare clasei și care, din diferite motive, nu au absolvit
învățământul secundar, gimnazial.
(3) Absolvenții învățământului gimnazial care nu continuă
studiile în învățământul liceal pot să finalizeze, până la vârsta
de 18 ani, cel puțin un program de pregătire profesională care
permite dobândirea unei calificări corespunzătoare Cadrului
național al calificărilor.
SECȚIUNEA a 6-a
Învățământul liceal
Art. 31. — (1) Învățământul liceal cuprinde următoarele filiere
și profiluri:
a) filiera teoretică, cu profilurile umanist și real;
b) filiera tehnologică, cu profilurile tehnic, servicii, resurse
naturale și protecția mediului;
c) filiera vocațională, cu profilurile militar, teologic, sportiv,
artistic și pedagogic.
(2) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
este abilitat să stabilească prin planurile-cadru de învățământ, în
funcție de dinamica socială, economică și educațională,
specializări diferite în cadrul profilurilor prevăzute la alin. (1).
(3) Durata studiilor în învățământul liceal — forma de
învățământ cu frecvență — este de 3 ani pentru filiera teoretică,
de 3 sau de 4 ani pentru filiera vocațională și de 4 ani pentru
filiera tehnologică, în conformitate cu planurile-cadru aprobate
de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Pentru unele forme de învățământ cu frecvență și cu frecvență
redusă, durata studiilor se prelungește cu un an.
(4) Învățământul liceal se organizează și funcționează, de
regulă, ca învățământ cu frecvență. Acesta se poate organiza și
poate funcționa și ca învățământ cu frecvență redusă, în unitățile
de învățământ stabilite de inspectoratul școlar, în colaborare cu
autoritățile administrației publice locale.
(5) Unitățile de învățământ liceal se organizează cu una sau
mai multe filiere și unul sau mai multe profiluri. În cadrul
profilurilor se pot organiza una sau mai multe calificări
profesionale sau specializări, conform legii.
(6) Absolvenții învățământului liceal care au dobândit formal,
nonformal sau informal competențe profesionale pot susține
examen de certificare a calificării, în condițiile legii. Absolvenții
care promovează examenul de certificare dobândesc certificat
de calificare și suplimentul descriptiv al certificatului, conform
Europass.
(7) Unitățile de învățământ în care se organizează filiera
tehnologică sau vocațională a liceului sunt stabilite de
inspectoratele școlare, cu consultarea autorităților administrației
publice locale, având în vedere tendințele de dezvoltare socială
și economică precizate în documentele strategice regionale,
județene și locale.
SECȚIUNEA a 7-a
Învățământul tehnologic și vocațional
Art. 32. — (1) Învățământul liceal tehnologic și vocațional se
poate organiza în cadrul liceelor din filiera tehnologică sau
vocațională, pentru calificări din Registrul național al calificărilor,
actualizat periodic, în funcție de nevoile pieței muncii, identificate
prin documente strategice de planificare a ofertei de formare
regionale, județene și locale.
(2) Învățământul liceal tehnologic și vocațional se poate
organiza și pe baza solicitărilor din partea angajatorilor privați
sau ai Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, pe
baza unor contracte de școlarizare.
(3) Absolvenții clasei a XI-a din cadrul filierei tehnologice sau
vocaționale care au finalizat un stagiu de pregătire practică pot
susține examen de certificare a calificării corespunzător nivelului
de certificare stabilit prin Cadrul național al calificărilor.
(4) Stagiile de pregătire practică de pe parcursul filierei
tehnologice sau vocaționale se pot organiza la nivelul unității de
învățământ și/sau la operatorii economici ori instituțiile publice
cu care unitatea de învățământ are încheiate contracte pentru
pregătire practică sau la organizații-gazdă din străinătate, în
cadrul unor programe ale Uniunii Europene — componenta de
formare profesională inițială. Durata stagiului de pregătire
practică este stabilită prin planul-cadru de învățământ, aprobat
de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
(5) Operatorii economici care asigură, pe bază de contract cu
unitățile de învățământ, burse de școlarizare, stagii de pregătire
practică a elevilor, dotarea spațiilor de pregătire practică sau
locuri de muncă pentru absolvenți pot beneficia de facilități
fiscale, potrivit prevederilor legale.
SECȚIUNEA a 8-a
Învățământul profesional
Art. 33. — (1) Învățământul profesional se poate organiza în
școli profesionale care pot fi unități independente sau afiliate
liceelor tehnologice, de stat sau particulare.
(2) Pregătirea prin învățământul profesional se realizează pe
baza standardelor de pregătire profesională aprobate de
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în urma
consultării partenerilor sociali. Standardele de pregătire
profesională se realizează pe baza standardelor ocupaționale
validate de comitetele sectoriale.
(3) Absolvenții învățământului profesional, care promovează
examenul de certificare a calificării profesionale, dobândesc
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
5
certificat de calificare profesională și suplimentul descriptiv al
certificatului, conform Europass.
(4) Modul de organizare și de desfășurare a examenului de
certificare a calificării profesionale este reglementat de
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin
metodologie, care se dă publicității la începutul ciclului.
(5) Absolvenții învățământului profesional, care promovează
examenul de certificare a calificării profesionale, pot urma
cursurile învățământului liceal cu frecvență redusă.
(6) Absolvenții învățământului gimnazial care întrerup studiile
pot finaliza, până la vârsta de 18 ani, cel puțin un program de
pregătire profesională care permite dobândirea unei calificări
corespunzătoare Cadrului național al calificărilor.
(7) Programele de pregătire profesională, prevăzute la
alin. (6), sunt organizate prin unitățile de învățământ de stat și
sunt gratuite, în condițiile în care sunt finalizate până la vârsta
de 18 ani.
(8) Durata și conținutul programelor de pregătire profesională
sunt stabilite de unitatea de învățământ, pe baza standardelor
ocupaționale, prin consultare cu angajatorii.
(9) Programele de pregătire profesională se finalizează cu
examen de certificare a calificării. Organizarea și desfășurarea
examenului de certificare a calificării sunt reglementate de
Autoritatea Națională pentru Calificări.
(10) Statul susține învățământul profesional și învățământul
liceal — filiera tehnologică sau vocațională, prin:
a) recunoașterea în învățământul terțiar nonuniversitar a
studiilor obținute în cadrul învățământului liceal – filiera
tehnologică sau vocațională, în baza unui regulament propriu;
b) finanțarea parțială la școlarizarea în cadrul școlilor
postliceale de stat;
c) burse speciale și alte forme de sprijin material.
SECȚIUNEA a 9-a
Învățământul militar preuniversitar
Art. 34. — (1) Învățământul preuniversitar din sistemul de
apărare, ordine publică și securitate națională este învățământ
de stat, parte integrantă a sistemului național de învățământ, și
cuprinde: învățământ liceal militar și învățământ postliceal pentru
formarea maiștrilor militari, a subofițerilor, agenților de poliție și
agenților de penitenciare.
(2) Structura organizatorică, profilurile, specializările/calificările
profesionale, cifrele anuale de școlarizare și criteriile de
selecționare a candidaților pentru învățământul preuniversitar
militar din sistemul de apărare, ordine publică și securitate
națională se propun Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului
și Sportului de ministerele interesate și de alte instituții cu
responsabilități în domeniul apărării, ordinii publice și securității
naționale potrivit fiecărei arme, specializări și forme de
organizare a învățământului și se aprobă conform prevederilor
prezentei legi valabile pentru instituțiile de învățământ civil.
(3) Planurile-cadru de învățământ pentru învățământul liceal
militar se elaborează de către Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului, în colaborare cu Ministerul Apărării
Naționale, și sunt aprobate prin ordin al ministrului educației,
cercetării, tineretului și sportului. Planurile-cadru de învățământ
pentru învățământul postliceal din sistemul de apărare, ordine
publică și securitate națională se elaborează de Ministerul
Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor,
Ministerul Justiției și alte instituții cu atribuții în domeniile
apărării, ordinii publice și securității naționale, în conformitate
cu standardele naționale elaborate de instituțiile responsabile
cu asigurarea calității, și se avizează de Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului.
(4) Programele școlare pentru disciplinele de specialitate
militară se elaborează de Ministerul Apărării Naționale,
Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Justiției și de
alte instituții cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și
securității naționale și se aprobă de Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului.
Art. 35. — Ministerul Apărării Naționale, Ministerul
Administrației și Internelor, Ministerul Justiției și alte instituții cu
atribuții în domeniile apărării, ordinii publice și securității
naționale coordonează și controlează unitățile de învățământ
militar preuniversitar, împreună cu Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului, prin inspectoratele școlare
județene/al municipiului București.
Art. 36. — Conducerea operativă a unităților de învățământ
preuniversitar din sistemul de apărare, ordine publică și
securitate națională se asigură de comandantul/directorul numit
prin ordin al conducătorilor ministerelor și instituțiilor de ordine
publică și siguranță națională, care este și președintele
consiliului de administrație/consiliului de conducere. În
activitatea de conducere, comandantul/directorul este ajutat de
locțiitorul comandantului pentru învățământ/directorul adjunct.
Directorul adjunct/Locțiitorul comandantului pentru învățământ
este și președintele consiliului profesoral.
Art. 37. — (1) Personalul didactic din unitățile de învățământ
preuniversitar din sistemul de apărare, ordine publică și
securitate națională se constituie din personalul didactic
prevăzut în prezenta lege și din corpul instructorilor militari, de
ordine și securitate publică.
(2) Personalul didactic din unitățile de învățământ
preuniversitar din sistemul militar de apărare, ordine publică și
securitate națională are drepturile și îndatoririle care decurg din
prezenta lege și din calitatea de cadru militar în activitate,
respectiv de funcționar public cu statut special.
(3) Funcțiile didactice pentru corpul instructorilor militari din
unitățile de învățământ preuniversitar din sistemul de apărare,
ordine publică și securitate națională, condițiile care se cer
pentru ocuparea acestora, normele didactice, competențele și
responsabilitățile se stabilesc prin instrucțiuni proprii.
Art. 38. — Finanțarea învățământului preuniversitar din
sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională este
asigurată de Ministerul Apărării Naționale, Ministerul
Administrației și Internelor, Ministerul Justiției și alte instituții cu
atribuții în domeniile apărării, informațiilor, ordinii publice și
securității naționale din fondurile alocate din bugetul de stat.
Art. 39. — Certificatele de absolvire și competențe
profesionale dau dreptul deținătorilor legali, după trecerea în
rezervă, în condițiile legii, să ocupe funcții echivalente cu cele
ale absolvenților instituțiilor civile de învățământ cu profil
apropiat și de același nivel.
Art. 40. — Instituțiile de învățământ preuniversitar din cadrul
sistemului de apărare, ordine publică și securitate națională,
precum și specializările/calificările profesionale din cadrul
acestora se supun mecanismelor de asigurare a calității, ca și
instituțiile de învățământ civil.
Art. 41. — Aplicarea prevederilor prezentei legi la specificul
militar, de ordine publică și securitate națională se face prin
ordine, regulamente și instrucțiuni proprii.
SECȚIUNEA a 10-a
Învățământul de artă și învățământul sportiv
Art. 42. — (1) Învățământul de artă și învățământul sportiv
se organizează pentru elevii cu aptitudini în aceste domenii.
(2) Unitățile în care se organizează învățământul de artă și
învățământul sportiv de stat se stabilesc de către autoritățile
administrației publice locale cu avizul conform al inspectoratelor
școlare, potrivit legii.
(3) În învățământul de artă și în învățământul sportiv:
a) școlarizarea se realizează, de regulă, începând cu
învățământul gimnazial;
b) elevii pot fi înscriși numai pe baza testării aptitudinilor
specifice;
c) planurile-cadru de învățământ sunt adaptate specificului
acestui învățământ;
d) studiul disciplinelor de specialitate se realizează pe clase,
pe grupe sau individual, potrivit criteriilor stabilite de Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului;
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
6
e) programele școlare pentru învățământul liceal de artă și
pentru învățământul liceal sportiv respectă obiectivele
educaționale stabilite pentru profilul respectiv.
(4) Pentru activitatea sportivă și artistică de performanță, la
propunerea autorităților administrației publice locale, a
inspectoratelor școlare, a Ministerului Culturii și Patrimoniului
Național și/sau a instituțiilor publice de cultură împreună cu
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului se pot
organiza cluburi școlare și unități de învățământ preuniversitar
de stat cu program sportiv sau de artă, integrat ori suplimentar.
(5) Învățământul de artă și învățământul sportiv integrat se
organizează în școlile și liceele cu program de artă, respectiv
sportiv, precum și în clase cu program de artă sau sportiv,
organizate în celelalte unități de învățământ primar, gimnazial și
liceal.
(6) Organizarea învățământului de artă și a învățământului
sportiv se face prin regulamente aprobate de ministrul educației,
cercetării, tineretului și sportului.
(7) Unitățile de învățământ cu program sportiv suplimentar,
denumite cluburi sportive școlare, se constituie ca unități de
învățământ de nivel liceal, independente sau afiliate pe lângă
alte unități de învățământ de același nivel.
(8) Pentru buna desfășurare a activității, cluburile sportive
școlare beneficiază de baze sportive proprii și de acces în
bazele sportive care aparțin celorlalte unități de învățământ, cu
acordul conducerilor acestor unități de învățământ.
(9) Elevii au acces liber în cluburile sportive, în palatele și
cluburile copiilor.
(10) Pentru buna desfășurare a activităților artistice, unitățile
de învățământ gimnazial și liceal beneficiază de săli de repetiție
și spectacol proprii sau de acces la sălile unităților de
învățământ de același nivel, cu acordul conducerii acestora.
(11) Cluburile sportive școlare pot să fie finanțate și de
autoritățile administrației publice locale.
(12) Toți elevii cuprinși în grupele de performanță sunt înscriși
într-un Registru național al performanțelor sportive, în baza
reglementărilor aprobate prin ordin al ministrului educației,
cercetării, tineretului și sportului.
Art. 43. — (1) Pentru sprijinirea activității sportive și artistice
de performanță, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului organizează tabere sportive sau de creație artistică,
concursuri sportive sau artistice, campionate școlare, precum și
festivaluri și acordă burse și alte forme de sprijin material.
(2) Pentru activitățile sportive, în structura Ministerului
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului funcționează
Federația Sportului Școlar și Universitar.
(3) Ministerul Culturii și Patrimoniului Național și celelalte
ministere interesate, Comitetul Olimpic și Sportiv Român,
federațiile sportive naționale, autoritățile locale, precum și
instituțiile de cultură pot sprijini financiar și material activitățile
de performanță în domeniul artelor, respectiv al sportului.
(4) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
colaborează cu instituții, cu organizații și cu alte persoane
juridice, respectiv cu persoane fizice pentru asigurarea
resurselor financiare și materiale necesare desfășurării, în bune
condiții, a învățământului de artă și învățământului sportiv
integrat și suplimentar, precum și a competițiilor artistice și
sportive de nivel regional și național.
SECȚIUNEA a 11-a
Învățământul postliceal
Art. 44. — (1) Învățământul postliceal se organizează pentru
calificări profesionale înscrise în Registrul național al calificărilor,
stabilite de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului și aprobate prin hotărâre a Guvernului.
(2) Învățământul postliceal face parte din învățământul
profesional și tehnic și este parțial subvenționat de stat.
(3) Învățământul postliceal special face parte din
învățământul profesional și tehnic și este integral subvenționat
de stat.
(4) Școlile de maiștri sunt școli postliceale.
(5) Învățământul postliceal are o durată de 1—3 ani, în
funcție de complexitatea calificării și de numărul de credite
pentru educație și formare profesională.
(6) Școlarizarea în învățământul postliceal de stat, organizat
în conformitate cu prevederile prezentei legi, se finanțează prin
bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale, din sumele
defalcate din venituri ale bugetului de stat și din venituri ale
bugetelor locale. Școlarizarea poate să fie finanțată și de către
solicitanți, persoane fizice sau juridice, prin contract încheiat cu
unitatea de învățământ care asigură școlarizarea. Statul susține
și stimulează, inclusiv financiar, programe de studiu pentru
învățământul postliceal, în parteneriat public-privat.
(7) Cifra de școlarizare pentru învățământul postliceal de stat
se aprobă prin hotărâre a Guvernului. Prin excepție, cifra de
școlarizare pentru învățământul postliceal de stat finanțat
integral de către solicitanți, persoane fizice sau juridice, se
aprobă, prin decizie, de inspectoratul școlar și se comunică
Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
(8) Admiterea în învățământul postliceal se face în
conformitate cu criteriile generale stabilite de Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, pe baza unei
metodologii elaborate de unitatea de învățământ, prin
consultarea factorilor interesați.
(9) Au dreptul să se înscrie în învățământul postliceal, în
condițiile alin. (8), absolvenții de liceu, cu sau fără diplomă de
bacalaureat.
(10) Creditele pentru educație și formare profesională
obținute în învățământul postliceal pot fi recunoscute pentru
absolvenții cu diplomă de bacalaureat de către universități, în
baza deciziilor senatului universitar, ca unități de credite de studii
transferabile pentru nivelul licență.
SECȚIUNEA a 12-a
Învățământul pentru persoanele aparținând
minorităților naționale
Art. 45. — (1) Persoanele aparținând minorităților naționale
au dreptul să studieze și să se instruiască în limba maternă, la
toate nivelurile, tipurile și formele de învățământ preuniversitar,
în condițiile legii.
(2) În funcție de necesitățile locale se organizează, la cererea
părinților sau tutorilor legali și în condițiile legii, grupe, clase sau
unități de învățământ preuniversitar cu predare în limbile
minorităților naționale.
(3) La toate formele de învățământ în limba română, în
limbile minorităților naționale sau în limbi de circulație
internațională, se poate înscrie și pregăti orice cetățean român
sau cetățean din țările Uniunii Europene și Confederația
Elvețiană, indiferent de limba sa maternă și de limba în care a
studiat anterior.
(4) În cadrul unităților sau secțiilor cu predare în limbile
minorităților naționale, singulare în localitate, se pot organiza
clase liceale și profesionale cu grupe de elevi de diferite profiluri,
în condițiile legii.
(5) Pe raza unei unități administrativ-teritoriale, cu mai multe
unități de învățământ cu predare în limbile minorităților naționale,
funcționează cel puțin o unitate școlară cu personalitate juridică,
pentru fiecare limbă maternă, indiferent de efectivul de elevi.
(6) În cazul unităților de nivel gimnazial sau liceal cu predare
în limbile minorităților naționale, singulare în municipiu, oraș sau
comună, se acordă personalitate juridică, indiferent de efectivul
de elevi.
(7) Elevii care, în localitatea de domiciliu, nu au posibilitatea
de a învăța în limba lor maternă sunt sprijiniți prin decontul
transportului la cea mai apropiată școală cu predare în limba
maternă sau primesc cazare și masă gratuite în internatul unității
de învățământ cu predare în limba maternă.
(8) Minoritățile naționale au dreptul la reprezentare
proporțională cu numărul de clase în organele de conducere ale
unităților de învățământ, ale inspectoratelor școlare sau ale
instituțiilor echivalente, cu respectarea criteriilor de competență
profesională, potrivit legii.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
7
(9) În unitățile școlare cu predare și în limbile minorităților
naționale, unul dintre directori va fi un cadru didactic din rândul
minorităților respective, cu respectarea criteriilor de competență
profesională.
(10) În unitățile conexe învățământului preuniversitar din
județele în care funcționează forme de învățământ în limbile
minorităților naționale se asigură încadrarea cu specialiști și din
rândul minorităților naționale, cu respectarea criteriilor de
competență profesională.
(11) Cadrele didactice care predau la grupe sau clase cu
predare integrală în limba minorităților naționale trebuie să facă
dovada competenței profesionale în limba minorității naționale
respective și au dreptul la pregătire și perfecționare în limba de
predare, în țară sau în străinătate. Fac excepție de la
necesitatea de a face dovada competenței profesionale în limba
minorității naționale respective cadrele didactice care predau
limba și literatura română.
(12) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
asigură materiale didactice specifice disciplinelor predate în
limba maternă.
(13) Pentru elevii aparținând minorităților naționale,
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului asigură
manualele școlare, care pot fi: manuale elaborate în limba de
predare a minorităților naționale și manuale traduse din limba
română sau manuale de import, avizate de Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului, pentru titlurile needitate din
cauza tirajului redus.
(14) În învățământul în limbile minorităților naționale, în
comunicarea internă și în comunicarea cu părinții elevilor și ai
preșcolarilor se poate folosi și limba de predare.
(15) În învățământul primar cu predare în limbile minorităților
naționale, calificativele se comunică în scris și oral și în limba de
predare.
(16) În cadrul Institutului de Științe ale Educației din
subordinea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului va funcționa și o secție de cercetare și inovare pentru
învățământul cu predare în limbile minorităților naționale.
(17) În finanțarea de bază a unității de învățământ
preuniversitar cu predare în limbile minorităților naționale, costul
standard per elev și per preșcolar se calculează după un
coeficient mărit pe baza factorilor de corecție, luând în
considerare predarea în limba minorității naționale sau a limbii
minorității naționale. În cazul acestor unități se are în vedere
izolarea lingvistică, geografică și numărul redus de elevi și
preșcolari, precum și elevii prevăzuți la alin. (7). Același
coeficient se aplică și în cazul unităților școlare cu predare în
limba română, în condiții similare.
Art. 46. — (1) În cadrul învățământului preuniversitar cu
predare în limbile minorităților naționale, toate disciplinele se
studiază în limba maternă, cu excepția disciplinei Limba și
literatura română.
(2) Disciplina Limba și literatura română se predă pe tot
parcursul învățământului preuniversitar după programe școlare
și manuale elaborate în mod special pentru minoritatea
respectivă.
(3) Prin excepție, în unitățile de învățământ cu predare în
limba unei minorități naționale, ca urmare a cererii părinților sau
tutorilor legali, la solicitarea organizației minorității naționale
reprezentate în Parlamentul României sau, în cazul în care
minoritatea respectivă nu are reprezentare parlamentară, la
solicitarea grupului parlamentar al minorităților naționale,
predarea disciplinei Limba și literatura română se face după
manualele utilizate în unitățile de învățământ cu predare în limba
română.
(4) Testele la disciplina Limba și literatura română se
elaborează pe baza programei speciale.
(5) Testele de evaluare, subiectele de examen de orice tip
din învățământul preuniversitar și lucrările semestriale pentru
elevii din învățământul cu predare în limbile minorităților
naționale se elaborează pe baza cerințelor didacticometodologice
stabilite de Curriculumul național.
(6) În învățământul preuniversitar, activitatea de predare și
de educare la Limba și literatura maternă, la istoria și tradițiile
minorităților naționale respective și la Educația muzicală se
realizează pe baza programelor și a metodologiilor specifice
elaborate de colective de experți cunoscători ai limbii și ai culturii
minorității naționale respective și aprobate, potrivit legii.
(7) Elevilor aparținând minorităților naționale, care
frecventează unități de învățământ cu predare în limba română
sau în altă limbă decât cea maternă, li se asigură, la cerere, și
în condițiile legii, ca disciplină de studiu, limba și literatura
maternă, precum și istoria și tradițiile minorității naționale
respective, ca parte a trunchiului comun. Programele și
manualele disciplinei Istoria și tradițiile minorității naționale sunt
aprobate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului.
(8) În învățământul primar, gimnazial și liceal cu predare în
limbile minorităților naționale, disciplinele Istoria și Geografia
României se predau în aceste limbi, după programe școlare și
manuale identice cu cele pentru clasele cu predare în limba
română, cu obligația transcrierii și a însușirii toponimiei și a
numelor proprii românești și în limba română.
(9) În învățământul gimnazial cu predare în limbile
minorităților naționale se introduce, ca disciplină de studiu,
Istoria și tradițiile minorităților naționale respective, cu predare în
limba maternă. Programele școlare și manualele la această
disciplină sunt aprobate de Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului.
(10) În programele și manualele de istorie se vor reflecta
istoria și tradițiile minorităților naționale din România.
(11) În învățământul liceal și postliceal, în care predarea se
face în limba maternă pentru disciplinele, respectiv modulele de
pregătire de specialitate, se realizează însușirea terminologiei
de specialitate și în limba română.
(12) În învățământul preuniversitar, probele de admitere și
probele examenelor de absolvire pot fi susținute în limba în care
au fost studiate disciplinele respective, în condițiile legii.
Art. 47. — (1) Pe raza unei unități administrativ-teritoriale —
comună, oraș, municipiu — unde funcționează mai multe unități
școlare cu predare în limba română cel puțin una dintre acestea
are personalitate juridică, indiferent de efectivul de elevi.
(2) Unitățile cu predare în limba română, de nivel gimnazial
sau liceal, unice în municipiu, în oraș sau în comună au
personalitate juridică indiferent de efectivul de elevi.
SECȚIUNEA a 13-a
Învățământul special și special integrat
Art. 48. — (1) Învățământul special și special integrat,
organizat pentru persoanele cu cerințe educaționale speciale
sau alte tipuri de cerințe educaționale, stabilite prin ordin al
ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului, se
realizează pentru toate nivelurile de învățământ, diferențiat, în
funcție de tipul și gradul de deficiență.
(2) Învățământul special și special integrat este gratuit și este
organizat, de regulă, ca învățământ cu frecvență. În funcție de
necesitățile locale, acesta se poate organiza și sub alte forme,
în conformitate cu legislația în vigoare.
(3) Guvernul elaborează reglementări specifice pentru
serviciile educaționale și de asistență, oferite copiilor cu cerințe
educaționale speciale.
Art. 49. — (1) Învățământul special se organizează, după
caz, în unități de învățământ special și în unități de învățământ
de masă.
(2) Învățământul special integrat se poate organiza în clase
speciale și individual sau în grupe integrate în clase de masă.
Efectivele formațiunilor de studiu din învățământul special și
special integrat sunt stabilite de Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului, în funcție de tipul și gradul deficienței.
(3) Conținuturile învățământului special și special integrat,
demersurile didactice, precum și pregătirea și formarea
personalului care își desfășoară activitatea în domeniul
educației copiilor cu cerințe educaționale speciale sunt stabilite
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
8
prin metodologii elaborate de Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului.
(4) Durata școlarizării copiilor cu cerințe educaționale
speciale poate fi mai mare decât cea precizată prin prezenta
lege și se stabilește, în funcție de gradul și tipul dizabilității, prin
ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului.
Art. 50. — (1) Evaluarea, asistența psihoeducațională,
orientarea școlară și orientarea profesională a copiilor, a elevilor
și a tinerilor cu cerințe educaționale speciale se realizează de
către centrele județene de resurse și de asistență educațională,
denumite în continuare CJRAE, respectiv de Centrul
Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională,
denumit în continuare CMBRAE, prin serviciile de evaluare și
de orientare școlară și profesională, pe baza unei metodologii
elaborate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului, acordându-se prioritate integrării în învățământul de
masă. CJRAE cuprind și centrele logopedice interșcolare.
(2) Stabilirea gradului de deficiență al elevilor cu cerințe
educaționale speciale se realizează de către comisiile din cadrul
CJRAE/CMBRAE, în colaborare cu comisiile pentru protecția
copilului din cadrul direcțiilor generale județene/a municipiului
București de asistență socială și protecția copilului.
(3) Diagnosticarea abuzivă a copiilor pe criterii de rasă,
naționalitate, etnie, limbă, religie, apartenență la o categorie
defavorizată, precum și de orice alt criteriu, fapt ce determină
includerea lor în clase cu cerințe educaționale speciale, se
sancționează.
(4) Obținerea unei calificări de către elevii/tinerii cu cerințe
educaționale speciale se face în unități de învățământ special
și de masă, cu consultarea factorilor locali interesați.
(5) Elevii și tinerii cu cerințe educaționale speciale pot
dobândi calificări profesionale corespunzătoare tipului și
gradului de deficiență.
Art. 51. — (1) Copiii, elevii și tinerii cu cerințe educaționale
speciale, integrați în învățământul de masă, beneficiază de
suport educațional prin cadre didactice de sprijin și itinerante,
de la caz la caz. Organizarea serviciilor de sprijin educațional
se face de către CJRAE/CMBRAE și se reglementează prin
metodologii specifice elaborate de Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului.
(2) Copiii și tinerii cu cerințe educaționale speciale, școlarizați
în unitățile de învățământ special sau de masă, inclusiv cei
școlarizați în alt județ decât cel de domiciliu, beneficiază de
asistență socială constând în asigurarea alocației zilnice de
hrană, a rechizitelor școlare, a cazarmamentului, a
îmbrăcămintei și a încălțămintei în cuantum egal cu cel pentru
copiii aflați în sistemul de protecție a copilului, precum și de
găzduire gratuită în internate sau centrele de asistare pentru
copiii cu cerințe educaționale speciale din cadrul direcțiilor
generale județene/a municipiului București de asistență socială
și protecția copilului.
Art. 52. — (1) Pentru copiii, elevii și tinerii cu boli cronice sau
cu boli care necesită perioade de spitalizare mai mari de 4
săptămâni se organizează, după caz, grupe sau clase în cadrul
unității sanitare în care aceștia sunt internați.
(2) Pentru copiii, elevii și tinerii care, din motive medicale sau
din cauza unei dizabilități, sunt nedeplasabili, se organizează
școlarizare la domiciliu, pe o perioadă determinată.
(3) Școlarizarea la domiciliu, respectiv înființarea de clase
sau de grupe în spitale se fac de către inspectoratul școlar, la
propunerea CJRAE/CMBRAE, conform unei metodologii-cadru
elaborate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului.
(4) Unitățile de învățământ special pot beneficia de sprijinul
instituțiilor de protecție socială, al altor organisme private
autorizate, al persoanelor fizice sau juridice din țară și din
străinătate, pentru stimulare, compensare și pentru reducerea
gradului de dizabilitate.
Art. 53. — Învățământul special dispune de planuri de
învățământ, de programe școlare, de programe de asistență
psihopedagogică, de manuale și de metodologii didactice
alternative, adaptate tipului și gradului de dizabilitate și aprobate
de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Art. 54. — (1) În funcție de evoluția copilului se pot face
propuneri de reorientare dinspre școala specială spre școala de
masă și invers.
(2) Propunerea de reorientare se face de către cadrul
didactic care a lucrat cu copilul în cauză sau de către părinții
copilului/tutorele legal instituit și de către psihologul școlar.
Decizia de reorientare se ia de către comisia de expertiză din
cadrul CJRAE/CMBRAE, cu acordul familiei sau al susținătorului
legal.
Art. 55. — (1) Școlarizarea minorilor și a adulților din centrele
de reeducare, din penitenciarele pentru minori și tineri și din
penitenciarele pentru adulți se realizează cu respectarea
Curriculumului național. Resursa umană necesară pentru
școlarizarea acestora este asigurată de către Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin inspectoratele
școlare.
(2) În vederea obținerii unei calificări și a integrării în viața
activă a tinerilor cu cerințe educaționale speciale, Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, împreună cu
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, organizează
ateliere protejate.
Art. 56. — La absolvirea învățământului special, Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului colaborează cu
Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale și cu alte
organisme guvernamentale sau nonguvernamentale în vederea
integrării în viața activă, potrivit calificării obținute și în condițiile
prevăzute de legislația în vigoare.
SECȚIUNEA a 14-a
Învățământul pentru copiii și tinerii
capabili de performanțe înalte
Art. 57. — (1) Statul sprijină copiii și tinerii capabili de
performanțe înalte atât în unități de învățământ, cât și în centre
de excelență. Centrele de excelență sunt înființate prin ordin al
ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului.
(2) Coordonarea acțiunilor prevăzute la alin. (1) este
asigurată de Centrul Național de Instruire Diferențiată, înființat
prin hotărâre a Guvernului, inițiată de Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului.
(3) Resursele umane, curriculare, informaționale, materiale și
financiare pentru susținerea copiilor și a tinerilor capabili de
performanțe înalte se asigură de unitățile de învățământ și de
inspectoratele școlare, conform normelor metodologice
elaborate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului.
(4) Pentru sprijinirea copiilor și a tinerilor capabili de
performanțe înalte, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului
și Sportului organizează olimpiade și concursuri, tabere de profil,
simpozioane și alte activități specifice și acordă burse și alte
forme de sprijin material.
(5) Copiii și tinerii capabili de performanțe înalte beneficiază,
indiferent de vârstă, de programe educative care le respectă
particularitățile de învățare și de orientare a performanței. Aceste
programe sunt de aprofundare a învățării, de grupare pe abilități,
de îmbogățire a curriculumului cu noi domenii, de mentorat și
transfer de competență, de accelerare a promovării conform
ritmului individual de învățare.
SECȚIUNEA a 15-a
Programul „Școala după școală”
Art. 58. — (1) Unitățile de învățământ, prin decizia consiliului
de administrație, pot să își extindă activitățile cu elevii după orele
de curs, prin programe „Școala după școală”.
(2) În parteneriat cu autoritățile publice locale și cu asociațiile
de părinți, prin programul „Școala după școală”, se oferă
activități educative, recreative, de timp liber, pentru consolidarea
competențelor dobândite sau de accelerare a învățării, precum
și activități de învățare remedială. Acolo unde acest lucru este
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
9
posibil, parteneriatul se poate realiza cu organizații
nonguvernamentale cu competențe în domeniu.
(3) Programele „Școala după școală” se organizează în baza
unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educației,
cercetării, tineretului și sportului.
(4) Statul poate finanța programul „Școala după școală”
pentru copiii și elevii din grupurile dezavantajate, potrivit legii.
SECȚIUNEA a 16-a
Alternativele educaționale
Art. 59. — (1) În sistemul de învățământ preuniversitar pot fi
inițiate și organizate alternative educaționale, cu acordul
Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, pe
baza unor regulamente aprobate prin ordin al ministrului
educației, cercetării, tineretului și sportului.
(2) Acreditarea, respectiv evaluarea periodică a alternativelor
educaționale se fac potrivit legii.
(3) Unitățile de învățământ preuniversitar alternativ dispun
de autonomie organizatorică și funcțională, în conformitate cu
specificul alternativei.
(4) La toate formele de învățământ alternativ în limba
română, în limbile minorităților naționale sau în limbi de circulație
internațională, se poate înscrie și pregăti orice cetățean român.
(5) Cadrele didactice care predau la grupe sau clase din
alternativele educaționale au dreptul la recunoașterea de către
inspectoratele școlare județene și Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului a pregătirii și a perfecționărilor
realizate de organizațiile, asociațiile, federațiile care gestionează
dezvoltarea alternativei respective la nivel național.
SECȚIUNEA a 17-a
Învățământul particular și confesional
Art. 60. — (1) Învățământul particular și confesional se
organizează conform principiului nonprofit în unități de
învățământ preuniversitar, la toate nivelurile și formele, conform
legislației în vigoare.
(2) Criteriile, standardele și indicatorii de performanță pe care
trebuie să le îndeplinească unitățile de învățământ preuniversitar
particular și confesional sunt identice cu cele pe care trebuie să
le îndeplinească unitățile de învățământ de stat.
(3) Unitățile particulare de învățământ sunt unități libere,
deschise, autonome atât din punct de vedere organizatoric, cât
și economico-financiar, având drept fundament proprietatea
privată, garantată de Constituție.
(4) Autorizarea de funcționare provizorie, acreditarea și
evaluarea periodică a unităților de învățământ preuniversitar
particular și confesional sunt realizate de către Agenția Română
de Asigurare a Calității în Învățământul Preuniversitar, conform
legislației în vigoare.
(5) Unitățile de învățământ preuniversitar particular și
confesional acreditate sunt sprijinite de stat, condițiile fiind
stabilite prin hotărâre a Guvernului.
(6) Statul sprijină și coordonează învățământul particular și
confesional, în condițiile legii, respectând în întregime drepturile
acestuia.
(7) Directorii unităților de învățământ particular sunt numiți
de conducerea persoanei juridice fondatoare, cu respectarea
criteriilor de competență. Actul de numire se aduce la cunoștința
inspectoratului școlar pe raza căruia își desfășoară activitatea
unitatea respectivă.
CAPITOLUL III
Rețeaua școlară
Art. 61. — (1) Rețeaua școlară este formată din totalitatea
unităților de învățământ acreditate, respectiv autorizate
provizoriu.
(2) Rețeaua școlară a unităților de învățământ de stat și
particular preuniversitar se organizează de către autoritățile
administrației publice locale, cu avizul conform al inspectoratelor
școlare. Pentru învățământul special liceal și special postliceal,
rețeaua școlară se organizează de către consiliul județean,
respectiv de către consiliile locale ale sectoarelor municipiului
București, cu consultarea partenerilor sociali și cu avizul
conform al Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului.
(3) În cadrul rețelei școlare se pot înființa și pot funcționa,
conform legii, grupe/clase în alternative educaționale integrate
în unități școlare de stat sau particulare.
(4) Persoanele juridice și fizice pot înființa, conform legii,
unități de educație timpurie și de învățământ primar, gimnazial,
liceal și postliceal.
(5) Rețeaua școlară a unităților de învățământ se dă
publicității la începutul fiecărui an, pentru anul școlar următor.
Cifra de școlarizare pentru învățământul de stat se aprobă prin
hotărâre a Guvernului, cu cel puțin 6 luni înainte de începerea
anului școlar.
(6) În cadrul sistemului național de învățământ preuniversitar
de stat se pot înființa și pot funcționa, conform legii, unități de
învățământ cu clase constituite pe bază de contracte de
parteneriat între unități de învățământ de stat și particulare
acreditate, între acestea și operatori economici, precum și între
instituții din țară și străinătate, pe baza unor acorduri
interguvernamentale.
(7) Unitățile de învățământ preuniversitar, indiferent de tip,
nivel, formă, filieră și profil sunt supuse acreditării și evaluării
periodice, conform legii.
(8) Pentru a asigura calitatea învățământului, la propunerea
autorităților administrației publice locale sau din proprie inițiativă,
inspectoratele școlare pot solicita Ministerului Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului ridicarea acreditării/autorizării
unei unități de învățământ cu personalitate juridică sau a unei
structuri a acesteia în conformitate cu prevederile legale. În
situația în care Agenția Română pentru Asigurarea Calității în
Învățământul Preuniversitar, denumită în continuare ARACIP,
retrage acreditarea/autorizația de funcționare, pentru
neîndeplinirea condițiilor legale, unei unități de învățământ,
aceasta își încetează activitatea. Autoritățile administrației
publice locale realizează alocarea elevilor altor unități școlare,
cu respectarea interesului copiilor și asigurarea logisticii
necesare.
Art. 62. — (1) În vederea asigurării calității educației și a
optimizării gestionării resurselor, unitățile de învățământ și
autoritățile administrației publice locale pot decide înființarea
consorțiilor școlare.
(2) Consorțiile școlare sunt parteneriate contractuale între
unitățile de învățământ, care asigură:
a) mobilitatea personalului între unitățile membre ale
consorțiului;
b) utilizarea în comun a resurselor unităților de învățământ
din consorțiu;
c) lărgirea oportunităților de învățare oferite elevilor și
recunoașterea reciprocă a rezultatelor învățării și evaluării
acestora.
(3) Cadrul general pentru înființarea, desființarea și
funcționarea consorțiilor școlare se va reglementa prin ordin al
ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului.
Art. 63. — (1) În învățământul preuniversitar, formațiunile de
studiu cuprind grupe, clase sau ani de studiu, după cum
urmează:
a) educația antepreșcolară: grupa cuprinde în medie 7 copii,
dar nu mai puțin de 5 și nu mai mult de 9;
b) învățământul preșcolar: grupa cuprinde în medie
15 preșcolari, dar nu mai puțin de 10 și nu mai mult de 20;
c) învățământul primar: clasa care cuprinde în medie
20 de elevi, dar nu mai puțin de 12 și nu mai mult de 25;
d) învățământul gimnazial: clasa care cuprinde în medie
25 de elevi, dar nu mai puțin de 12 și nu mai mult de 30;
e) învățământul liceal: clasa care cuprinde în medie
25 de elevi, dar nu mai puțin de 15 și nu mai mult de 30;
f) învățământul postliceal: clasa care cuprinde în medie
25 de elevi, dar nu mai puțin de 15 și nu mai mult de 30;
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
10
g) învățământul special pentru elevi cu deficiențe ușoare
și/sau moderate: grupa care cuprinde în medie 10 elevi, dar nu
mai puțin de 8 și nu mai mult de 12;
h) învățământul special pentru elevi cu deficiențe grave:
grupa care cuprinde în medie 5 elevi, dar nu mai puțin de 4 și nu
mai mult de 6.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), în localitățile în
care există cerere pentru forma de învățământ în limba maternă
a unei minorități naționale, efectivele formațiunilor de studiu pot
fi mai mici decât minimul prevăzut de prezenta lege. Decizia
privind înființarea și funcționarea acestor formațiuni de studiu
aparține Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului, cu consultarea consiliului de administrație al unității
de învățământ respective.
CAPITOLUL IV
Curriculumul învățământului preuniversitar
Art. 64. — (1) În învățământul preuniversitar se aplică
Curriculumul național elaborat în conformitate cu nevoile
specifice dezvoltării personale și cu nevoile pieței forței de muncă
și ale fiecărei comunități, în baza principiului subsidiarității.
(2) Curriculumul național reprezintă ansamblul coerent al
planurilor-cadru de învățământ și al programelor școlare din
învățământul preuniversitar.
Art. 65. — (1) Planurile-cadru de învățământ cuprind
disciplinele, domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire
obligatorii și opționale, precum și numărul minim și maxim de
ore aferente acestora.
(2) Trunchiul comun se constituie din disciplinele/domeniile
de studiu/modulele de pregătire obligatorii, iar curriculumul la
decizia școlii se constituie din disciplinele/domeniile de
studiu/modulele de pregătire opționale.
(3) Programele școlare stabilesc, pentru fiecare disciplină,
domeniul de studiu/modulul de pregătire din planul de învățământ,
finalitățile urmărite și evidențiază conținuturile fundamentale de
ordin teoretic, experimental și aplicativ, oferind orientări
metodologice generale pentru realizarea și evaluarea acestora.
(4) Planurile-cadru și programele școlare pentru
disciplinele/domeniile de studiu, respectiv modulele de pregătire
obligatorii din învățământul preuniversitar sunt elaborate de
către instituțiile și organismele abilitate ale Ministerului
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și se aprobă prin
ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului.
(5) Curriculumul la decizia școlii se constituie atât din
pachete disciplinare opționale ofertate la nivel național, regional
și local, cât și din pachete disciplinare opționale ofertate la
nivelul unității de învățământ. Consiliul de administrație al unității
de învățământ, în urma consultării elevilor, părinților și pe baza
resurselor disponibile, stabilește curriculumul la decizia școlii.
(6) Programele școlare pentru disciplinele/domeniile de
studiu, respectiv modulele de pregătire opționale se elaborează
la nivelul unităților de învățământ, cu consultarea consiliului
profesoral, consiliului consultativ al elevilor, structurii asociative
a părinților, precum și a reprezentanților comunității locale și,
după caz, a operatorilor economici cu care unitatea de
învățământ are relații pentru pregătirea practică a elevilor.
Programele școlare sunt aprobate de consiliul de administrație
al unității de învățământ.
(7) În cazul alternativelor educaționale, planurile-cadru și
programele școlare sunt elaborate, în proiect, de reprezentanți
ai acestora și sunt aprobate de Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului.
(8) În învățământul particular și confesional se utilizează
planurile-cadru de învățământ și programele școlare pentru
Curriculumul național aprobat de Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului sau planurile și programele de
învățământ similare ori alternative învățământului de stat,
aprobate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului.
(9) Planurile-cadru de învățământ și programele școlare
pentru învățământul teologic și confesional se elaborează de
către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în
colaborare cu fiecare cult în parte, și sunt aprobate prin ordin al
ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului.
(10) Planurile-cadru de învățământ pentru învățământul
militar se elaborează de către Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului, în colaborare cu Ministerul Apărării
Naționale, și sunt aprobate prin ordin al ministrului educației,
cercetării, tineretului și sportului.
Art. 66. — (1) Numărul de ore alocat disciplinelor din
planurile-cadru de învățământ este de maximum 20 de ore pe
săptămână la învățământul primar, 25 de ore pe săptămână la
învățământul gimnazial și 30 de ore pe săptămână la
învățământul liceal. Aceste ore sunt alocate atât pentru predare
și evaluare, cât și pentru învățarea în clasă, asistată de cadrul
didactic, a conținuturilor predate, conform prezentei legi.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), numărul maxim
de ore poate fi depășit cu numărul de ore prevăzute pentru
studierea limbii materne, a istoriei și tradiției minorităților
naționale și a învățământului bilingv.
(3) În cadrul Curriculumului național, disciplinele obligatorii
au o pondere de 80% în planurile-cadru de la nivelul
învățământului obligatoriu și de 70% în cele de la nivelul liceului.
(4) În cadrul Curriculumului național, disciplinele opționale au
o pondere de 20% în planurile-cadru pentru învățământul
obligatoriu și de 30% în cele pentru liceu.
(5) Pentru fiecare disciplină și domeniu de studiu, programa
școlară acoperă 75% din orele de predare și evaluare, lăsând la
dispoziția cadrului didactic 25% din timpul alocat
disciplinei/domeniului de studiu respectiv. În funcție de
caracteristicile elevilor și de strategia școlii din care face parte,
profesorul decide dacă procentul de 25% din timpul alocat
disciplinei/domeniului de studiu este folosit pentru învățare
remedială, în cazul copiilor cu probleme speciale, pentru
consolidarea cunoștințelor sau pentru stimularea elevilor
capabili de performanțe superioare, conform unor planuri
individuale de învățare elaborate pentru fiecare elev.
Art. 67. — (1) Curriculumul național pentru educația timpurie
este centrat pe dezvoltarea fizică, cognitivă, emoțională și
socială a copiilor, respectiv pe remedierea precoce a
eventualelor deficiențe de dezvoltare.
(2) CJRAE, respectiv CMBRAE constituie echipe
multidisciplinare de intervenție timpurie, menite să realizeze
evaluarea tuturor copiilor, monitorizarea, depistarea și asistența
precoce corespunzătoare a celor cu cerințe educaționale
speciale sau cu risc în dezvoltarea competențelor personale.
Art. 68. — (1) Curriculumul național pentru învățământul
primar și gimnazial se axează pe 8 domenii de competențecheie
care determină profilul de formare a elevului:
a) competențe de comunicare în limba română și în limba
maternă, în cazul minorităților naționale;
b) competențe de comunicare în limbi străine;
c) competențe de bază de matematică, științe și tehnologie;
d) competențe digitale de utilizare a tehnologiei informației
ca instrument de învățare și cunoaștere;
e) competențe sociale și civice;
f) competențe antreprenoriale;
g) competențe de sensibilizare și de expresie culturală;
h) competența de a învăța să înveți.
(2) Educația fizică și sportul în învățământul preuniversitar
sunt cuprinse în trunchiul comun al planurilor de învățământ.
(3) Disciplina Tehnologia informației și comunicării constituie
o disciplină opțională pentru elevii din clasele I—IV și este
disciplină obligatorie în învățământul gimnazial și liceal.
(4) Curriculumul pentru clasele pregătitoare urmărește
dezvoltarea fizică, socioemoțională, cognitivă a limbajului și
comunicării, precum și dezvoltarea capacităților și a atitudinilor
în învățare, asigurând totodată punțile către dezvoltarea celor
8 competențe-cheie.
(5) Învățământul liceal este centrat pe dezvoltarea și
diversificarea competențelor-cheie și formarea competențelor
specifice în funcție de filieră, profil, specializare sau calificare.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
11
Art. 69. — (1) În unitățile de învățământ de stat sau
particulare se utilizează manuale școlare și alte auxiliare
didactice aprobate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului
și Sportului.
(2) Manualele școlare se elaborează și se evaluează pe baza
programelor școlare aprobate de Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului. Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului reglementează elaborarea de
manuale școlare alternative.
(3) Cadrele didactice selectează și le recomandă elevilor, în
baza libertății inițiativei profesionale, acele manuale școlare din
lista celor aprobate de Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului care vor fi utilizate în procesul didactic.
(4) Elevii și profesorii din învățământul de stat și din
învățământul obligatoriu particular acreditat/autorizat
beneficiază de manuale școlare gratuite, atât pentru
învățământul în limba română, cât și pentru cel în limbile
minorităților naționale, în condițiile legii.
(5) Auxiliarele curriculare sunt constituite din ghiduri
metodologice care, prin conținut, sunt în conformitate cu
prevederile legale în vigoare și pe care cadrele didactice le pot
selecta și utiliza la clasă, în baza libertății inițiativei profesionale,
în scopul îmbunătățirii calității procesului educațional.
Art. 70. — (1) Bibliotecile școlare și centrele de documentare
și informare se organizează și funcționează pe baza unui
regulament elaborat de Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului.
(2) Se înființează Biblioteca Școlară Virtuală și Platforma
școlară de e-learning, care includ programe școlare, exemple
de lecții pentru toate temele din programele școlare, ghiduri
metodologice, exemple de probe de evaluare. Aceste resurse
digitale vor fi protejate de Legea nr. 8/1996 privind dreptul de
autor și drepturile conexe, cu modificările și completările
ulterioare, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
obținând dreptul de publicare din partea autorilor, astfel încât
aceste resurse să fie accesibile permanent și gratuit oricărui elev
sau profesor.
(3) Unitățile de învățământ utilizează platforma școlară de
învățare pentru a acorda asistență elevilor în timpul sau în afara
programului școlar ori pentru cei care, din motive de sănătate,
temporar nu pot frecventa școala.
(4) Înființarea, gestiunea și îmbogățirea permanentă a
Bibliotecii Școlare Virtuale și a Platformei școlare de e-learning
intră în responsabilitatea Ministerului Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului.
CAPITOLUL V
Evaluarea rezultatelor învățării
SECȚIUNEA 1
Dispoziții generale privind evaluarea
Art. 71. — (1) Scopul evaluării este acela de a orienta și de
a optimiza învățarea.
(2) Toate evaluările se realizează pe baza standardelor
naționale de evaluare pentru fiecare disciplină, domeniu de
studiu, respectiv modul de pregătire.
(3) Rezultatele evaluării se exprimă, după caz, prin
calificative, în învățământul primar, respectiv prin note de la 1 la
10, în învățământul secundar și în învățământul terțiar
nonuniversitar, sau prin punctaje, în mod similar testelor
internaționale.
(4) Controlul utilizării și al respectării standardelor naționale
de evaluare de către cadrele didactice se realizează prin
inspecția școlară.
(5) Notarea elevilor fără utilizarea și respectarea standardelor
naționale și a metodologiilor de evaluare constituie abatere
disciplinară și se sancționează conform prevederilor prezentei
legi.
Art. 72. — (1) Evaluarea se centrează pe competențe, oferă
feed-back real elevilor și stă la baza planurilor individuale de
învățare. În acest scop se va crea o bancă de instrumente de
evaluare unică, având funcție orientativă, pentru a-i ajuta pe
profesori în notarea la clasă.
(2) Un elev cu deficiențe de învățare beneficiază, în mod
obligatoriu, de educație remedială.
Art. 73. — (1) Portofoliul educațional cuprinde totalitatea
diplomelor, a certificatelor sau a altor înscrisuri obținute în urma
evaluării competențelor dobândite sau a participării la activități
de învățare, în diferite contexte, precum și produse sau rezultate
ale acestor activități, în contexte de învățare formale,
nonformale și informale.
(2) Portofoliul educațional este elementul central al evaluării
învățării. Utilizarea lui debutează începând cu clasa pregătitoare
și reprezintă cartea de identitate educațională a elevului.
SECȚIUNEA a 2-a
Structura și caracteristicile evaluărilor
Art. 74. — (1) La finalul clasei pregătitoare, cadrul didactic
responsabil întocmește, în baza unei metodologii elaborate de
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, un raport
de evaluare a dezvoltării fizice, socioemoționale, cognitive, a
limbajului și a comunicării, precum și a dezvoltării capacităților
și atitudinilor de învățare.
(2) La finalul clasei a II-a, fiecare școală, în baza unei
metodologii elaborate de Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului, organizează și realizează evaluarea
competențelor fundamentale: scris—citit și matematică.
Rezultatele evaluărilor sunt folosite pentru elaborarea planurilor
individualizate de învățare ale elevilor. Rezultatele evaluării și
planurile individualizate se comunică părinților elevilor și
constituie documente din portofoliul educațional al elevului.
(3) La finalul clasei a IV-a, Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului realizează, prin eșantionare, o evaluare
la nivel național a competențelor fundamentale dobândite în
ciclul primar, după modelul testărilor internaționale, pentru
diagnoza sistemului de învățământ la nivel primar.
(4) La finalul clasei a VI-a, toate școlile, în baza unei
metodologii elaborate de Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului, organizează și realizează evaluarea
elevilor prin două probe transdisciplinare: limbă și comunicare,
matematică și științe. Proba de limbă și comunicare va cuprinde
limba română și limba modernă I, iar pentru elevii din clasele cu
predare în limbile minorităților naționale, și limba maternă.
Rezultatele evaluărilor sunt utilizate pentru elaborarea planurilor
individualizate de învățare ale elevilor și pentru preorientarea
școlară către un anumit tip de liceu. Rezultatele evaluării și
planurile individualizate de învățare se comunică părinților
elevilor și sunt trecute în portofoliul educațional al elevului.
(5) La finalul clasei a IX-a, în baza unei metodologii elaborate
de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, se
realizează o evaluare națională obligatorie a tuturor elevilor.
Rezultatele evaluării se exprimă printr-un punctaj, similar
testelor internaționale. Evaluarea se realizează prin următoarele
probe:
a) o probă scrisă la limba și literatura română;
b) o probă scrisă la limba maternă;
c) o probă scrisă transdisciplinară la matematică și științe;
d) o probă scrisă la o limbă de circulație internațională;
e) o probă practică de utilizare a calculatorului, susținută în
timpul anului;
f) o probă orală transdisciplinară de evaluare a
competențelor civice și sociale, susținută în timpul anului.
(6) Rezultatele evaluării naționale se înscriu în portofoliul
educațional al elevului.
Art. 75. — (1) Absolvenții învățământului gimnazial
dobândesc diploma de absolvire, parte a portofoliului
educațional, și foaia matricolă, parte a portofoliului educațional.
(2) Continuarea studiilor din învățământul gimnazial în
învățământul liceal este asigurată pe baza unui proces de
consiliere și de orientare școlară și profesională. Numărul de
locuri alocate clasei a X-a este cel puțin egal cu cel al
absolvenților clasei a IX-a.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
12
Art. 76. — (1) După absolvirea gimnaziului, elevii urmează
liceul sau școala profesională.
(2) Admiterea la liceu sau la școală profesională se
realizează după următoarea procedură:
a) în cazul în care numărul de candidați nu depășește
numărul locurilor oferite de unitatea de învățământ, admiterea se
va realiza pe baza portofoliului educațional al elevului;
b) în cazul în care numărul de candidați este mai mare decât
numărul locurilor oferite de unitatea de învățământ, admiterea se
face luând în calcul în proporție de 70% portofoliul educațional
al elevului, media de absolvire a învățământului obligatoriu,
precum și media la probele de la evaluarea națională de la
sfârșitul clasei a IX-a și în proporție de 30% nota obținută la
proba de admitere stabilită de unitatea de învățământ.
(3) În cazul mediilor egale, diferențierea se face pe baza
portofoliului educațional al elevului.
(4) Metodologia-cadru de organizare și desfășurare a
admiterii în clasa a X-a este elaborată de Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului și este dată publicității, pentru
fiecare generație, cel mai târziu la începutul clasei a VIII-a.
Unitățile de învățământ au obligația de a anunța public disciplina
sau disciplinele la care se susține proba de admitere,
programele, procedurile de organizare a acesteia, precum și
modul de utilizare a portofoliului educațional, până, cel mai
târziu, la începutul clasei a VIII-a. Proba suplimentară de
admitere se va susține la cel mult două discipline.
Art. 77. — (1) Absolvenții învățământului liceal primesc
diploma de absolvire și foaia matricolă, parte a portofoliului
educațional, care atestă finalizarea studiilor liceale și care
conferă dreptul de acces, în condițiile legii, în învățământul
postliceal, precum și dreptul de susținere a examenului de
bacalaureat.
(2) Elevii care au promovat clasa a XII-a/a XIII-a vor susține
examenul național de bacalaureat.
(3) Absolvenții învățământului liceal care susțin și
promovează examenul național de bacalaureat dobândesc și
diplomă de bacalaureat, care le dă dreptul de acces în
învățământul superior, în condițiile legii.
(4) Examenul național de bacalaureat constă în susținerea
următoarelor probe:
— proba A de evaluare a competențelor lingvistice de
comunicare orală în limba română;
— proba B de evaluare a competențelor lingvistice de
comunicare orală în limba maternă, pentru elevii care au urmat
studiile liceale într-o limbă a minorităților naționale;
— proba C de evaluare a competenței lingvistice la două
limbi de circulație internațională studiate pe parcursul
învățământului liceal. Rezultatul evaluării se exprimă prin nivelul
de competență corespunzător Cadrului european comun de
referință pentru limbi. Elevii care promovează, pe parcursul
învățământului preuniversitar, examene cu recunoaștere
internațională pentru certificarea competențelor lingvistice în
limbi străine au dreptul la recunoașterea și echivalarea
rezultatelor obținute la aceste examene, la cerere și conform
unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educației,
cercetării, tineretului și sportului;
— proba D de evaluare a competențelor digitale. Rezultatul
evaluării se exprimă prin nivelul de competență, în raport cu
standardele europene recunoscute în domeniu. Elevii care
promovează, pe parcursul învățământului preuniversitar,
examene cu recunoaștere europeană pentru certificarea
competențelor digitale au dreptul la recunoașterea și la
echivalarea rezultatelor obținute la aceste examene, la cerere și
conform unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului
educației, cercetării, tineretului și sportului;
— proba E scrisă de evaluare a competențelor formate pe
durata învățământului liceal, după cum urmează:
a) probă scrisă la Limba și literatura română — probă
comună pentru elevii de la toate filierele, profilurile și
specializările;
b) probă scrisă la Limba și literatura maternă — probă
comună pentru elevii de la toate filierele, profilurile și
specializările, care au urmat studiile liceale într-o limbă a
minorităților naționale;
c) două probe scrise, diferențiate după cum urmează:
1. pentru profilul real din filiera teoretică:
(i) matematică;
(ii) probă transdisciplinară din științe: fizică, chimie,
biologie;
2. pentru profilul umanist din filiera teoretică:
(i) o limbă de circulație internațională;
(ii) probă transdisciplinară din geografie, istorie, științe
socioumane;
3. pentru filiera tehnologică:
(i) probă scrisă disciplinară specifică profilului;
(ii) probă transdisciplinară specifică domeniului de
pregătire;
4. pentru filiera vocațională:
(i) probă practică sau scrisă, după caz, specifică profilului
ori specializării;
(ii) probă transdisciplinară specifică profilului sau
specializării.
(5) Conținuturile programelor de examen sunt stabilite de
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și se dau
publicității elevilor la începutul primei clase de liceu, în condițiile
legii. Calendarul, metodologia, precum și modul de organizare
și desfășurare a examenului de bacalaureat se stabilesc de
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și se dau
publicității, pentru fiecare generație, la începutul ultimei clase de
liceu.
(6) Pentru anumite filiere, profiluri, specializări sau calificări,
stabilite de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului, absolvenții învățământului liceal pot susține un
examen de certificare a calificării, separat de examenul de
bacalaureat. Conținutul, calendarul și modul de organizare ale
examenului de certificare a calificării se stabilesc de Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și se dau publicității,
pentru fiecare generație, cel mai târziu la începutul ultimei clase
de liceu.
(7) Absolvenții învățământului liceal care susțin și
promovează examenul de certificare a calificării primesc
certificat de calificare corespunzător nivelului stabilit prin Cadrul
național al calificărilor și suplimentul descriptiv al certificatului în
format Europass.
(8) Eliberarea certificatului de calificare nu este condiționată
de promovarea examenului de bacalaureat.
Art. 78. — (1) Examenul național de bacalaureat se
consideră promovat de către absolvenții învățământului
secundar superior, liceal, care îndeplinesc cumulativ
următoarele condiții:
a) au susținut probele A, B, C și D prevăzute la art. 77
alin. (4);
b) au susținut probele scrise E prevăzute la art. 77 alin. (4)
și au obținut cel puțin nota 5 la fiecare dintre acestea;
c) au obținut media aritmetică, calculată cu două zecimale
exacte, a notelor obținute la probele scrise E prevăzute la art. 77
alin. (4) cel puțin egală cu 6.
(2) În urma promovării examenului național de bacalaureat,
absolventului i se eliberează diploma de bacalaureat.
(3) Absolvenților de liceu care au susținut evaluările A, B, C
și D prevăzute la art. 77 alin. (4) li se eliberează certificate care
atestă nivelul de competență lingvistică, respectiv nivelul de
competență digitală. Eliberarea acestor certificate nu este
condiționată de promovarea probelor scrise E prevăzute la
art. 77 alin. (4).
(4) În cazul nepromovării examenului național de
bacalaureat, pot fi recunoscute în sesiunile următoare, la cerere,
rezultatele la evaluările A, B, C și D susținute conform
prevederilor art. 77 alin. (4), respectiv rezultatele la probele
scrise E prevăzute la art. 77 alin. (4) care au fost promovate cu
cel puțin nota 5.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
13
(5) În decursul unui an școlar se organizează două sesiuni
ale examenului național de bacalaureat.
(6) Candidații proveniți din învățământul preuniversitar pot
susține examenul național de bacalaureat și examenul de
certificare a calificării, fără taxă, de cel mult două ori.
Prezentările ulterioare la aceste examene sunt condiționate de
achitarea unor taxe stabilite de Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului.
(7) Evaluările A, B, C și D prevăzute la art. 77 alin. (4) se
organizează și se desfășoară la nivelul unității de învățământ, în
timpul anului școlar, pe parcursul semestrului al II-lea, în fața
unei comisii prezidate de directorul unității de învățământ și
numite prin decizie a inspectorului școlar general, în condițiile
stabilite prin metodologie specifică.
(8) Probele scrise E la examenul național de bacalaureat,
prevăzute la art. 77 alin. (4), se susțin după încheierea cursurilor,
în fața unei comisii stabilite de inspectoratul școlar.
(9) Comisia prevăzută la alin. (8) este condusă de un
președinte, numit prin ordin al ministrului educației, cercetării,
tineretului și sportului dintre cadrele didactice universitare de
predare, având titlul științific de doctor, sau de un cadru didactic
din învățământul liceal, având gradul didactic I și performanțe
profesionale deosebite, dintr-o unitate de învățământ situată în
alt județ decât cel în care se află unitatea de învățământ din care
provin elevii care susțin probele scrise ale examenului național
de bacalaureat.
(10) Comisia prevăzută la alin. (8) este alcătuită exclusiv din
profesori de la alte unități de învățământ decât cele din care
provin elevii care susțin probele scrise ale examenului național
de bacalaureat.
(11) Rezultatele examenului național de bacalaureat se fac
publice prin afișare.
CAPITOLUL VI
Resursa umană
SECȚIUNEA 1
Beneficiarii educației
Art. 79. — (1) Beneficiarii primari ai învățământului
preuniversitar sunt antepreșcolarii, preșcolarii și elevii.
(2) Beneficiarii secundari ai învățământului preuniversitar
sunt familiile antepreșcolarilor, ale preșcolarilor și ale elevilor.
(3) Comunitatea locală și societatea, în general, sunt
beneficiari terțiari ai învățământului preuniversitar.
Art. 80. — (1) Învățământul preuniversitar este centrat pe
beneficiari. Toate deciziile majore sunt luate prin consultarea
reprezentanților beneficiarilor primari, respectiv a Consiliului
Național al Elevilor sau a altor asociații reprezentative ale
elevilor, și prin consultarea obligatorie a reprezentanților
beneficiarilor secundari și terțiari, respectiv a structurilor
asociative reprezentative ale părinților, a reprezentanților
mediului de afaceri, a autorităților administrației publice locale
și a societății civile.
(2) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului,
împreună cu Consiliul Național al Elevilor și organizațiile
guvernamentale și nonguvernamentale reprezentative,
elaborează un statut în care sunt prevăzute drepturile și
îndatoririle elevilor, care se aprobă prin ordin al ministrului
educației, cercetării, tineretului și sportului. În baza acestui
statut, fiecare unitate de învățământ își elaborează regulamentul
școlar propriu.
Art. 81. — (1) Antepreșcolarii, preșcolarii și elevii din
învățământul preuniversitar au drepturi egale la educație, prin
activități extrașcolare organizate de Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului.
(2) Activitățile extrașcolare sunt realizate în cadrul unităților
de învățământ preuniversitar, în cluburi, în palate ale copiilor, în
tabere școlare, în baze sportive, turistice și de agrement sau în
alte unități acreditate în acest sens.
(3) Organizarea, acreditarea, controlul și competențele
unităților care oferă educație extrașcolară se stabilesc prin
regulament aprobat prin ordin al ministrului educației, cercetării,
tineretului și sportului.
Art. 82. — (1) Elevii de la cursurile cu frecvență din
învățământul preuniversitar de stat pot beneficia de burse de
performanță, de burse de merit, de burse de studiu și de burse
de ajutor social.
(2) Cuantumul unei burse acordate din sumele defalcate din
unele venituri ale bugetului de stat și numărul acestora se
stabilesc anual prin hotărâre a consiliului local, respectiv a
consiliului județean/consiliilor locale ale sectoarelor municipiului
București.
(3) Criteriile generale de acordare a burselor se stabilesc de
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Criteriile
specifice de acordare a burselor de performanță, de merit, a
burselor de studiu și a celor de ajutor social se stabilesc anual
în consiliile de administrație ale unităților de învățământ, în
limitele fondurilor repartizate și în raport cu integralitatea
efectuării de către elevi a activităților școlare.
(4) Elevii pot beneficia și de burse pe bază de contract
încheiat cu operatori economici ori cu alte persoane juridice sau
fizice, precum și de credite pentru studiu acordate de bănci, în
condițiile legii.
(5) Elevii și cursanții străini din învățământul preuniversitar
pot beneficia de burse, potrivit prevederilor legale.
(6) Elevii etnici români cu domiciliul stabil în străinătate
beneficiază de burse, potrivit prevederilor prezentei legi.
Art. 83. — (1) Antepreșcolarii, preșcolarii și elevii din unitățile
școlare de stat și particulare autorizate/acreditate beneficiază
de asistență medicală, psihologică și logopedică gratuită, în
cabinete medicale, psihologice și logopedice școlare ori în
unități medicale de stat.
(2) La începutul fiecărui an școlar se realizează examinarea
stării de sănătate a elevilor, pe baza unei metodologii comune
elaborate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului și de Ministerul Sănătății.
(3) Autorizarea sanitară necesară funcționării unităților de
învățământ de stat se obține fără taxe.
Art. 84. — (1) Elevii din învățământul obligatoriu și liceal
acreditat/autorizat beneficiază de tarif redus cu 50% pentru
transportul local în comun, de suprafață, naval și subteran,
precum și pentru transportul intern auto, feroviar și naval, pe tot
parcursul anului calendaristic.
(2) Ca măsură de protecție specială, elevii orfani, elevii cu
cerințe educaționale speciale, precum și cei instituționalizați pot
beneficia de gratuitate pentru toate categoriile de transport
menționate la alin. (1), pe tot parcursul anului calendaristic.
(3) Elevilor care nu pot fi școlarizați în localitatea de domiciliu
li se decontează cheltuielile de transport din bugetul Ministerului
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin unitățile de
învățământ la care sunt școlarizați, pe bază de abonament, în
limita a 50 km, sau li se asigură decontarea sumei ce reprezintă
contravaloarea a 8 călătorii dus-întors pe semestru, dacă
locuiesc la internat sau în gazdă.
(4) Elevii beneficiază de tarife reduse cu 75% pentru accesul
la muzee, la concerte, la spectacole de teatru, de operă, de film
și la alte manifestări culturale și sportive organizate de instituții
publice.
(5) Elevii etnici români din afara granițelor țării, bursieri ai
statului român, beneficiază de gratuitate la toate manifestările
prevăzute la alin. (4).
Art. 85. — (1) În situații justificate, elevilor din învățământul
obligatoriu, școlarizați într-o altă localitate decât aceea de
domiciliu, li se asigură, după caz, servicii de transport, de masă
și de internat, de către autoritățile administrației publice locale
din localitatea de domiciliu, cu sprijinul operatorilor economici, al
colectivităților locale, al societăților de binefacere, precum și al
altor persoane juridice sau fizice.
(2) Statul subvenționează toate costurile aferente frecventării
liceului pentru elevii provenind din mediul rural sau din grupuri
socioeconomice dezavantajate, precum și pentru cei care
frecventează școlile profesionale. Modalitatea de subvenționare
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
14
se stabilește prin hotărâre a Guvernului, inițiată de Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Art. 86. — (1) Unitățile de învățământ încheie cu părinții, în
momentul înscrierii antepreșcolarilor, respectiv a preșcolarilor
sau a elevilor, în Registrul unic matricol, un contract educațional,
în care sunt înscrise drepturile și obligațiile reciproce ale părților.
Contractul educațional-tip este aprobat prin ordin al ministrului
educației, cercetării, tineretului și sportului și este particularizat,
la nivelul fiecărei unități de învățământ, prin decizia consiliului
de administrație.
(2) Nerespectarea prevederilor contractului educațional-tip
de către unitatea de învățământ este sancționată de
inspectoratul școlar, în conformitate cu prevederile metodologiei
aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului
și sportului.
(3) Părintele sau tutorele legal este obligat să ia măsuri
pentru școlarizarea elevului, pe perioada învățământului
obligatoriu.
(4) Părintele sau tutorele legal răspunde pentru distrugerile
materiale din patrimoniul școlii, cauzate de elev.
Art. 87. — Unitățile de învățământ pot primi donații din țară
și din străinătate, potrivit reglementarilor legale, dacă servesc
politicii educaționale a sistemului național de învățământ și dacă
nu sunt contrare intereselor statului român și legislației în
vigoare.
SECȚIUNEA a 2-a
Personalul din învățământul preuniversitar
Art. 88. — (1) Personalul din învățământul preuniversitar este
format din personal didactic, personal didactic auxiliar și
personal administrativ sau nedidactic.
(2) În învățământul preuniversitar poate funcționa personal
didactic asociat.
(3) Personalul didactic auxiliar este definit conform
prevederilor prezentei legi.
(4) Personalul administrativ își desfășoară activitatea în baza
Legii nr. 53/2003 — Codul muncii, cu modificările și completările
ulterioare.
Art. 89. — În învățământul preuniversitar de stat și particular,
posturile didactice vacante și rezervate se ocupă prin concurs
organizat la nivelul unității de învățământ cu personalitate
juridică, conform unei metodologii-cadru elaborate de Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Art. 90. — (1) Concursurile pentru ocuparea posturilor
didactice au caracter deschis. La concurs se poate prezenta
orice persoană care îndeplinește condițiile prevăzute de
legislația în vigoare.
(2) Angajarea personalului didactic în unitățile de învățământ
cu personalitate juridică se face prin încheierea contractului
individual de muncă de către directorul unității, cu aprobarea
consiliului de administrație.
Art. 91. — (1) Organizarea și desfășurarea concursului de
ocupare a posturilor didactice auxiliare și administrative dintr-o
unitate de învățământ sunt coordonate de director. Consiliul de
administrație al unității de învățământ aprobă comisiile de
concurs și validează rezultatele concursului.
(2) Angajarea prin încheierea contractului individual de
muncă a personalului didactic auxiliar și administrativ în unitățile
de învățământ cu personalitate juridică se face de către
directorul unității, cu aprobarea consiliului de administrație.
Art. 92. — (1) La nivelul fiecărei unități și instituții de
învățământ preuniversitar se realizează anual evaluarea
activității personalului didactic și didactic auxiliar. Metodologia
de evaluare se stabilește prin ordin al ministrului educației,
cercetării, tineretului și sportului.
(2) Rezultatele evaluării stau la baza deciziei consiliului de
administrație privind acordarea calificativului anual și a gradației
de merit.
(3) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
dezvoltă programul național de stimulare a excelenței didactice,
finanțat din propriul buget, din care se premiază excelența
didactică.
(4) Metodologia de acordare a gradației de merit și a
implementării programului național de stimulare a excelenței
didactice se elaborează de Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului.
(5) Salarizarea personalului didactic și a celui didactic auxiliar
din unitățile de învățământ de stat se face și în funcție de
performanțele profesionale, conform legii.
(6) Veniturile salariale și extrasalariale ale directorilor și
directorilor adjuncți, precum și salarizarea personalului didactic
din unitățile de învățământ particular se stabilesc prin negociere
între conducerea persoanei juridice finanțatoare și persoana în
cauză, cu avizul consiliului de administrație al unității școlare.
(7) Inspectoratele școlare județene și Inspectoratul Școlar al
Municipiului București realizează auditarea periodică a resursei
umane din învățământul preuniversitar. Rezultatele auditului se
aduc la cunoștința celor în cauză, consiliului de administrație al
unității de învățământ și Ministerului Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului.
Art. 93. — Hotărârile privind angajarea, motivarea,
evaluarea, recompensarea, răspunderea disciplinară și
disponibilizarea personalului didactic se iau la nivelul unității de
învățământ de către consiliul de administrație, cu votul a 2/3 din
totalul membrilor. Directorul unității de învățământ emite deciziile
conform hotărârilor consiliului de administrație. Angajatorul este
unitatea de învățământ.
CAPITOLUL VII
Conducerea sistemului și a unităților de învățământ
SECȚIUNEA 1
Dispoziții generale
Art. 94. — (1) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului, ca organ de specialitate al administrației publice
centrale, elaborează și implementează politica națională în
domeniul învățământului preuniversitar. Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului are drept de inițiativă și de
execuție în domeniul politicii financiare și al resurselor umane
din sfera educației.
(2) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
exercită, în domeniul învățământului preuniversitar, următoarele
atribuții:
a) elaborează, aplică, monitorizează și evaluează politicile
educaționale naționale;
b) monitorizează activitatea de evaluare externă;
c) coordonează și controlează sistemul național de
învățământ;
d) avizează structura rețelei învățământului preuniversitar și
înaintează Guvernului, spre aprobare, cifrele de școlarizare, pe
baza propunerilor unităților de învățământ, a autorităților
administrației publice locale, a operatorilor economici, având în
vedere recomandările studiilor de prognoză, centralizate,
avizate și transmise de către inspectoratele școlare județene,
respectiv al municipiului București;
e) coordonează elaborarea și aprobă Curriculumul național și
sistemul național de evaluare, asigură și supraveghează
respectarea acestora;
f) evaluează, aprobă și achiziționează manualele școlare și
asigură finanțarea conform legii;
g) aprobă, conform legii, regulamentele de organizare și de
funcționare a unităților subordonate și a unităților conexe;
h) elaborează studii de diagnoză și de prognoză în domeniul
învățământului;
i) asigură omologarea mijloacelor de învățământ;
j) asigură cadrul organizatoric pentru selecționarea și
pregătirea adecvată a elevilor cu aptitudini deosebite;
k) asigură școlarizarea specializată și asistența
psihopedagogică adecvată a copiilor și tinerilor cu dizabilități sau
cu cerințe educaționale speciale;
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
15
l) analizează modul în care se asigură protecția socială în
învățământ și propune Guvernului și autorităților administrației
publice locale abilitate măsuri corespunzătoare;
m) coordonează, monitorizează și controlează
perfecționarea și formarea inițială și continuă a personalului
didactic pentru politicile de interes național;
n) elaborează politicile naționale în domeniul resurselor
umane;
o) răspunde de evaluarea sistemului național de învățământ
pe baza standardelor naționale;
p) elaborează, împreună cu alte ministere interesate,
strategia colaborării cu alte state și cu organismele
internaționale specializate în domeniul învățământului, formării
profesionale și al cercetării științifice;
q) stabilește modalitățile de recunoaștere și de echivalare a
studiilor, a diplomelor, a certificatelor și a titlurilor științifice
eliberate în străinătate, pe baza unor norme interne, încasează
taxe, în lei și în valută, pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate
de vizarea și de recunoașterea actelor de studii, conform legii;
r) stabilește structura anului școlar;
s) elaborează metodologii și regulamente pentru asigurarea
cadrului unitar al implementării politicilor educaționale naționale;
t) construiește și asigură funcționarea optimă a Platformei
școlare de e-learning, precum și a Bibliotecii Școlare Virtuale;
u) elaborează norme specifice pentru construcțiile școlare și
pentru dotarea acestora;
v) dă publicității și prezintă anual Parlamentului raportul
privind starea învățământului preuniversitar în România;
w) coordonează colectarea și asigură analiza și interpretarea
datelor statistice pentru sistemul național de indicatori privind
educația.
(3) În realizarea atribuțiilor sale, Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului înființează, organizează și
finanțează comisii și consilii naționale. Organizarea și
funcționarea acestora sunt stabilite prin ordin al ministrului
educației, cercetării, tineretului și sportului. De asemenea,
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului propune
Guvernului înființarea de agenții.
Art. 95. — (1) Inspectoratele școlare județene și Inspectoratul
Școlar al Municipiului București sunt servicii publice
deconcentrate ale Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului
și Sportului, cu personalitate juridică, având în principal
următoarele atribuții:
a) aplică politicile și strategiile Ministerului Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului la nivel județean, respectiv al
municipiului București;
b) controlează aplicarea legislației și monitorizează calitatea
activităților de predare-învățare și respectarea standardelor
naționale/indicatorilor de performanță, prin inspecția școlară;
c) controlează, monitorizează și evaluează calitatea
managementului unităților și instituțiilor de învățământ;
d) asigură, împreună cu autoritățile administrației publice
locale, școlarizarea elevilor și monitorizează participarea la
cursuri a acestora pe durata învățământului obligatoriu;
e) coordonează admiterea în licee, evaluările naționale și
concursurile școlare la nivelul unităților de învățământ din județ
și, respectiv, din municipiul București;
f) monitorizează implementarea programelor naționale
inițiate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
pe aria județului, respectiv a municipiului București, precum și a
proiectelor derulate de unitățile școlare și cele conexe în cadrul
programelor Uniunii Europene în domeniul educației și
tineretului;
g) mediază conflictele și litigiile survenite între autoritatea
administrației publice locale și unitățile de învățământ;
h) coordonează și controlează activitățile unităților conexe
ale Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului din
aria județului/municipiului București;
i) prezintă un raport anual privind starea învățământului pe
teritoriul județului, respectiv al municipiului București. Acest
raport se face public;
j) aprobă, la propunerea consiliului local sau a consiliilor
județene, înființarea unităților pentru educație timpurie,
învățământ primar și gimnazial;
k) aplică politicile educaționale naționale la nivel județean,
respectiv al municipiului București;
l) acordă consiliere și asistență unităților și instituțiilor de
învățământ în gestionarea resurselor umane și a posturilor
didactice la nivelul județului, respectiv al municipiului București;
m) monitorizează activitățile de constituire, de vacantare și
de ocupare a posturilor didactice din unitățile de învățământ;
n) gestionează baza de date privind cadrele didactice
calificate angajate în unitățile de învățământ, precum și întreaga
bază de date a educației;
o) înaintează spre avizare Ministerului Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului rețeaua școlară din raza lor teritorială
propusă de autoritățile administrației publice locale, în
conformitate cu politica educațională, a documentelor strategice
privind dezvoltarea economică și socială la nivel regional,
județean și local, după consultarea unităților de învățământ, a
operatorilor economici și a partenerilor sociali interesați;
p) realizează auditarea periodică a resursei umane din
învățământul preuniversitar;
q) asigură colectarea datelor statistice pentru sistemul
național de indicatori privind educația.
(2) Structura inspectoratelor școlare județene, respectiv a
Inspectoratului Școlar al Municipiului București se stabilește prin
ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului.
(3) Inspectoratul școlar are un consiliu de administrație și un
consiliu consultativ. Funcționarea acestora se realizează în baza
unui regulament propriu, elaborat și aprobat de consiliul de
administrație, conform regulamentului-cadru aprobat prin ordin
al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului.
(4) În structura inspectoratelor școlare din județele cu
învățământ și în limbile minorităților naționale sunt cuprinși și
inspectori școlari pentru acest tip de învățământ. Acești
inspectori școlari sunt numiți respectând procedurile prezentei
legi, cu consultarea grupului parlamentar al minorităților
naționale.
(5) În structura inspectoratelor școlare sunt cuprinși și
inspectori școlari pentru problemele copiilor și tinerilor proveniți
din medii socioeconomice dezavantajate.
SECȚIUNEA a 2-a
Conducerea unităților de învățământ
Art. 96. — (1) Unitățile de învățământ preuniversitar cu
personalitate juridică sunt conduse de consiliile de administrație,
de directori și de directori adjuncți, după caz. În exercitarea
atribuțiilor ce le revin, consiliile de administrație și directorii
conlucrează cu consiliul profesoral, cu comitetul de părinți și cu
autoritățile administrației publice locale.
(2) În unitățile de învățământ de stat consiliul de administrație
este organ de conducere și este constituit din 7, 9 sau
13 membri, astfel:
a) în cazul unităților de învățământ de nivel gimnazial cu un
singur rând de clase, consiliul de administrație este format din
7 membri, cu următoarea componență: 3 cadre didactice,
inclusiv directorul; 2 reprezentanți ai părinților; un reprezentant
al primarului; un reprezentant al consiliului local. Prevederile
prezentului articol se aplică în mod corespunzător și pentru
învățământul preșcolar și primar;
b) în cazul în care consiliul de administrație este format din
9 membri, dintre aceștia 4 sunt cadre didactice, un reprezentant
al primarului, 2 reprezentanți ai consiliului local și 2 reprezentanți
ai părinților. Directorul și directorul adjunct sunt membri de drept
ai consiliului de administrație din cota aferentă cadrelor didactice
din unitatea de învățământ respectivă;
c) în cazul în care consiliul de administrație este format din
13 membri, dintre aceștia 6 sunt cadre didactice, un
reprezentant al primarului, 3 reprezentanți ai consiliului local și
3 reprezentanți ai părinților. Directorul și directorul adjunct sunt
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
16
membri de drept ai consiliului de administrație din cota aferentă
cadrelor didactice din unitatea de învățământ respectivă.
(3) Consiliul de administrație este organul de conducere al
unității de învățământ. La ședințele consiliului de administrație
participă, de regulă, și un reprezentant al elevilor, cu statut de
observator.
(4) După constituirea consiliului de administrație, membrii
acestuia aleg un președinte de ședință din rândul cadrelor
didactice, prin hotărâre adoptată cu votul secret al majorității.
Președintele de ședință este ales pentru o perioadă de cel mult
un an, conduce ședințele consiliului de administrație și
semnează hotărârile adoptate în această perioadă.
(5) În învățământul particular și confesional, în componența
consiliului de administrație sunt incluși reprezentanți ai
fondatorilor. Conducerea consiliului de administrație este
asigurată de persoana desemnată de fondatori. În unitățile
pentru învățământul general obligatoriu, consiliul de
administrație cuprinde și un reprezentant al consiliului local.
(6) Consiliul de administrație se întrunește lunar sau ori de
câte ori este necesar, la solicitarea directorului sau a două treimi
dintre membri. Metodologia-cadru de organizare și de
funcționare a consiliului de administrație este stabilită prin ordin
al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului.
(7) Consiliul de administrație are următoarele atribuții
principale:
a) adoptă proiectul de buget și avizează execuția bugetară la
nivelul unității de învățământ;
b) aprobă planul de dezvoltare instituțională elaborat de
directorul unității de învățământ;
c) aprobă curriculumul la decizia școlii, la propunerea
consiliului profesoral;
d) stabilește poziția școlii în relațiile cu terți;
e) organizează concursul de ocupare a funcțiilor de director
și de director adjunct;
f) aprobă planul de încadrare cu personal didactic și didactic
auxiliar, precum și schema de personal nedidactic;
g) aprobă programe de dezvoltare profesională a cadrelor
didactice, la propunerea consiliului profesoral;
h) sancționează abaterile disciplinare, etice sau profesionale
ale cadrelor didactice, conform legii;
i) aprobă comisiile de concurs și validează rezultatul
concursurilor;
j) aprobă orarul unității de învățământ;
k) își asumă răspunderea publică pentru performanțele
unității de învățământ, alături de director;
l) îndeplinește orice alte atribuții stabilite prin ordine și
metodologii ale ministrului educației, cercetării, tineretului și
sportului, respectiv ale Ministerului Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului.
(8) Hotărârile consiliului de administrație se adoptă cu
majoritatea voturilor celor prezenți, mai puțin cele prevăzute la
art. 93. Hotărârile consiliului de administrație care vizează
personalul din unitate, cum ar fi procedurile pentru ocuparea
posturilor, a funcțiilor de conducere, acordarea gradației de
merit, restrângerea de activitate, acordarea calificativelor,
aplicarea de sancțiuni și altele asemenea, se iau prin vot secret.
Membrii consiliului de administrație care se află în conflict de
interese nu participă la vot.
(9) Deciziile privind bugetul și patrimoniul unității de
învățământ se iau cu majoritatea din totalul membrilor consiliului
de administrație.
Art. 97. — (1) Directorul exercită conducerea executivă a
unității de învățământ. În cazul unităților de învățământ cu
predare integrală în limbile minorităților naționale, directorul are
obligația cunoașterii limbii respective. În cazul unităților de
învățământ cu secții de predare în limbile minorităților naționale,
unul dintre directori are obligația cunoașterii limbii respective. În
aceste cazuri, numirea directorului se face cu consultarea
organizației care reprezintă minoritatea respectivă în
Parlamentul României sau, dacă minoritatea nu are
reprezentare parlamentară, cu consultarea Grupului
parlamentar al minorităților naționale.
(2) Directorul unității de învățământ de stat are următoarele
atribuții:
a) este reprezentantul legal al unității de învățământ și
realizează conducerea executivă a acesteia;
b) este ordonatorul de credite al unității de învățământ;
c) își asumă, alături de consiliul de administrație,
răspunderea publică pentru performanțele unității de învățământ
pe care o conduce;
d) propune spre aprobare consiliului de administrație
regulamentul de organizare și funcționare al unității de
învățământ;
e) propune spre aprobare consiliului de administrație
proiectul de buget și raportul de execuție bugetară;
f) răspunde de selecția, angajarea, evaluarea periodică,
formarea, motivarea și încetarea raporturilor de muncă ale
personalului din unitatea de învățământ;
g) îndeplinește alte atribuții stabilite de către consiliul de
administrație, conform legii;
h) prezintă anual un raport asupra calității educației în
unitatea sau în instituția pe care o conduce. Raportul este
prezentat în fața comitetului de părinți și este adus la cunoștința
autorităților administrației publice locale și a inspectoratului
școlar județean/al municipiului București;
i) coordonează colectarea și transmite inspectoratului școlar
datele statistice pentru sistemul național de indicatori privind
educația.
(3) Structurile și funcțiile de conducere ale unităților de
învățământ particular și confesional, atribuțiile, modul de
constituire, precum și durata mandatelor sunt stabilite prin
regulamentele de organizare și funcționare a acestora, în
concordanță cu prevederile legale.
(4) Directorul unității de învățământ particular și confesional
exercită conducerea executivă, în strictă conformitate cu
responsabilitățile și atribuțiile conferite de lege, cu hotărârile
consiliului de administrație al unității de învățământ și cu
respectarea prevederilor regulamentului de organizare și
funcționare a acesteia.
Art. 98. — (1) Consiliul profesoral al unității de învățământ
este format din totalitatea cadrelor didactice din unitatea școlară
cu personalitate juridică, este prezidat de către director și se
întrunește lunar sau ori de câte ori este nevoie, la propunerea
directorului sau la solicitarea a minimum o treime dintre membrii
personalului didactic.
(2) Atribuțiile consiliului profesoral sunt următoarele:
a) gestionează și asigură calitatea actului didactic;
b) stabilește Codul de etică profesională și monitorizează
aplicarea acestuia;
c) validează fișele de autoevaluare ale personalului angajat
al unității de învățământ, în baza cărora se stabilește calificativul
anual;
d) propune consiliului de administrație măsuri de optimizare
a procesului didactic;
e) propune consiliului de administrație curriculumul la
dispoziția școlii;
f) propune consiliului de administrație premierea și acordarea
titlului de „profesorul anului” personalului cu rezultate deosebite
la catedră;
g) aprobă sancționarea abaterilor disciplinare ale elevilor;
h) propune consiliului de administrație inițierea procedurii
legale în cazul cadrelor didactice cu performanțe slabe sau
pentru încălcări ale eticii profesionale;
i) propune consiliului de administrație programele de formare
și dezvoltare profesională continuă a cadrelor didactice;
j) alege cadrele didactice membre ale consiliului de
administrație;
k) îndeplinește alte atribuții stabilite de consiliul de
administrație.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
17
SECȚIUNEA a 3-a
Unitățile conexe ale învățământului preuniversitar
Art. 99. — (1) Unitățile conexe ale Ministerului Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului sunt: Institutul de Științe ale
Educației, casele corpului didactic, centrele atestate de formare
continuă în limbile minorităților naționale, Centrul Național de
Instruire Diferențiată, Unitatea pentru Finanțarea Învățământului
Preuniversitar, palatele și cluburile copiilor.
(2) Unitățile conexe ale învățământului preuniversitar sunt:
centrul județean de resurse și asistență educațională/Centrul
Municipiului București de Resurse și Asistență Educațională.
(3) În fiecare județ și în municipiul București funcționează
casa corpului didactic, denumită în continuare CCD, cu
personalitate juridică, coordonată metodologic de inspectoratul
școlar. Structura și atribuțiile CCD se stabilesc prin ordin al
ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului.
(4) Centrele județene de resurse și asistență
educațională/Centrul Municipiului București de Resurse și
Asistență Educațională sunt unități specializate ale
învățământului preuniversitar, cu personalitate juridică,
coordonate metodologic de inspectoratul școlar.
(5) Finanțarea centrului județean de resurse și asistență
educațională/Centrului Municipiului București de Resurse și
Asistență Educațională se asigură de la bugetul consiliului
județean.
(6) Centrul județean de resurse și asistență
educațională/Centrul Municipiului București de Resurse și
Asistență Educațională organizează, coordonează metodologic,
monitorizează și evaluează, după caz, la nivel județean/al
municipiului București, următoarele activități și servicii
educaționale:
a) servicii de asistență psihopedagogică/psihologică,
furnizate prin centrele județene și prin cabinetele de asistență
psihopedagogică/psihologică;
b) servicii de terapii logopedice, furnizate prin centrele și prin
cabinetele logopedice interșcolare;
c) servicii de evaluare, de orientare școlară și profesională;
d) servicii de mediere școlară, furnizate de mediatorii școlari;
e) servicii de consultanță pentru educație incluzivă, furnizate
de centrele școlare de educație incluzivă.
(7) Structura, organizarea și funcționarea centrului județean
de resurse și de asistență educațională se stabilesc prin
regulament aprobat prin ordin al ministrului educației, cercetării,
tineretului și sportului.
(8) Centrul Național de Instruire Diferențiată se organizează
și funcționează conform metodologiei elaborate de Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în 12 luni de la
intrarea în vigoare a prezentei legi.
(9) Unitatea pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar
se organizează în subordinea Ministerului Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului. Atribuțiile, structura, organizarea și
funcționarea Unității pentru Finanțarea Învățământului
Preuniversitar se stabilesc prin ordin al ministrului educației,
cercetării, tineretului și sportului.
Art. 100. — (1) Palatele și cluburile copiilor sunt unități de
învățământ pentru activități extrașcolare. Palatele copiilor au și
rol metodologic.
(2) Palatul Național al Copiilor din București este subordonat
Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
(3) Palatele și cluburile copiilor sunt în subordinea
inspectoratelor școlare.
(4) Organizarea și competențele palatelor și cluburilor copiilor
se stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului
educației, cercetării, tineretului și sportului.
CAPITOLUL VIII
Finanțarea și baza materială a învățământului
preuniversitar
SECȚIUNEA 1
Dispoziții generale
Art. 101. — (1) Finanțarea unităților de învățământ
preuniversitar cuprinde finanțarea de bază, finanțarea
complementară și finanțarea suplimentară.
(2) Statul asigură finanțarea de bază pentru toți preșcolarii și
pentru toți elevii din învățământul primar, gimnazial, profesional
și liceal de stat, particular sau confesional acreditat, precum și
pentru elevii din învățământul postliceal special de stat.
Finanțarea de bază se face în limitele costului standard
per elev/preșcolar, conform metodologiei elaborate de Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
(3) În învățământul preuniversitar particular, taxele de
școlarizare se stabilesc de consiliul de administrație al fiecărei
instituții sau unități de învățământ, în condițiile legii.
Art. 102. — (1) Finanțarea învățământului preuniversitar de
stat, particular și confesional se asigură din fonduri publice sau
din alte surse, potrivit legii.
(2) Finanțarea învățământului preuniversitar particular și
confesional acreditat se face din taxe, din fonduri publice, în
cazul învățământului preșcolar, primar și gimnazial obligatoriu,
precum și din alte surse, potrivit legii.
Art. 103. — (1) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului are drept de inițiativă în domeniile politicii financiare și
resurselor umane din domeniul educației și colaborează cu alte
ministere, cu autorități locale, structuri asociative reprezentative
ale autorităților administrației publice locale, cu asociații
reprezentative ale părinților, asociații reprezentative profesionale
ale cadrelor didactice, precum și cu sindicatele reprezentative.
(2) Consiliile locale și consiliul județean, respectiv consiliile
locale ale sectoarelor municipiului București pot contribui din
bugetele proprii la finanțarea de bază și complementară a
unităților de învățământ preuniversitar de stat.
Art. 104. — (1) Finanțarea de bază asigură desfășurarea în
condiții normale a procesului de învățământ la nivel
preuniversitar, conform standardelor naționale.
(2) Finanțarea de bază se asigură din bugetul de stat, din
sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri
ale bugetului de stat, prin bugetele locale, pentru următoarele
categorii de cheltuieli:
a) cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte
drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și
contribuțiile aferente acestora;
b) cheltuielile cu formarea continuă și evaluarea personalului;
c) cheltuielile cu evaluarea periodică internă a elevilor;
d) cheltuielile materiale și pentru servicii;
e) cheltuielile cu întreținerea curentă.
(3) Finanțarea de bază a unei unități școlare rezultă prin
multiplicarea costului standard per elev/preșcolar cu coeficienți
specifici unității școlare și cu numărul de elevi și se aprobă anual
prin hotărâre a Guvernului.
(4) Baza de calcul al fondurilor alocate unităților de
învățământ prin și din bugetele locale, pentru finanțarea de
bază, o constituie costul standard per elev/preșcolar. Costul
standard per elev/preșcolar se determină pentru fiecare nivel de
învățământ, filieră, profil, specializare/domeniu. Determinarea
costului standard per elev/preșcolar se face de către Consiliul
Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar, în
condițiile prezentei legi și conform normelor metodologice
elaborate de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului și aprobate prin hotărâre a Guvernului. Consiliul
Național pentru Finanțarea Învățământului Preuniversitar
cuprinde reprezentanții Ministerului Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului, ai partenerilor sociali și ai structurilor
asociative ale autorităților administrației publice locale. Alocarea
fondurilor pentru finanțarea de bază a unității de învățământ se
face pe baza unei formule de finanțare aprobate prin ordin al
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
18
ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului care ia în
considerare costul standard per elev/preșcolar, numărul de
elevi/preșcolari din unitatea de învățământ, precum și factorii de
corecție dependenți de densitatea de elevi în zonă, severitatea
dezavantajelor, de limba de predare și alți factori.
(5) Finanțarea de bază aprobată anual prin legea bugetului
de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii și sectoare
ale municipiului București de către direcțiile generale ale
finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București,
cu asistența tehnică de specialitate a inspectoratelor școlare
județene, respectiv a Inspectoratului Școlar al Municipiului
București.
(6) Sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat,
alocate pentru unitățile de învățământ preuniversitar de stat ca
finanțare de bază, nu pot fi executate silit pentru recuperarea
creanțelor stabilite prin titluri executorii în sarcina autorităților
administrației publice locale.
Art. 105. — (1) Finanțarea complementară asigură cheltuieli
de capital, cheltuieli sociale și alte cheltuieli asociate procesului
de învățământ preuniversitar de stat.
(2) Finanțarea complementară se asigură din bugetele locale
ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de
învățământ preuniversitar, din sume defalcate din taxa pe
valoarea adăugată, pentru următoarele categorii de cheltuieli:
a) investiții, reparații capitale, consolidări;
b) subvenții pentru internate și cantine;
c) cheltuieli pentru evaluarea periodică națională a elevilor;
d) cheltuieli cu bursele elevilor;
e) cheltuieli pentru transportul elevilor, conform prevederilor
art. 84 alin. (1);
f) cheltuieli pentru naveta cadrelor didactice, conform legii;
g) cheltuieli pentru examinarea medicală obligatorie
periodică a salariaților din învățământul preuniversitar, cu
excepția celor care, potrivit legii, se efectuează gratuit;
h) cheltuieli pentru concursuri școlare și activități educative
extrașcolare organizate în cadrul sistemului de învățământ;
i) cheltuieli pentru asigurarea securității și sănătății în muncă,
pentru personalul angajat, preșcolari și elevi;
j) gestionarea situațiilor de urgență;
k) cheltuieli pentru participarea în proiecte europene de
cooperare în domeniul educației și formării profesionale.
(3) Finanțarea complementară aprobată anual prin legea
bugetului de stat se repartizează pe comune, orașe, municipii
și sectoare ale municipiului București de către direcțiile generale
ale finanțelor publice județene, respectiv a municipiului București
și cu asistența tehnică a inspectoratelor școlare județene,
respectiv al municipiului București.
Art. 106. — Finanțarea de bază și finanțarea complementară
se realizează pe baza contractului de management încheiat
între directorul unității de învățământ preuniversitar și primarul
localității/primarul de sector în a cărei rază teritorială se află
unitatea de învățământ, respectiv cu președintele consiliului
județean/primarul de sector, în cazul școlilor speciale.
Art. 107. — (1) Finanțarea suplimentară se acordă ca sumă
globală fixă din bugetul Ministerului Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului pentru premierea unităților de învățământ
preuniversitar de stat cu rezultate deosebite în domeniul
incluziunii sau în domeniul performanțelor școlare.
(2) Consiliile locale, respectiv consiliile locale ale sectoarelor
municipiului București și consiliile județene, respectiv Consiliul
General al Municipiului București, contribuie la finanțarea
suplimentară, acordând granturi unităților de învățământ, în
baza unei metodologii proprii.
(3) Finanțarea suplimentară se realizează pe bază de
contract încheiat între unitatea școlară și finanțator.
Art. 108. — (1) Unitățile de învățământ preuniversitar de stat
pot obține venituri proprii din activități specifice, conform legii,
din donații, sponsorizări sau din alte surse legal constituite.
(2) Veniturile proprii nu diminuează finanțarea de bază,
complementară sau suplimentară și sunt utilizate conform
deciziilor consiliului de administrație. La sfârșitul anului bugetar,
sumele necheltuite rămân în contul unității de învățământ care
le-a realizat și se reportează pentru bugetul anual următor.
(3) Directorul și consiliul de administrație al unității de
învățământ cu personalitate juridică răspund de încadrarea în
bugetul aprobat, în condițiile legii.
Art. 109. — (1) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului finanțează anual, în cadrul programelor naționale
aprobate prin hotărâre a Guvernului, următoarele competiții:
a) competiții între școli care se bazează pe evaluarea
instituțională a fiecărei unități de învățământ după două axe
majore: incluziune și performanță. În urma evaluărilor după
fiecare dintre cele două axe, se va realiza o clasificare a școlilor
pe 5 niveluri: „Excelent”, „Foarte bun”,, Bun”, „Satisfăcător” și
„Nesatisfăcător”. Sunt premiate atât școlile cu excelență în
incluziune, cât și cele cu excelență în performanță, de stat,
particulare sau confesionale. Școlile care obțin calificativul
„Satisfăcător” sau „Nesatisfăcător” se supun monitorizării în
vederea creșterii performanțelor;
b) în baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului, școlile vor desemna
„Profesorul anului”, ca semn al excelenței în predare. La nivel
județean și național va fi desemnat „Profesorul anului” pentru
fiecare disciplină din planul de învățământ. Excelența în predare
va fi recompensată financiar, prin programul național de
stimulare a excelenței didactice;
c) performanța elevilor la olimpiadele pe discipline, la
olimpiadele de creație tehnico-științifică și artistică și la
olimpiadele sportive se recompensează financiar prin ordin al
ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului.
(2) În lansarea competițiilor, Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului se consultă cu asociațiile reprezentative
ale părinților, asociațiile reprezentative profesionale ale cadrelor
didactice, Consiliul Național al Elevilor și cu sindicatele
reprezentative.
Art. 110. — (1) Bugetul de venituri și cheltuieli se întocmește
anual, de către fiecare unitate de învățământ preuniversitar,
conform normelor metodologice de finanțare a învățământului
preuniversitar elaborate de Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului, se aprobă și se execută conform legii.
(2) Excedentele anuale rezultate din execuția bugetului de
venituri și cheltuieli ale activităților finanțate integral din venituri
proprii se reportează în anul următor și se folosesc cu aceeași
destinație sau, cu aprobarea consiliului de administrație, se
utilizează pentru finanțarea altor cheltuieli ale unității de
învățământ.
(3) Finanțarea unităților de învățământ special, a claselor de
învățământ special, a elevilor din învățământul special, a liceelor
speciale și a CJRAE/CMBRAE se asigură din sumele defalcate
din unele venituri ale bugetului de stat prin bugetele locale ale
consiliilor județene și ale sectoarelor municipiului București,
indiferent de locul de domiciliu al copiilor, prin contract
managerial.
Art. 111. — (1) De la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, se asigură
următoarele cheltuieli aferente unităților de învățământ
preuniversitar, inclusiv pentru învățământul special:
a) finanțarea programelor naționale ale Ministerului
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, aprobate prin
hotărâre a Guvernului;
b) componența locală aferentă proiectelor aflate în derulare,
cofinanțate de Guvernul României și de organismele financiare
internaționale, precum și rambursările de credite externe
aferente proiectelor respective;
c) bursele, aprobate prin hotărâre a Guvernului, pentru elevii
din Republica Moldova, etnicii români din afara granițelor țării,
precum și bursele pentru elevii străini;
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
19
d) organizarea evaluărilor, a simulărilor și a examenelor
naționale;
e) perfecționarea pregătirii profesionale a cadrelor didactice
și didactice auxiliare, pentru implementarea politicilor și
strategiilor Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului;
f) finanțarea, prin hotărâre a Guvernului, inițiată de Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, a unor programe
anuale sau multianuale de investiții, de modernizare și de
dezvoltare a bazei materiale a instituțiilor de învățământ
preuniversitar de stat, inclusiv consolidări și reabilitări de școli și
dotări;
g) finanțarea unor programe naționale de protecție socială,
stabilite prin reglementări specifice;
h) finanțarea privind organizarea de concursuri pentru elevi,
pe obiecte de învățământ și pe meserii, tehnico-aplicative,
științifice, de creație, concursuri și festivaluri cultural-artistice,
campionate și concursuri sportive școlare, cu participare
națională și internațională, precum și olimpiade internaționale
pe obiecte de învățământ.
(2) Finanțarea cheltuielilor privind inspectoratele școlare,
casele corpului didactic, palatele și cluburile copiilor și elevilor,
cluburile sportive școlare, se asigură din bugetul de stat, prin
bugetul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
(3) Cluburile sportive școlare, precum și palatele și cluburile
copiilor pot să fie finanțate și de autoritățile administrației publice
locale.
(4) Consiliul județean/consiliile locale ale sectoarelor și
Consiliul General al Municipiului București alocă, prin hotărâri
proprii, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la
dispoziția acestora, în vederea finanțării unităților de învățământ
preuniversitar de stat, prin finanțarea complementară.
(5) Consiliul județean/Consiliul General al Municipiului
București asigură fonduri pentru organizarea și desfășurarea
olimpiadelor și a concursurilor școlare județene/ale municipiului
București.
(6) Cheltuielile aferente facilităților acordate elevilor privind
transportul pe calea ferată și cu metroul se finanțează prin
bugetul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
și din alte surse, potrivit legii.
SECȚIUNEA a 2-a
Baza materială a învățământului preuniversitar de stat
Art. 112. — (1) Unitățile de învățământ de stat pot deține în
administrare bunuri proprietate publică, cele de învățământ
particular au drept fundament proprietatea privată, iar cele de
învățământ confesional aparțin, în funcție de entitatea care le-a
înființat, uneia dintre cele două forme de proprietate.
(2) Terenurile și clădirile unităților de educație timpurie, de
învățământ preșcolar, școlilor primare, gimnaziale și liceale,
inclusiv ale celorlalte niveluri de învățământ din cadrul acestora,
înființate de stat, fac parte din domeniul public local și sunt
administrate de către consiliile locale. Celelalte componente ale
bazei materiale sunt de drept proprietatea acestora și sunt
administrate de către consiliile de administrație, conform
legislației în vigoare.
(3) Terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea
unitățile de învățământ special de stat și centrele județene de
resurse și asistență educațională fac parte din domeniul public
județean, respectiv al municipiului București, și sunt în
administrarea consiliului județean, respectiv a consiliilor locale
ale sectoarelor municipiului București, în a căror rază teritorială
își desfășoară activitatea, prin consiliile de administrație ale
unităților de învățământ respective. Celelalte componente ale
bazei materiale a unităților de învățământ special de stat, ale
cluburilor sportive școlare, ale palatelor și cluburilor copiilor și
elevilor, precum și ale centrelor județene de resurse și asistență
educațională sunt de drept proprietatea acestora și sunt
administrate de către consiliile de administrație ale acestora.
(4) Terenurile și clădirile în care își desfășoară activitatea
inspectoratele școlare județene, casele corpului didactic, centrul
național de excelență, centrele recreative și de divertisment,
Palatul Național al Copiilor, palatele și cluburile elevilor, cluburile
sportive școlare, precum și alte unități din subordinea
Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, ale
căror cheltuieli curente și de capital se finanțează de la bugetul
de stat, fac parte din domeniul public al statului și sunt
administrate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului, prin inspectoratele școlare județene și prin consiliile
de administrație ale acestor unități. Celelalte componente ale
bazei materiale sunt de drept proprietatea unităților și instituțiilor
respective și sunt administrate de acestea.
(5) Nu fac parte din domeniul public local, județean, respectiv
al statului terenurile și clădirile prevăzute la alin. (2)—(4),
deținute în baza unor contracte de închiriere, concesionare sau
comodat, proprietarii acestora fiind alte persoane fizice sau
juridice.
(6) Schimbarea destinației bazei materiale a instituțiilor și
unităților de învățământ preuniversitar de stat se poate face de
către autoritățile administrației publice locale, numai cu avizul
conform al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului.
În caz contrar, actele de schimbare a destinației bazei materiale
sunt nule de drept, iar fapta constituie infracțiune și se
pedepsește conform legii penale.
Art. 113. — Înscrierea dreptului de proprietate asupra
bunurilor imobile aparținând Ministerului Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului sau instituțiilor și unităților de învățământ
și cercetare științifică din sistemul învățământului de stat,
precum și asupra bunurilor aparținând consiliilor locale, județene
și, respectiv, Consiliului General al Municipiului București, în
care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ
preuniversitar de stat, se face, după caz, în registrul de
inscripțiuni și transcripțiuni, în cărțile funciare sau în cărțile de
publicitate funciară, cu scutire de plata taxelor prevăzute de
lege.
TITLUL III
Învățământul superior
CAPITOLUL I
Dispoziții generale
Art. 114. — (1) Prezentul titlu reglementează structura,
funcțiile, organizarea și funcționarea învățământului superior din
România.
(2) Învățământul superior este organizat în universități,
academii de studii, institute, școli de studii superioare și altele
asemenea, numite în continuare instituții de învățământ superior
sau universități.
(3) Instituțiile de învățământ superior pot fi de stat, particulare
sau confesionale. Aceste instituții au personalitate juridică, au
caracter nonprofit, sunt de interes public și sunt apolitice.
Art. 115. — (1) Învățământul superior se poate organiza doar
în instituții de învățământ superior care au obținut autorizarea
de funcționare provizorie sau acreditarea, potrivit legii.
(2) Actele de finalizare a studiilor emise în România sunt
recunoscute de către stat numai în cazul în care sunt eliberate
în conformitate cu prevederile legale în vigoare, de către instituții
de învățământ superior acreditate.
Art. 116. — (1) Sistemul național de învățământ superior
include toate instituțiile de învățământ superior acreditate.
O instituție de învățământ superior autorizată să funcționeze
provizoriu, conform procedurilor legale în vigoare, devine parte
a sistemului național de învățământ superior numai după
acreditare.
(2) Instituțiile de învățământ superior din străinătate,
recunoscute legal, ca atare, în statul de origine, pot organiza
filiale pe teritoriul României, singure sau în parteneriat cu
instituții de învățământ superior acreditate din România, numai
cu respectarea legislației în vigoare cu privire la autorizarea,
acreditarea și asigurarea calității programelor de studii.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
20
(3) Instituțiile de învățământ superior românești pot organiza,
în România sau în alte state, programe de studii comune cu
instituții de învățământ superior din străinătate, recunoscute ca
atare de statul de origine. În cazul în care aceste programe se
organizează în străinătate, trebuie să respecte reglementările
legale în vigoare atât în România, cât și în statele respective.
Art. 117. — Misiunea învățământului superior este de a
genera și de a transfera cunoaștere către societate prin:
a) formare inițială și continuă la nivel universitar, în scopul
dezvoltării personale, al inserției profesionale a individului și a
satisfacerii nevoii de competență a mediului socioeconomic;
b) cercetare științifică, dezvoltare, inovare și transfer
tehnologic, prin creație individuală și colectivă, în domeniul
științelor, al științelor inginerești, al artelor, al literelor, prin
asigurarea performanțelor și dezvoltării fizice și sportive, precum
și valorificarea și diseminarea rezultatelor acestora.
Art. 118. — (1) Sistemul național de învățământ superior se
bazează pe următoarele principii:
a) principiul autonomiei universitare;
b) principiul libertății academice;
c) principiul răspunderii publice;
d) principiul asigurării calității;
e) principiul echității;
f) principiul eficienței manageriale și financiare;
g) principiul transparenței;
h) principiul respectării drepturilor și libertăților studenților și
ale personalului academic;
i) principiul independenței de ideologii, religii și doctrine
politice;
j) principiul libertății de mobilitate națională și internațională
a studenților, a cadrelor didactice și a cercetătorilor;
k) principiul consultării partenerilor sociali în luarea deciziilor;
l) principiul centrării educației pe student.
(2) În învățământul superior nu sunt admise discriminări pe
criterii de vârstă, etnie, sex, origine socială, orientare politică
sau religioasă, orientare sexuală sau alte tipuri de discriminare,
cu excepția măsurilor afirmative prevăzute de lege.
(3) Studenții cu dizabilități fizice au dreptul să aibă căi de
acces adaptate acestora în totalitatea spațiilor universitare,
precum și condiții pentru desfășurarea normală a activităților
academice, sociale și culturale în cadrul instituțiilor de
învățământ superior.
(4) În învățământul superior există și pot fi organizate facultăți
de teologie, în conformitate cu prevederile art. 15, și institute de
cercetare teologică în consens cu perspectivele ecumenice și
irenice internaționale și în conformitate cu prevederile legale.
Art. 119. — (1) În instituțiile de învățământ superior de stat,
învățământul este gratuit pentru cifra de școlarizare aprobată
anual de Guvern și cu taxă. Cuantumul taxei este stabilit de
către senatul universitar, conform legii.
(2) În instituțiile de învățământ superior particular,
învățământul este cu taxă. Cuantumul taxei este stabilit de către
consiliul de administrație, conform legii.
(3) Instituțiile de învățământ superior au autonomie în
stabilirea cuantumului taxelor și au obligația să le comunice
tuturor celor interesați, inclusiv pe site-ul universității.
Art. 120. — (1) Calificările dobândite de absolvenții
programelor de studii din învățământul superior sunt atestate
prin diplome, prin certificate și prin alte acte de studii eliberate
numai de către instituțiile de învățământ superior acreditate.
(2) Diplomele corespunzătoare programelor de studii
universitare sunt înscrisuri oficiale și nu pot fi emise decât de
instituțiile acreditate, pentru programele și formele de studii
acreditate sau autorizate provizoriu. În acest din urmă caz, în
cadrul instituției care emite diploma trebuie să existe o altă
specializare acreditată într-un domeniu înrudit cu specializarea
autorizată. Nerespectarea acestor prevederi se pedepsește
conform legii penale.
Art. 121. — Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului este autoritate publică și este abilitat să urmărească,
să controleze aplicarea și respectarea reglementărilor legale în
domeniul învățământului superior și să aplice, dacă este cazul,
sancțiuni. De asemenea, Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului controlează modul în care universitățile
își exercită autonomia universitară, își asumă misiunea generală
și pe cea proprie și își exercită răspunderea publică.
Art. 122. — (1) Instituțiile de învățământ superior au
patrimoniu propriu, pe care îl gestionează conform legii.
(2) Instituțiile de învățământ superior de stat și particulare se
înființează prin lege, cu respectarea dispozițiilor legale privind
acreditarea, stabilite conform Ordonanței de urgență a
Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației,
aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu modificările
ulterioare.
(3) Inițiativa înființării instituției de învățământ superior de stat
aparține Guvernului. Inițiativa înființării instituției de învățământ
superior particular și confesional aparține unei fundații, unei
asociații sau unui cult religios ori altui furnizor de educație,
recunoscut ca atare potrivit prevederilor prezentei legi, denumit
fondator.
Art. 123. — (1) Autonomia universitară este garantată prin
Constituție. Libertatea academică este garantată prin lege.
Instituțiile de învățământ superior se organizează și
funcționează independent de orice ingerințe ideologice, politice
sau religioase.
(2) Autonomia universitară dă dreptul comunității universitare
să își stabilească misiunea proprie, strategia instituțională,
structura, activitățile, organizarea și funcționarea proprie,
gestionarea resurselor materiale și umane, cu respectarea
strictă a legislației în vigoare.
(3) Aspectele fundamentale ale autonomiei universitare se
exprimă în Carta universitară, aprobată de senatul universitar, în
concordanță strictă cu legislația în vigoare.
(4) Autonomia universitară se exercită numai cu condiția
asumării răspunderii publice.
(5) În instituțiile de învățământ superior este asigurată
libertatea cercetării în ceea ce privește stabilirea temelor,
alegerea metodelor, procedeelor și valorificarea rezultatelor,
conform legii.
(6) În instituțiile de învățământ superior este interzisă
periclitarea sub orice formă a dreptului la exprimarea liberă a
opiniilor științifice și artistice.
(7) Studenților le este asigurat dreptul la liberă alegere a
cursurilor și specializărilor, în conformitate cu normele legale în
vigoare și cu planurile de învățământ.
(8) Structurile și funcțiile de conducere ale universităților
particulare și confesionale, atribuțiile, modul de constituire,
precum și alte considerente legate de statutul acestora sunt
stabilite în conformitate cu prevederile prezentei legi, cu avizul
consultativ al fondatorilor și cu aprobarea senatului universitar.
Art. 124. — (1) Răspunderea publică obligă orice instituție
de învățământ superior, de stat sau particulară:
a) să respecte legislația în vigoare, carta proprie și politicile
naționale și europene în domeniul învățământului superior;
b) să aplice și să se supună reglementărilor în vigoare
referitoare la asigurarea și evaluarea calității în învățământul
superior;
c) să respecte politicile de echitate și etică universitară,
cuprinse în Codul de etică și deontologie profesională aprobat
de senatul universitar;
d) să asigure eficiența managerială și eficiența utilizării
resurselor, în cazul universităților de stat, și a cheltuirii fondurilor
din surse publice, conform contractului instituțional;
e) să asigure transparența tuturor deciziilor și activităților
sale, conform legislației în vigoare;
f) să respecte libertatea academică a personalului didactic,
didactic auxiliar și de cercetare, precum și drepturile și libertățile
studenților.
(2) În cazul universităților confesionale, răspunderea publică
se extinde la respectarea statutului și a prevederilor dogmatice
și canonice specifice cultului respectiv.
Art. 125. — (1) În cazul în care se constată nerespectarea
obligațiilor prevăzute la art. 124, Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului sesizează senatul universitar în termen
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
21
de 30 de zile de la data constatării. Dacă în termen de 3 luni de
la data sesizării, universitatea continuă să nu respecte obligațiile
prevăzute la art. 124, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului
și Sportului aplică, în termen de maximum 6 luni de la data
sesizării inițiale a senatului universitar, una sau mai multe dintre
următoarele măsuri:
a) revocarea din funcție a rectorului, în baza propunerii
Consiliului de etică și management universitar, cu consultarea
senatului universitar. În termen de maximum 5 zile lucrătoare de
la data revocării din funcție a rectorului, senatul universitar are
obligația să desemneze un prorector care reprezintă
universitatea și care devine ordonator de credite până la
confirmarea unui nou rector de către ministrul educației,
cercetării, tineretului și sportului. În termen de 3 luni de la
revocarea din funcție a rectorului, senatul universitar finalizează
procedurile de desemnare a unui nou rector, cu respectarea
prevederilor legale în vigoare, și trimite spre confirmare
ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului numele
noului rector;
b) reduce sau elimină temporar sau definitiv accesul la
finanțările din surse publice, la propunerea Consiliului de etică
și management universitar;
c) propune Guvernului inițierea unui proiect de lege de
reorganizare sau desființare a instituției de învățământ superior
în cauză.
(2) Constatarea încălcării obligațiilor prevăzute la art. 124 se
face de către Consiliul de etică și management universitar,
format din 11 membri, după cum urmează: 3 reprezentanți
numiți de către Consiliul Național al Rectorilor, 3 reprezentanți ai
Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, numiți
de ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului, câte un
reprezentant numit de către Agenția Română de Asigurare a
Calității în Învățământul Superior, denumită în continuare
ARACIS, Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului
Superior, denumit în continuare CNFIS, Consiliul Național al
Cercetării Științifice, denumit în continuare CNCS, Consiliul
Național de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor
Universitare, denumit în continuare CNATDCU, și un
reprezentant al federațiilor naționale ale studenților.
(3) Orice persoană fizică sau juridică poate sesiza Consiliul
de etică și management universitar în legătură cu nerespectarea
obligațiilor prevăzute la art. 124. În urma primirii unei astfel de
sesizări, Consiliul de etică și management universitar are
obligația de a investiga aspectele sesizate și de a răspunde
sesizării în termenul de 3 luni. Răspunsurile la aceste sesizări
constituie documente publice și se publică pe site-ul web al
Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
(4) Respectarea de către instituțiile de învățământ superior a
obligațiilor prevăzute la art. 124 și a altor obligații legale aferente
răspunderii publice, precum și respectarea de către Consiliul de
etică și management universitar a obligațiilor prevăzute la
alin. (3) constituie un interes legitim public pentru orice persoană
fizică sau juridică română. Nerespectarea acestor obligații poate
fi atacată în contencios administrativ de către orice persoană
fizică sau juridică română, potrivit legii.
Art. 126. — (1) Spațiul universitar este constituit din
totalitatea edificiilor, terenurilor, stațiunilor didactice
experimentale, institutelor de cercetare, fermelor, grădinilor
botanice, caselor universitare, campusurilor universitare,
spitalelor și clinicilor universitare, precum și dotările aferente,
folosite de instituția de învățământ superior, indiferent de titlul
juridic sub care aceasta este îndreptățită să le utilizeze.
(2) Fac excepție de la prevederile alin. (1) spațiile și dotările
aferente care aparțin Ministerului Sănătății, ministerelor și
instituțiilor cu rețea sanitară proprie, în care se desfășoară
învățământul medical superior, spațiile care aparțin cultelor în
care se desfășoară învățământul confesional, precum și spațiile
care aparțin Ministerului Apărării Naționale, Ministerului
Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, în
care se desfășoară învățământ de specialitate.
(3) Spațiul universitar este inviolabil. Accesul în spațiul
universitar este permis numai în condițiile stabilite prin lege și
prin Carta universitară.
Art. 127. — (1) Comunitatea universitară este constituită din
studenți, personal didactic și de cercetare și personal didactic
și de cercetare auxiliar.
(2) Din comunitatea universitară fac parte și persoane cărora
li s-a conferit calitatea de membru al comunității universitare,
prin hotărâre a senatului universitar.
(3) Membrii comunității universitare au drepturile și
îndatoririle stabilite prin reglementările legale în vigoare și prin
Carta universitară.
Art. 128. — (1) Carta universitară prezintă opțiunile majore
ale comunității universitare și se aplică în tot spațiul universitar.
(2) Carta universitară se referă, în mod obligatoriu, cel puțin
la:
a) modalitățile de desemnare și revocare din funcție a
persoanelor care ocupă funcții de conducere sau care fac parte
din structurile și organismele de conducere ale universității, în
conformitate cu legislația în vigoare;
b) Codul de etică și deontologie profesională universitară;
c) modul în care se realizează gestiunea și protecția
resurselor universității;
d) condițiile în care se constituie fondurile proprii și stabilirea
destinației acestora și a condițiilor în care sunt utilizate;
e) condițiile în care se pot încheia contracte cu instituțiile
publice și cu alți operatori economici în vederea unor programe
de cercetare fundamentală și aplicativă sau a creșterii nivelului
de calificare a specialiștilor cu studii universitare;
f) condițiile în care universitatea se poate asocia cu alte
instituții de învățământ superior sau cu alte organizații pentru
îndeplinirea misiunii sale;
g) modalitățile în care se pot construi, deține și folosi
elementele aferente bazei materiale a universității, necesare
educației și cercetării științifice;
h) modalitățile în care se derulează acțiunile de cooperare
internațională ale instituției de învățământ superior, încheierea
de contracte și participarea la organizațiile europene și
internaționale;
i) modalitățile de colaborare dintre structurile de conducere
ale universităților și sindicatele personalului didactic, de
cercetare, tehnic și administrativ și organizațiile studențești legal
constituite;
j) orice alte aspecte considerate relevante de către senatul
universitar și care corespund legislației în vigoare.
(3) Carta universitară se elaborează și se adoptă de către
senatul universitar, numai după dezbaterea cu comunitatea
universitară.
(4) Carta universitară nu poate conține prevederi contrare
legislației în vigoare. Nerespectarea legilor în conținutul Cartei
universitare atrage nulitatea de drept a actului respectiv.
(5) Carta universitară se adoptă numai după rezoluția
pozitivă a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului privind avizul de legalitate asupra Cartei universitare.
Rezoluția privind avizul de legalitate se emite de către Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului în termen de
maximum 30 de zile de la data solicitării instituției de învățământ
superior.
(6) În cazul în care termenul prevăzut la alin. (5) nu este
respectat, Carta universitară se consideră avizată potrivit
procedurii aprobării tacite.
Art. 129. — (1) Instituțiile de învățământ superior pot înființa,
singure sau prin asociere, societăți comerciale, fundații sau
asociații, cu aprobarea senatului universitar. Condiția ca acestea
să se înființeze este aceea ca ele să contribuie la creșterea
performanțelor instituției și să nu influențeze negativ în niciun
fel activitățile de învățământ, cercetare și consultanță.
(2) Instituțiile de învățământ superior pot constitui consorții,
inclusiv cu unitățile de cercetare-dezvoltare, în baza unui
contract de parteneriat, conform legislației în vigoare.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
22
(3) La constituirea societăților comerciale, a fundațiilor sau a
asociațiilor, instituția de învățământ superior de stat poate
contribui exclusiv cu bani, brevete de invenție și alte drepturi de
proprietate industrială. Universitatea poate acorda prin contract
dreptul de administrare și folosință asupra bunurilor patrimoniale
societăților comerciale sau asociațiilor în care are calitatea de
asociat sau acționar ori fundațiilor în care are calitatea de
fondator, cu aprobarea senatului universitar. Dreptul de folosință
și administrare asupra bunurilor proprietate publică nu poate
constitui aport al universității la capitalul social al unei societăți
comerciale, fundații sau asociații.
Art. 130. — (1) Instituțiile de învățământ superior adoptă un
cod de etică și deontologie profesională universitară. Acesta
face parte din Carta universitară și include obligatoriu:
a) stabilirea situațiilor de conflicte de interese și
incompatibilități;
b) prevederea că persoanele care se află în relație de soți,
afini și rude până la gradul al III-lea inclusiv nu pot ocupa
concomitent funcții astfel încât unul sau una să se afle față de
celălalt sau cealaltă într-o poziție de conducere, control,
autoritate sau evaluare instituțională la orice nivel în aceeași
universitate și nu pot fi numiți în comisii de doctorat, comisii de
evaluare sau comisii de concurs ale căror decizii afectează soții,
rudele sau afinii până la gradul al III-lea inclusiv;
c) măsurile educaționale, administrative și tehnice care se
iau pentru garantarea originalității lucrărilor de licență, master,
doctorat, articolelor științifice sau a altor asemenea lucrări,
precum și sancțiunile aferente.
(2) Rectorul universității are obligația să prezinte anual, cel
târziu până în prima zi lucrătoare a lunii aprilie a fiecărui an, un
raport privind starea universității. Raportul este făcut public pe
site-ul universității și este transmis tuturor părților interesate.
Acest raport include cel puțin:
a) situația financiară a universității, pe surse de finanțare și
tipuri de cheltuieli;
b) situația fiecărui program de studii;
c) situația personalului instituției;
d) rezultatele activităților de cercetare;
e) situația asigurării calității activităților din cadrul universității;
f) situația respectării eticii universitare și a eticii activităților de
cercetare;
g) situația posturilor vacante;
h) situația inserției profesionale a absolvenților din
promoțiile precedente.
(3) Raportul anual al rectorului este o componentă a
răspunderii publice și constituie o condiție fundamentală pentru
accesul la finanțările din bugetul public.
CAPITOLUL II
Structura organizatorică a instituțiilor
de învățământ superior
Art. 131. — (1) Pentru îndeplinirea obiectivelor ce decurg din
misiunea asumată, orice instituție de învățământ superior poate
cuprinde următoarele componente organizatorice: facultăți,
departamente, institute, centre sau laboratoare, unități de
proiectare, centre de consultanță, clinici universitare, studiouri și
ateliere artistice, teatre, muzee, centre pentru formarea continuă
a resurselor umane, unități de microproducție și prestări servicii,
stațiuni experimentale sau alte entități pentru activități de
producție și transfer de cunoaștere și tehnologie. În structura
instituțiilor de învățământ superior funcționează servicii tehnicoadministrative.
(2) Instituția de învățământ superior poate înființa, pe
perioadă determinată și pe proiecte, unități de cercetare
distincte sub raportul bugetului de venituri și cheltuieli, care au
autonomie și statute proprii, aprobate de senatul universitar.
(3) Componentele prevăzute la alin. (1) și (2) sunt organizate
de fiecare instituție de învățământ superior, astfel încât instituția
să își realizeze misiunea, să asigure criteriile și standardele de
calitate, să gestioneze în mod eficient activitățile de învățământ,
cercetare, producție sau transfer cognitiv și tehnologic și să
asigure sprijinul administrativ adecvat membrilor comunității
universitare.
Art. 132. — (1) Facultatea este unitatea funcțională care
elaborează și gestionează programele de studii. Facultatea
corespunde unuia sau mai multor domenii ale științelor, artelor
sau sportului.
(2) Orice facultate se înființează, se organizează sau se
desființează la propunerea și cu aprobarea senatului universitar,
prin hotărâre a Guvernului privind structura instituțiilor de
învățământ superior, inițiată anual de Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului.
(3) Într-o instituție de învățământ superior de stat, Guvernul,
cu consultarea senatului universitar, poate să înființeze și să
finanțeze un program de studii sau o facultate cu acele
programe de studii care răspund unor cerințe stringente de
instruire și formare profesională în domenii de interes național.
Programele de studii astfel propuse se supun reglementărilor
legale în vigoare referitoare la asigurarea calității în
învățământul superior.
(4) O facultate poate include unul sau mai multe
departamente, școli doctorale, școli postuniversitare și extensii
universitare care sunt responsabile de organizarea programelor
de studii pe tipuri și cicluri de studii universitare.
(5) Prin excepție de la prevederile alin. (2), în situații temeinic
justificate, Guvernul, la propunerea Ministerului Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului, poate înființa facultăți, în
cadrul universităților de stat, cu consultarea senatului universitar.
Art. 133. — (1) Departamentul este unitatea academică
funcțională care asigură producerea, transmiterea și
valorificarea cunoașterii în unul sau mai multe domenii de
specialitate.
(2) Un departament poate avea în componență centre sau
laboratoare de cercetare, ateliere artistice, școli postuniversitare
și extensii universitare.
(3) Departamentul se înființează, se organizează, se
divizează, se comasează sau se desființează prin hotărâre a
senatului universitar, la propunerea consiliului
facultății/facultăților în care funcționează.
(4) Departamentul poate organiza centre sau laboratoare de
cercetare care funcționează ca unități de venituri și cheltuieli în
cadrul universității.
Art. 134. — Înființarea institutelor, stațiunilor experimentale,
centrelor sau laboratoarelor de cercetare-dezvoltare este
aprobată de către senatul universitar, cu respectarea legislației
în vigoare.
Art. 135. — (1) Învățământul superior pentru minoritățile
naționale se realizează:
a) în instituții de învățământ superior în cadrul cărora
funcționează facultăți/linii/programe de studii cu predare în limba
maternă;
b) în instituții de învățământ superior multiculturale și
multilingve; în acest caz, se constituie secții/linii cu predare în
limbile minorităților naționale;
c) în cadrul instituțiilor de învățământ superior pot fi
organizate grupe, secții sau linii de predare în limbile
minorităților naționale, în condițiile legii.
(2) Linia de studiu din cadrul universității multilingve și
multiculturale se organizează în departamente. Cadrele
universitare aparținând liniei de studiu adoptă și elaborează un
regulament de funcționare propriu, care stabilește procedurile
de alegere și alte aspecte specifice structurilor organizatorice
ale liniei de studiu respective în concordanță cu Carta
universitară, în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a
prezentei legi.
(3) Secția de studiu este o formă de organizare a
învățământului universitar într-o limbă a minorităților naționale,
care poate fi instituționalizată, atât la nivelul universității, cât și
în cadrul unei facultăți, prin departamentul secției, care are în
componență programele de studiu și structurile organizatorice
aferente. Secțiile beneficiază de autonomie universitară în
organizarea activităților didactice.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
23
(4) În învățământul universitar pentru minoritățile naționale,
se asigură pregătirea în ciclul I de studii universitare — licență,
în ciclul II de studii universitare — master și în ciclul III de studii
universitare — doctorat, precum și în învățământul
postuniversitar, în limba maternă.
(5) Finanțarea de bază se calculează după un coeficient
mărit pentru studenții care urmează cursurile în limba unei
minorități naționale.
CAPITOLUL III
Organizarea studiilor universitare
SECȚIUNEA 1
Structura anului universitar
Art. 136. — (1) Anul universitar începe, de regulă, în prima zi
lucrătoare a lunii octombrie și include două semestre. Un
semestru are, de regulă, o durată de 14 săptămâni de activități
didactice urmate, de regulă, de minimum 3 săptămâni de
examene. Structura anului universitar se aprobă de către
senatul universitar. În atribuirea creditelor de studii transferabile
dintr-un semestru se are în vedere o perioadă de minimum
17 săptămâni.
(2) Senatul universitar al fiecărei instituții de învățământ
superior aprobă anual, cu cel puțin 3 luni înainte de începerea
anului universitar, regulamentul privind activitatea profesională
a studenților, precum și calendarul activităților educaționale
specifice semestrelor academice de studiu.
SECȚIUNEA a 2-a
Programe de studii universitare
Art. 137. — (1) Programul de studii universitare reprezintă
un grup de unități curriculare de predare, învățare, cercetare,
aplicații practice și evaluare, planificate astfel încât să ducă la o
calificare universitară certificată printr-o diplomă și printr-un
supliment de diplomă.
(2) Curriculumul programului de studii universitare este
concordant cu profilul calificării definit în Cadrul național al
calificărilor. Curriculumul unui program de studii universitare se
stabilește astfel încât să maximizeze șansele obținerii calificării
dorite și se aprobă de către senatul universitar.
(3) Concordanța dintre curriculum și calificarea oferită de
programul de studii universitare este un criteriu obligatoriu de
evaluare a asigurării calității.
(4) Programele de studii universitare sunt grupate pe domenii
de studii și organizate pe 3 cicluri de studiu: licență, master,
doctorat.
(5) Programele de studii universitare dau acces la ocupații și
funcții specifice fiecărui ciclu de studii universitare absolvit.
Art. 138. — (1) Organizarea programelor de studii este de
competența instituțiilor de învățământ superior, cu respectarea
legislației în vigoare. Pentru fiecare ciclu universitar organizat,
senatul universitar aprobă un regulament propriu de organizare
și funcționare, în acord cu standardele naționale și internaționale
generale și specifice de calitate.
(2) Un program de studii universitare funcționează legal dacă
este autorizat provizoriu sau acreditat și funcționează în
condițiile stabilite prin actul de autorizare, respectiv acreditare.
Organizarea și desfășurarea de programe de studii universitare
care nu funcționează legal se sancționează cu nerecunoașterea
studiilor pentru beneficiari, precum și cu amendă pentru
organizatori, potrivit legii penale, și cu retragerea imediată, de
către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, a
autorizației de funcționare provizorie, respectiv a acreditării
pentru instituția în cauză.
(3) Autorizarea provizorie și acreditarea programelor de studii
universitare se realizează distinct pentru fiecare formă de
învățământ, fiecare limbă de predare și pentru fiecare locație
geografică în care se desfășoară.
(4) Pentru profesiile reglementate la nivelul Uniunii
Europene, reglementarea națională nu poate contraveni celei
europene.
(5) Nomenclatorul domeniilor și al programelor de studii
universitare, domeniile și programele de studii universitare
acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu, locațiile
geografice de desfășurare, numărul de credite de studii
transferabile pentru fiecare program de studii universitare, formă
de învățământ sau limbă de predare, precum și numărul maxim
de studenți care pot fi școlarizați, propus de către agențiile de
evaluare a calității care au evaluat fiecare program, se stabilesc
anual prin hotărâre a Guvernului, promovată de către Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, înaintea datei de
31 martie a anului respectiv.
SECȚIUNEA a 3-a
Forme de organizare
Art. 139. — Formele de organizare a programelor de studii
sunt:
a) cu frecvență, caracterizată prin activități de învățământ
și/sau de cercetare programate pe durata întregii zile, specifice
fiecărui ciclu de studii universitare, aproximativ uniform
distribuite săptămânal/zilnic pe parcursul semestrului și
presupunând întâlnirea nemijlocită, în spațiul universitar, a
studenților cu cadrele didactice și de cercetare;
b) cu frecvență redusă, caracterizată prin activități dedicate
mai ales unor cursuri de sinteză și pregătirii aplicative,
programate în mod compact și periodic, presupunând întâlnirea
nemijlocită, în spațiul universitar, a studenților cu cadrele
didactice de predare, completate de alte mijloace de pregătire
specifice învățământului la distanță;
c) la distanță, caracterizată prin utilizarea unor resurse
electronice, informatice și de comunicații specifice, activități de
autoînvățare și autoevaluare completate de activități specifice
de tutorat.
Art. 140. — (1) Programele de studii universitare de licență
se pot organiza la următoarele forme de învățământ: cu
frecvență, cu frecvență redusă și la distanță.
(2) Programele de studii universitare de master se pot
organiza la următoarele forme de învățământ: cu frecvență și cu
frecvență redusă.
(3) Fac excepție de la prevederile alin. (1) și (2) programele
de studii de licență și master din domeniile reglementate la
nivelul Uniunii Europene, care se pot organiza doar la forma de
învățământ cu frecvență.
(4) Programele de studii universitare de doctorat se pot
organiza numai la forma de învățământ cu frecvență. Pentru
programele de studii universitare de doctorat, obligațiile
referitoare la frecvență sunt stabilite de către conducerea școlii
doctorale organizatoare a programelor respective, conform unei
metodologii elaborate de Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului. Obligațiile referitoare la frecvență
constituie un criteriu de evaluare a calității școlii doctorale,
inclusiv în vederea finanțării.
(5) Diplomele și certificatele de studii universitare eliberate
de instituțiile de învățământ superior, în condițiile legii, pentru
aceleași programe de studii, indiferent de forma de învățământ
absolvită, sunt echivalente. Metodologia de organizare a
examenelor, competențele și cunoștințele verificate,
corespondența dintre rezultatele învățării și notele, diplomele
sau certificatele de studii acordate trebuie să fie identice pentru
orice formă de învățământ corespunzătoare unui anumit
program de studii din cadrul unei instituții de învățământ
superior.
(6) Pot organiza programe de studii universitare la formele de
învățământ cu frecvență redusă și la distanță numai instituțiile de
învățământ superior care au acreditat programul de învățământ
respectiv la forma de învățământ cu frecvență.
SECȚIUNEA a 4-a
Contracte de studii
Art. 141. — Instituția de învățământ superior semnează cu
fiecare student/student-doctorand/cursant/cercetător postdoctoral
înmatriculat la un program de studii un contract de studii
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
24
universitare în concordanță cu prevederile regulamentelor de
organizare și desfășurare a programelor de studii și cu
respectarea legislației în vigoare. Contractele de studii nu se
modifică în timpul anului universitar.
SECȚIUNEA a 5-a
Admiterea în programe de studii
Art. 142. — (1) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului elaborează anual o metodologie-cadru privind
organizarea admiterii în instituțiile de învățământ superior de stat
și particulare din România.
(2) Fiecare instituție de învățământ superior elaborează și
aplică propriul regulament de organizare a admiterii în
programele de studii oferite. Acest regulament se elaborează
conform metodologiei-cadru prevăzute la alin. (1).
(3) Condițiile de admitere, inclusiv cifrele de școlarizare
trebuie făcute publice în fiecare an, de către universitate, cu cel
puțin 6 luni înainte de susținerea concursului de admitere.
(4) La admiterea în învățământul superior de stat și particular,
pentru fiecare ciclu și program de studii universitare, cetățenii
statelor membre ale Uniunii Europene, ai statelor aparținând
Spațiului Economic European și ai Confederației Elvețiene pot
candida în aceleași condiții prevăzute de lege pentru cetățenii
români, inclusiv în ceea ce privește taxele de școlarizare.
(5) Instituțiile de învățământ superior pot percepe de la
candidați, în conformitate cu prevederile legale în vigoare, taxe
de înscriere pentru organizarea și desfășurarea admiterii, în
cuantumurile aprobate de senatele universitare. Senatele
universitare pot să prevadă, prin metodologiile proprii de
admitere, scutirea la plata acestor taxe sau reducerea lor.
(6) O persoană poate beneficia de finanțare de la buget
pentru un singur program de licență, pentru un singur program
de master și pentru un singur program de doctorat.
(7) Persoana admisă la un program de studii universitare de
licență, master sau doctorat are calitatea de student, respectiv
student-doctorand, pe întreaga perioadă a prezenței sale în
cadrul programului respectiv, de la înmatriculare și până la
susținerea examenului de finalizare a studiilor sau
exmatriculare, mai puțin pe perioadele de întrerupere a studiilor.
(8) Instituțiile de învățământ superior au obligația să restituie,
în cel mult două zile lucrătoare de la depunerea cererii și
necondiționat, fără perceperea unor taxe, dosarele candidaților
declarați respinși sau ale celor care renunță la locul obținut prin
admitere, după afișarea rezultatelor finale.
SECȚIUNEA a 6-a
Examene de finalizare a studiilor
Art. 143. — (1) Examenele de finalizare a studiilor în
învățământul superior sunt:
a) examen de licență, pentru ciclul de studii universitare de
licență sau examen de diplomă pentru învățământul din
domeniul științelor inginerești;
b) examen de disertație, pentru ciclul de studii universitare de
master;
c) examen de susținere publică a tezei de doctorat;
d) examen de certificare, pentru programele de studii
postuniversitare de tip specializare;
e) examen de selecție, care precedă examenul de licență, în
cazul studenților/absolvenților care provin de la instituții de
învățământ superior și/sau programe de studii care au intrat în
lichidare.
(2) Examenele prevăzute la alin. (1) se organizează și se
desfășoară numai de către instituțiile de învățământ superior
acreditate, pe baza unui regulament propriu aprobat de senatul
universitar și care respectă metodologia-cadru, aprobată prin
ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului,
în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(3) Absolvenții programelor de studiu din instituțiile de
învățământ superior autorizate provizoriu vor finaliza studiile prin
examen numai în cadrul instituțiilor de învățământ superior care
au programe de studiu cu profil similar, acreditate, desemnate
de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
(4) Îndrumătorii lucrărilor de licență, de diplomă, de disertație
și de doctorat răspund în solidar cu autorii acestora de
asigurarea originalității conținutului acestora.
(5) Este interzisă comercializarea de lucrări științifice în
vederea facilitării falsificării de către cumpărător a calității de
autor al unei lucrări de licență, de diplomă, de disertație sau de
doctorat.
SECȚIUNEA a 7-a
Examenele de evaluare pe parcurs a studenților
Art. 144. — (1) Succesul academic al unui student pe
parcursul unui program de studii este determinat prin evaluări
sumative de tip examen și prin evaluarea continuă.
(2) Instituțiile de învățământ superior dispun de metodologii
de examinare aprobate de senatul universitar, care au în vedere
asigurarea calității și respectarea prevederilor Codului de etică
și deontologie universitară.
(3) Rezultatele în învățare sunt apreciate la examene:
a) cu note întregi de la 10 la 1, nota 5 certificând dobândirea
competențelor minimale aferente unei discipline și promovarea
unui examen;
b) cu calificative, după caz.
(4) Rezultatele unui examen sau ale unei evaluări pot fi
anulate de către decanul facultății în temeiul prevederilor din
Carta universitară, atunci când se dovedește că acestea au fost
obținute în mod fraudulos sau prin încălcarea prevederilor
Codului de etică și deontologie universitară. Decanul poate
dispune reorganizarea examenului.
Art. 145. — Analiza contestațiilor depuse de candidații la
admitere, de studenții examinați, de absolvenți în cursul
examenelor de finalizare a studiilor este în exclusivitate de
competența instituțiilor de învățământ superior, conform
propriilor regulamente instituționale și prevederilor Cartei
universitare.
SECȚIUNEA a 8-a
Diplome
Art. 146. — Rectorul poate anula, cu aprobarea senatului
universitar, un certificat sau o diplomă de studii atunci când se
dovedește că s-a obținut prin mijloace frauduloase sau prin
încălcarea prevederilor Codului de etică și deontologie
universitară.
Art. 147. — (1) Recunoașterea și echivalarea studiilor sau a
perioadelor de studii efectuate în țară sau în străinătate se
realizează pe baza unei metodologii-cadru stabilite prin ordin al
ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului și a unor
metodologii specifice aprobate de senatul universitar al fiecărei
instituții de învățământ superior, pe baza normelor europene,
ale sistemului european de acumulare și transfer al creditelor
de studii, cu respectarea metodologiei-cadru.
(2) Studiile efectuate în cadrul programului de studii întrerupt
ca urmare a exmatriculării datorate încălcării prevederilor
Codului de etică și deontologie universitară nu pot fi recunoscute
în cazul unei noi înmatriculări.
(3) În cazul unor programe de studii organizate în comun de
două sau mai multe universități, actele de studii se eliberează în
concordanță cu reglementările naționale și cu prevederile
acordurilor interinstituționale.
SECȚIUNEA a 9-a
Credite de studii
Art. 148. — (1) Programele de studii universitare planifică și
organizează volumul de muncă specific activităților de predare,
învățare, aplicare practică și examinare în concordanță cu
ECTS/SECT, exprimându-l în termenii creditelor de studii
transferabile. Un credit de studiu transferabil constă în cantitatea
de muncă intelectuală dirijată și independentă necesară pentru
finalizarea individuală de către student a unei unități
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
25
componente a unui curs din cadrul unui program de studii
universitare, completată cu validarea rezultatelor învățării.
(2) Munca intelectuală individuală a unui student nu poate
fi mai mică decât cea corespunzătoare unui număr anual de
60 de credite de studiu transferabile.
(3) Numărul minim de credite necesar promovării anului
universitar se stabilește de către senatul universitar.
(4) Durata programelor de studii universitare de licență și
master, pe domenii de specializare, se stabilește la propunerea
Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și se
aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(5) Durata totală cumulată a ciclului de studii universitare
de licență și de master corespunde obținerii a cel puțin
300 de credite de studii transferabile.
(6) Numărul de credite de studii transferabile aferente ciclului
de studii universitare de doctorat se stabilește de fiecare
universitate în funcție de domeniul științific sau artistic.
Art. 149. — (1) Numărul creditelor de studii transferabile
constituie elementul de referință pe care universitățile îl pot
utiliza în recunoașterea unor studii sau perioade de studii
universitare legale efectuate anterior în același domeniu
fundamental în scopul echivalării și transferării creditelor de
studiu transferabile și a eventualei continuări a studiilor dintr-un
program de studii.
(2) Pentru echivalarea, continuarea sau finalizarea studiilor și
recunoașterea în străinătate a unor diplome eliberate anterior
introducerii sistemului de credite transferabile, pe baza
informațiilor existente în registrul matricol propriu, instituțiile de
învățământ superior acreditate pot elibera, la cerere, documente
în cadrul cărora să fie atribuit un număr de credite de studiu
transferabile disciplinelor de curs urmate de absolvent. Pentru
această operațiune, instituțiile de învățământ superior pot
percepe taxe în cuantumul aprobat de senatul universitar.
(3) Pentru cadrele didactice din învățământul preuniversitar,
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului poate
echivala printr-o metodologie specifică, pe baza ECTS/SECT,
învățământul universitar de scurtă durată, realizat prin colegiul
cu durata de 3 ani sau institutul pedagogic cu durată de 3 ani,
cu ciclul I de studii universitare de licență, potrivit legii.
SECȚIUNEA a 10-a
Ciclul I — Studii universitare de licență
A. Organizarea
Art. 150. — (1) Acreditarea unui program de studii
universitare de licență și stabilirea numărului maxim de studenți
care pot fi școlarizați în cadrul programului și cărora li se poate
acorda o diplomă de absolvire se realizează prin hotărâre a
Guvernului, în urma evaluării externe realizată de către ARACIS
sau de către o altă agenție de asigurare a calității, din țară sau
din străinătate, înregistrată în Registrul European pentru
Asigurarea Calității în Învățământul Superior (EQAR). Studiile
universitare de licență corespund unui număr cuprins între
minimum 180 și maximum 240 de credite de studii transferabile,
conform ECTS/SECT, și se finalizează prin nivelul 6 din
EQF/CEC.
(2) La învățământul cu frecvență, durata specifică a studiilor
universitare de licență este, după caz, de 3—4 ani și corespunde
unui număr de minimum 60 de credite de studii transferabile
pentru un an de studii. Durata studiilor de licență pentru
învățământul universitar din domeniile științe inginerești, științe
juridice și teologie pastorală este de 4 ani.
(3) Un procent de maximum 5% din numărul studenților cu
frecvență dintr-un program de studii universitare de licență pot
parcurge, cu aprobarea consiliului facultății, 2 ani de studii
într-un singur an, cu excepția instituțiilor de învățământ superior
medical și al ultimului an de studii, în condițiile prevăzute de
regulamentele de organizare și desfășurare a programelor de
studii și cu respectarea legislației în vigoare.
(4) În cadrul studiilor universitare de licență este obligatorie
efectuarea unor stagii de practică. Universitățile au obligația de
a asigura un minim de 30% din locurile de practică necesare,
dintre care cel puțin 50% în afara universităților.
(5) Studiile universitare de licență la forma de învățământ cu
frecvență se pot organiza în regim de finanțare de la bugetul de
stat sau în regim cu taxă. Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului alocă pentru studiile universitare de
licență la forma de învățământ cu frecvență un număr de granturi
de studii finanțate de la buget, pentru universitățile de stat.
(6) Senatul universitar poate înființa duble specializări.
Procedura de autorizare și acreditare a acestor specializări este
cea prevăzută de lege.
B. Admiterea
Art. 151. — (1) Pot participa la admiterea în ciclul I de studii
universitare absolvenții de liceu cu diplomă de bacalaureat sau
diplomă echivalentă.
(2) În cadrul metodologiei proprii, instituțiile de învățământ
superior pot stabili facilități sau condiții speciale referitoare la
admiterea candidaților la programe de studii universitare de
licență, care au obținut în perioada studiilor liceale distincții la
olimpiadele școlare și/sau la alte concursuri naționale sau
internaționale.
C. Diploma
Art. 152. — (1) Diploma conferită după promovarea unui
program de studii universitare de licență se numește diplomă de
licență, diplomă de inginer sau, după caz, diplomă de urbanist.
(2) Pe diploma de licență, pe diploma de inginer sau, după
caz, pe diploma de urbanist se menționează toate informațiile
necesare pentru a descrie programul de studii absolvit, inclusiv
forma de învățământ urmată și titlul obținut. Diploma de licență,
diploma de inginer, respectiv diploma de urbanist sunt însoțite
de suplimentul la diplomă și se eliberează, gratuit, în limba
română și într-o limbă de circulație internațională.
SECȚIUNEA a 11-a
Ciclul II — Studii universitare de master
A. Organizarea
Art. 153. — (1) Programele de studii universitare de master
reprezintă al II-lea ciclu de studii universitare și se finalizează
prin nivelul 7 din EQF/CEC și din Cadrul Național al Calificărilor.
Acestea au o durată normală de 1—2 ani și corespund unui
număr minim de credite de studii transferabile, cuprins între 60
și 120. Pentru profesii reglementate prin norme, recomandări
sau bune practici europene, ciclul I și ciclul II de studii
universitare pot fi oferite comasat, într-un program unitar de
studii universitare cu o durată cuprinsă între 5 și 6 ani, la
învățământul cu frecvență, în condițiile prezentei legi, diplomele
obținute fiind echivalente diplomei de master.
(2) Diploma de absolvire sau de licență a absolvenților
învățământului superior de lungă durată din perioada anterioară
aplicării celor trei cicluri tip Bologna este echivalentă cu diploma
de studii universitare de master în specialitate.
Art. 154. — (1) Programele de studii universitare de master
pot fi:
a) master profesional, orientat preponderent spre formarea
competențelor profesionale;
b) master de cercetare, orientat preponderent spre formarea
competențelor de cercetare științifică. Învățarea realizată în
cadrul masterului de cercetare poate fi echivalată cu primul an
de studiu din cadrul programelor de studii universitare de
doctorat. Masterul de cercetare este exclusiv la forma de
învățământ cu frecvență și poate fi organizat în cadrul școlilor
doctorale;
c) master didactic, organizat exclusiv la forma de învățământ
cu frecvență.
(2) Pot organiza programe de studii universitare de master
într-un domeniu acele instituții de învățământ superior care sunt
acreditate sau autorizate provizoriu în acest scop.
Art. 155. — (1) Acreditarea pentru o universitate a unui
domeniu de studii universitare de master, împreună cu stabilirea
numărului maxim al studenților care pot fi școlarizați și cărora li
se poate acorda o diplomă de absolvire se realizează prin
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
26
hotărâre a Guvernului, în urma evaluării externe realizate de
către ARACIS sau de către o altă agenție de asigurare a calității,
din țară sau străinătate, înregistrată în Registrul European
pentru Asigurarea Calității în Învățământul Superior, denumit în
continuare EQAR.
(2) În cadrul domeniului acreditat sau autorizat provizoriu
pentru studii universitare de master, programele de studii
promovate sunt stabilite anual de către senatul universitar și
comunicate Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului până la data de 1 februarie a fiecărui an, pentru a fi
publicate centralizat.
(3) Instituțiile de învățământ superior pot stabili parteneriate
cu operatori economici, asociații profesionale și/sau instituții
publice pentru dezvoltarea unor programe de studii universitare
de master care să răspundă cerințelor pieței muncii.
(4) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
alocă pentru studiile universitare de master la forma de
învățământ cu frecvență un număr de granturi de studii finanțate
de la buget, pentru universitățile de stat.
B. Admiterea
Art. 156. — Pot candida la programe de studii universitare
de master absolvenții cu diplomă de licență sau echivalentă.
C. Diploma
Art. 157. — Diploma conferită după promovarea unui
program de studii universitare de master și susținerea cu succes
a lucrării de disertație se numește diplomă de master și cuprinde
toate informațiile necesare pentru a descrie programul de studii
absolvit, inclusiv forma de învățământ. Aceasta este însoțită de
suplimentul la diplomă care se eliberează gratuit, în limba
română și o limbă de circulație internațională.
SECȚIUNEA a 12-a
Ciclul III — Studii universitare de doctorat
A. Organizarea
Art. 158. — (1) Studiile universitare de doctorat reprezintă
al III-lea ciclu de studii universitare și permit dobândirea unei
calificări de nivelul 8 din EQF/CEC și din Cadrul Național al
Calificărilor. Acestea se desfășoară pe baza unui cod al studiilor
universitare de doctorat, aprobat prin hotărâre a Guvernului.
(2) Programele de studii universitare de doctorat se
organizează în școli doctorale acreditate sau autorizate
provizoriu. Școlile doctorale se pot organiza de către o
universitate sau un consorțiu universitar ori de către consorții
sau parteneriate care se stabilesc legal între o universitate sau
un consorțiu universitar și unități de cercetare-dezvoltare.
Universitățile, respectiv parteneriatele sau consorțiile
organizatoare de una sau mai multe școli doctorale acreditate
sau autorizate provizoriu constituie o instituție organizatoare de
studii universitare de doctorat, denumită în continuare IOSUD,
recunoscută ca atare de Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului, pe baza autorizării provizorii, a
acreditării, respectiv a evaluării periodice.
(3) Academia Română poate înființa Școala de Studii
Doctorale a Academiei Române, cu respectarea prevederilor
prezentei legi în privința autorizării, acreditării și funcționării ca
instituție de învățământ superior. Școala de Studii Doctorale a
Academiei Române poate fi IOSUD și poate organiza programe
universitare de doctorat.
(4) Fiecare școală doctorală este evaluată individual, pentru
fiecare domeniu în parte, în vederea acreditării. Evaluarea școlii
doctorale se face pe baza performanței școlii doctorale și a
capacității instituționale a IOSUD din care face parte școala
doctorală. Evaluarea școlilor doctorale se face de către ARACIS
sau de către o altă agenție de asigurare a calității, din țară sau
străinătate, pe baza rapoartelor CNCS referitoare la calitatea
cercetării și a rapoartelor CNATDCU referitoare la calitatea
resurselor umane. Sistemul de criterii și metodologia de
evaluare se stabilesc prin ordin al ministrului educației,
cercetării, tineretului și sportului, pe baza propunerilor comune
ale ARACIS, CNCS și CNATDCU. Fiecare școală doctorală este
evaluată periodic, din 5 în 5 ani.
(5) Pe baza rezultatelor evaluării școlii doctorale, ARACIS
sau agenția prevăzută la alin. (4) propune Ministerului Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului acordarea sau, după caz,
retragerea acreditării în vederea organizării de studii universitare
de doctorat. Acreditarea în vederea organizării de studii
universitare de doctorat se atestă prin ordin al ministrului
educației, cercetării, tineretului și sportului.
(6) Programele de studii universitare de doctorat sunt de
două tipuri:
a) doctorat științific, care are ca finalitate producerea de
cunoaștere științifică originală, relevantă internațional, pe baza
unor metode științifice, organizat numai la forma de învățământ
cu frecvență. Doctoratul științific este o condiție pentru cariera
profesională în învățământul superior și cercetare;
b) doctorat profesional, în domeniile artelor sau sportului,
care are ca finalitate producerea de cunoaștere originală pe
baza aplicării metodei științifice și a reflecției sistematice, asupra
unor creații artistice sau asupra unor performanțe sportive de
înalt nivel național și internațional și care poate constitui o bază
pentru cariera profesională în învățământul superior și în
cercetare în domeniile artelor și sportului.
(7) Școlile doctorale din cadrul IOSUD se organizează pe
discipline sau tematici disciplinare și interdisciplinare.
(8) Studiile universitare de doctorat dispun, în cadrul
instituțional al IOSUD, de sisteme proprii și specifice de
conducere și administrare a programelor de studii și cercetare,
inclusiv la nivelul școlilor doctorale. La nivelul IOSUD
funcționează consiliul pentru studiile universitare de doctorat.
La nivelul fiecărei școli doctorale funcționează consiliul școlii
doctorale. Aceste structuri funcționează conform prevederilor
prezentei legi și ale codului studiilor universitare de doctorat
prevăzut la alin. (1).
Art. 159. — (1) Programul de studii universitare de doctorat
se desfășoară în cadrul unei școli doctorale sub coordonarea
unui conducător de doctorat și cuprinde:
a) un program de pregătire bazat pe studii universitare
avansate, în cadrul școlii doctorale;
b) un program individual de cercetare științifică sau creație
artistică.
(2) În domeniile de studii reglementate la nivel european,
durata studiilor universitare de doctorat respectă reglementările
în cauză.
(3) Durata programului de studii universitare de doctorat
este, de regulă, de 3 ani. În situații speciale, durata programului
de studii universitare de doctorat poate fi prelungită cu 1—2 ani,
cu aprobarea senatului universitar, la propunerea conducătorului
de doctorat și în limita fondurilor disponibile.
(4) O școală doctorală poate recunoaște, conform
regulamentului propriu de organizare și desfășurare a studiilor
universitare de doctorat și în condițiile prezentei legi,
parcurgerea unor stagii anterioare de doctorat și/sau a unor
stagii de cercetare științifică, desfășurate în țară sau în
străinătate, în universități sau în centre de cercetare de
prestigiu, precum și recunoașterea unor cursuri parcurse în
cadrul programelor de studii universitare de master de
cercetare.
(5) Studiile universitare de doctorat se pot întrerupe din
motive temeinice, în condițiile stabilite prin regulamentul
instituțional propriu de organizare și desfășurare a studiilor
universitare de doctorat. Durata acestor studii se prelungește, în
consecință, cu perioadele cumulate ale întreruperilor aprobate.
(6) Curriculumul de pregătire și programul de cercetare sunt
stabilite de conducătorul de doctorat și de școala doctorală.
Art. 160. — (1) Studiile universitare de doctorat se
organizează cu finanțare de la bugetul de stat, în regim cu taxă
sau din alte surse legal constituite.
(2) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
alocă anual, prin hotărâre a Guvernului, pentru studiile
universitare de doctorat științific și pentru doctoratul profesional
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
27
din domeniul artelor și al sportului, un număr de granturi
doctorale multianuale, pe o durată de minimum 3 ani. Grantul
doctoral include cuantumul bursei individuale și costurile pentru
programul de studii avansate și pentru programul de cercetare.
Aceste granturi sunt ajustate cu coeficienți corespunzători pe
domenii disciplinare și profesionale ale doctoratului.
(3) Granturile doctorale se acordă pe bază de competiție
națională de proiecte științifice între școlile doctorale sau
competiție națională de proiecte științifice între conducătorii de
doctorat, membri ai unei școli doctorale. Competițiile sunt
organizate în coordonarea CNCS.
(4) Numărul anual de granturi doctorale alocate celor două
tipuri de competiții prevăzute la alin. (3), precum și metodologia
de desfășurare a competițiilor se stabilesc prin ordin al
ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului.
Art. 161. — Doctoratul se poate desfășura în limba română,
în limba minorităților naționale sau într-o limbă de circulație
internațională, conform contractului de studii doctorale încheiat
între IOSUD, conducătorul de doctorat și studentul-doctorand.
Art. 162. — (1) Studiile universitare de doctorat se pot
organiza și în cotutelă, caz în care studentul-doctorand își
desfășoară activitatea sub îndrumarea concomitentă a unui
conducător de doctorat din România și a unui conducător de
doctorat dintr-o altă țară sau sub îndrumarea concomitentă a
doi conducători de doctorat din instituții diferite din România, pe
baza unui acord scris între instituțiile organizatoare implicate.
Doctoratul în cotutelă poate fi organizat și în cazul în care
conducătorii de doctorat sunt din aceeași IOSUD, dar au
specializări/domenii diferite de studiu sau unul dintre
conducătorii de doctorat a atins vârsta pensionării, conform
prevederilor din Carta universitară.
(2) În contextul politicilor de asigurare a mobilității
universitare, IOSUD poate angaja, pe bază de contract,
specialiști din străinătate care dețin dreptul legal de a conduce
doctorat, conform art. 166 alin. (4).
B. Admiterea
Art. 163. — Au dreptul să participe la concursul de admitere
la studii universitare de doctorat numai absolvenții cu diplomă de
master sau echivalentă acesteia.
C. Studentul-doctorand
Art. 164. — (1) Pe parcursul desfășurării studiilor universitare
de doctorat, persoana înscrisă în programul de studii are
calitatea de student-doctorand. Studenții-doctoranzi sunt
încadrați de către IOSUD sau oricare dintre membrii IOSUD ca
asistenți de cercetare sau asistenți universitari, pe perioadă
determinată.
(2) Pe toată durata activității, studentul-doctorand
beneficiază de recunoașterea vechimii în muncă și specialitate
și de asistență medicală gratuită, fără plata contribuțiilor la
asigurările sociale de stat, la asigurările pentru șomaj, la
asigurările sociale de sănătate și pentru accidente de muncă și
boli profesionale.
(3) Studentul-doctorand poate desfășura activități didactice,
potrivit contractului de studii de doctorat, în limita a 4—6 ore
convenționale didactice pe săptămână. Activitățile didactice care
depășesc acest nivel vor fi remunerate în conformitate cu
legislația în vigoare, intrând sub incidența Codului muncii, cu
respectarea drepturilor și obligațiilor ce revin salariatului și cu
plata contribuțiilor datorate, potrivit legii, la asigurările sociale de
stat, la asigurările pentru șomaj, la asigurările sociale de
sănătate și pentru accidente de muncă și boli profesionale.
Art. 165. — (1) Perioada desfășurării studiilor universitare de
doctorat este asimilată, conform legislației în domeniul pensiilor,
pentru stabilirea stagiului de cotizare, cu excepția cazului în care
studentul-doctorand realizează venituri pentru care plătește, în
această perioadă, contribuții la asigurările sociale.
(2) După susținerea tezei de doctorat, IOSUD eliberează o
adeverință care atestă perioada în care studentul-doctorand a
urmat studiile universitare de doctorat.
D. Conducătorul de doctorat
Art. 166. — (1) Pot fi conducători de doctorat persoanele
care au obținut dreptul de conducere de doctorat înaintea intrării
în vigoare a prezentei legi, precum și persoanele care au obținut
atestatul de abilitare, având cel puțin funcția de lector/șef de
lucrări, respectiv de cercetător științific gradul III.
(2) Calitatea de conducător de doctorat este acordată prin
ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului,
la propunerea CNATDCU de acordare a atestatului de abilitare,
în conformitate cu standardele și procedurile elaborate de
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Aceste
standarde se stabilesc pe baza unor criterii de evaluare
relevante la nivel internațional, propuse de CNATDCU și
aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului
și sportului. Standardele minimale de acceptare de către
CNATDCU a dosarului pentru obținerea atestatului de abilitare
nu depind de funcția didactică sau de gradul profesional și sunt
identice cu standardele de acordare a titlului de profesor
universitar.
(3) Pentru a conduce doctorate, cadrele didactice și de
cercetare care au dobândit acest drept trebuie să aibă un
contract de muncă cu un IOSUD sau o instituție membră a unui
IOSUD și să fie membre ale unei școli doctorale. Cadrele
didactice și de cercetare abilitate și cercetătorii științifici abilitați
devin conducători de doctorat în urma abilitării.
(4) Specialiștii care au dobândit dreptul legal de a conduce
doctorate în instituții de învățământ superior sau de cercetaredezvoltare
din străinătate dobândesc calitatea de conducător de
doctorat în cadrul IOSUD din România, după cum urmează:
a) specialiștii care au calitatea de conducător de doctorat în
una din țările Uniunii Europene, ale Spațiului Economic
European și Confederația Elvețiană dobândesc automat
calitatea de conducător de doctorat în România, pe baza unei
metodologii aprobate prin ordin al ministrului educației,
cercetării, tineretului și sportului;
b) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
stabilește o listă a instituțiilor de învățământ superior, din afara
țărilor menționate la lit. a), aflate printre cele mai prestigioase
universități ale lumii. Specialiștii care au calitatea de conducător
de doctorat în una din instituțiile aflate pe această listă
dobândesc automat calitatea de conducător de doctorat în
România, în urma unei metodologii aprobate prin ordin al
ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului;
c) specialiștii care sunt conducători de doctorat în cadrul unor
instituții din străinătate, altele decât cele prevăzute la lit. a) sau
b), pot obține calitatea de conducător de doctorat în România,
fie printr-o convenție internațională de recunoaștere reciprocă,
fie conform prevederilor alin. (2).
(5) Un conducător de doctorat poate îndruma studențidoctoranzi
numai în domeniul pentru care a obținut acest drept.
Art. 167. — (1) Un conducător de doctorat nu poate îndruma
simultan studenți-doctoranzi decât într-un singur IOSUD,
excepție făcând doctoratele conduse în cotutelă.
(2) Un conducător de doctorat poate îndruma simultan
maximum 8 studenți-doctoranzi, aflați în diverse stadii ale
studiilor de doctorat.
(3) Pentru activitatea pe care o desfășoară în această
calitate, conducătorii de doctorat sunt remunerați în conformitate
cu legislația în vigoare.
Art. 168. — (1) Teza de doctorat se elaborează conform
cerințelor stabilite de IOSUD prin regulamentul de organizare și
desfășurare a programelor de studii universitare de doctorat și
în concordanță cu reglementările prevăzute în codul studiilor
universitare de doctorat.
(2) Comisia de susținere publică a tezei de doctorat,
denumită în continuare comisie de doctorat, este propusă de
conducătorul de doctorat și aprobată de conducerea IOSUD.
Comisia de doctorat este alcătuită din cel puțin 5 membri:
președintele, ca reprezentant al IOSUD, conducătorul de
doctorat și cel puțin 3 referenți oficiali din țară sau din străinătate,
specialiști în domeniul în care a fost elaborată teza de doctorat
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
28
și din care cel puțin doi își desfășoară activitatea în afara IOSUD
respective. Membrii comisiei de doctorat au titlul de doctor și au
cel puțin funcția didactică de conferențiar universitar sau de
cercetător științific gradul II ori au calitatea de conducător de
doctorat, în țară sau în străinătate.
(3) Teza de doctorat se susține în ședință publică în fața
comisiei de doctorat, după evaluarea de către toți referenții.
Susținerea tezei de doctorat poate avea loc în prezența a cel
puțin 4 dintre membrii comisiei de doctorat, cu participarea
obligatorie a președintelui comisiei și a conducătorului de
doctorat. Susținerea publică include obligatoriu o sesiune de
întrebări din partea membrilor comisiei de doctorat și a
publicului.
(4) Pe baza susținerii publice a tezei de doctorat și a
rapoartelor referenților oficiali, comisia de doctorat evaluează și
deliberează asupra calificativului pe care urmează să îl atribuie
tezei de doctorat. Calificativele care pot fi atribuite sunt:
„Excelent”, „Foarte bine”, „Bine”, „Satisfăcător” și
„Nesatisfăcător”. De regulă, calificativul „Excelent” se acordă
pentru maximum 15% dintre candidații care obțin titlul de doctor
într-un anumit IOSUD, în decursul unui an universitar.
(5) Dacă studentul-doctorand a îndeplinit toate cerințele
prevăzute în programul de cercetare științifică și aprecierile
asupra tezei de doctorat permit atribuirea calificativului
„Excelent”, „Foarte bine”, „Bine” sau „Satisfăcător” comisia de
doctorat propune acordarea titlului de doctor, propunere care se
înaintează CNATDCU, spre validare. CNATDCU, în urma
evaluării dosarului, propune ministrului educației, cercetării,
tineretului și sportului acordarea sau neacordarea titlului de
doctor.
(6) În cazul atribuirii calificativului „Nesatisfăcător”, comisia
de doctorat va preciza elementele de conținut care urmează să
fie refăcute sau completate în teza de doctorat și va solicita o
nouă susținere publică a tezei. A doua susținere publică a tezei
are loc în fața aceleiași comisii de doctorat, ca și în cazul primei
susțineri. În cazul în care și la a doua susținere publică se obține
calificativul „Nesatisfăcător”, titlul de doctor nu va fi acordat, iar
studentul-doctorand va fi exmatriculat.
(7) Titlul de doctor se atribuie prin ordin al ministrului
educației, cercetării, tineretului și sportului, după validarea tezei
de doctorat de către CNATDCU.
(8) În cazul în care CNATDCU invalidează argumentat teza
de doctorat, IOSUD primește din partea Ministerului Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului o motivație scrisă de
invalidare, redactată în baza observațiilor CNATDCU. Lucrarea
de doctorat poate fi retransmisă CNATDCU în termen de un an
de la data primei invalidări. Dacă lucrarea de doctorat se
invalidează și a doua oară, titlul de doctor nu va fi acordat, iar
studentul-doctorand va fi exmatriculat.
(9) Teza de doctorat este un document public. Aceasta se
redactează și în format digital. În domeniul artelor, teza de
doctorat poate fi însoțită de înregistrarea pe suport digital a
creației artistice originale. Teza de doctorat și anexele sale se
publică pe un site administrat de Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului, cu respectarea legislației în vigoare în
domeniul drepturilor de autor.
Art. 169. — (1) Diploma conferită după promovarea unui
program de studii universitare de doctorat se numește diplomă
de doctor. În diploma care certifică obținerea și deținerea titlului
de doctor se menționează, în mod expres, domeniul disciplinar
sau interdisciplinar al doctoratului pentru doctoratul științific; în
cea care certifică obținerea și deținerea titlului de doctor într-un
domeniu profesional se menționează, în mod expres, domeniul
profesional al doctoratului.
(2) În urma finalizării studiilor universitare de doctorat
științific, se conferă de către IOSUD diploma și titlul de doctor în
științe, corespunzându-i acronimul Dr.
(3) În urma finalizării studiilor universitare de doctorat
profesional, se conferă de către IOSUD diploma și titlul de
doctor într-un domeniu profesional, corespunzându-i acronimul
Dr. P.
Art. 170. — (1) În cazul nerespectării standardelor de calitate
sau de etică profesională, Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului, pe baza unor rapoarte externe de
evaluare, întocmite, după caz, de CNATDCU, de CNCS, de
Consiliul de etică și management universitar sau de Consiliul
Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice
și Inovării, poate lua următoarele măsuri, alternativ sau simultan:
a) retragerea calității de conducător de doctorat;
b) retragerea titlului de doctor;
c) retragerea acreditării școlii doctorale, ceea ce implică
retragerea dreptului școlii doctorale de a organiza concurs de
admitere pentru selectarea de noi studenți-doctoranzi.
(2) Reacreditarea școlii doctorale se poate obține după cel
puțin 5 ani de la pierderea acestei calități, numai în urma reluării
procesului de acreditare, conform art. 158.
(3) Redobândirea calității de conducător de doctorat se poate
obține după cel puțin 5 ani de la pierderea acestei calități, la
propunerea IOSUD, pe baza unui raport de evaluare internă, ale
cărui aprecieri sunt validate printr-o evaluare externă efectuată
de CNATDCU. Rezultatele pozitive ale acestor proceduri sunt
condiții necesare pentru aprobare din partea Ministerului
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
(4) Conducătorii de doctorat sunt evaluați o dată la 5 ani.
Procedurile de evaluare sunt stabilite de Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului, la propunerea CNATDCU.
CAPITOLUL IV
Organizarea învățământului postuniversitar
Art. 171. — Programele postuniversitare sunt:
a) programe postdoctorale de cercetare avansată;
b) programe postuniversitare de formare și dezvoltare
profesională continuă.
SECȚIUNEA 1
Programele postdoctorale
Art. 172. — (1) Programele postdoctorale de cercetare
avansată:
a) sunt programe destinate persoanelor care au obținut
o diplomă de doctor în științe cu cel mult 5 ani înainte de
admiterea în programul postdoctoral și care doresc să se
perfecționeze în cadrul unei alte instituții decât cea în care au
obținut titlul de doctor;
b) asigură cadrul instituțional pentru dezvoltarea cercetărilor
după finalizarea studiilor universitare de doctorat;
c) au o durată de minimum un an;
d) se pot finanța de către instituții publice sau de către
operatori economici;
e) în cadrul instituțiilor de învățământ superior se desfășoară
în cadrul unei școli doctorale pe baza planului de cercetare
propus de cercetătorul postdoctoral și aprobat de școala
doctorală.
(2) În cadrul instituțiilor de învățământ superior, programele
postdoctorale pot fi organizate doar în cadrul școlilor doctorale
acreditate pentru organizarea de programe de studii universitare
de doctorat. Programele postdoctorale pot fi organizate și în
cadrul unităților de cercetare-dezvoltare.
(3) Admiterea la programe postdoctorale se face pe baza
metodologiei elaborate de instituția gazdă, în conformitate cu
legislația în vigoare.
(4) Cercetătorii postdoctorali sunt încadrați de către
universități cu contract de muncă pe perioadă determinată.
Cercetătorii postdoctorali sunt încadrați, de regulă, pe funcția de
cercetător științific sau cercetător științific gradul III, dar pot fi
încadrați și pe funcții de cercetare superioare acestora, în funcție
de îndeplinirea condițiilor necesare.
(5) La finalizarea programului postdoctoral, IOSUD sau
instituția gazdă acordă un atestat de studii postdoctorale.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
29
SECȚIUNEA a 2-a
Programele postuniversitare de formare
și dezvoltare profesională continuă
Art. 173. — (1) Pot organiza programe postuniversitare de
formare și dezvoltare profesională continuă toate acele instituții
de învățământ superior care au acreditate cel puțin programe
de studii universitare de licență în domeniul științific respectiv.
(2) Programele postuniversitare de formare și dezvoltare
profesională ale instituțiilor acreditate se desfășoară pe baza
unui regulament propriu de organizare și desfășurare, aprobat
de senatul universitar și cu respectarea reglementărilor în
vigoare.
(3) Programele postuniversitare pot utiliza ECTS/SECT și se
finalizează cu un examen de certificare a competențelor
profesionale asimilate de cursanți pe parcursul programului.
(4) Programele postuniversitare se pot organiza în regim cu
taxă sau cu finanțare din alte surse.
(5) Au dreptul să participe la studii postuniversitare
absolvenții care au cel puțin studii universitare cu diplomă de
licență sau echivalentă.
(6) La finalizarea programelor postuniversitare de formare și
dezvoltare profesională, instituția organizatoare eliberează un
certificat de atestare a competențelor profesionale specifice
programului.
CAPITOLUL V
Învățământul superior medical
SECȚIUNEA 1
Organizarea și funcționarea învățământului superior medical.
Învățământul superior din domeniile sănătate
și medicină veterinară
Art. 174. — (1) Învățământul superior din domeniile sănătate
și medicină veterinară se desfășoară cu respectarea
reglementărilor generale și sectoriale din Uniunea Europeană și
anume:
a) 6 ani de studii, pentru minimum de 5.500 de ore de
activitate teoretică și practică medicală pentru domeniul
medicină, la programele de studii Medicină, Medicină Dentară și
Medicină Veterinară; 5 ani pentru programul de studii Farmacie;
4 ani pentru minimum 4.600 de ore de pregătire pentru
programele de studii Asistență Medicală Generală și Moașe și
de 3 ani pentru alte programe de studii de licență din domeniul
sănătate;
b) fiecare an universitar are câte 60 de credite de studii
transferabile în ECTS/SECT, fiind totalizate 180 de credite
de studii transferabile pentru programele cu o durată a studiilor
de licență de 3 ani, 240 de credite de studii transferabile
pentru programele cu o durată a studiilor de licență de 4 ani,
300 de credite de studii transferabile pentru programul Farmacie
cu o durată a studiilor de licență de 5 ani și 360 de credite de
studii transferabile pentru programele Medicină, Medicină
Dentară și Medicină Veterinară cu o durată a studiilor de licență
de 6 ani;
c) studiile universitare de master au între 60 și 120 de credite
de studii transferabile ECTS/SECT;
d) studiile universitare de doctorat totalizează 240 de credite
de studii transferabile, iar studiile avansate din cadrul școlii
doctorale totalizează 60 de credite; studiile universitare de
doctorat se pot organiza în UOD și în IOSUD realizate prin
consorții între universități și spitale sau clinici.
(2) Instituțiile de învățământ superior din domeniile sănătate
și medicină veterinară acreditate, pe baza criteriilor de calitate,
pot organiza, pe lângă formele de învățământ prevăzute la
alin. (1), și programe postdoctorale și de formare și dezvoltare
profesională: de rezidențiat, de perfecționare, de specializare,
de studii complementare în vederea obținerii de atestate și de
educație medicală și farmaceutică continuă.
(3) Durata doctoratului pentru absolvenții învățământului
superior medical uman, medical veterinar și farmaceutic este de
4 ani.
(4) Instituțiile de învățământ superior cu programe de studii
din domeniile sănătate și medicină veterinară și instituțiile
sanitare publice pot utiliza veniturile proprii, în interes reciproc,
pentru asigurarea unor condiții optime de activitate, privind
infrastructura, echipamentele medicale și accesul la informație
medicală.
(5) La selecția și promovarea personalului didactic universitar
din instituțiile de învățământ superior cu programe de studii din
domeniul sănătate se iau în considerare criteriile privind
experiența profesională medicală dovedită. În învățământul
superior din domeniul sănătate, pentru posturile didactice la
disciplinele cu corespondent în rețeaua Ministerului Sănătății pot
accede doar persoane care au obținut, prin concurs, în funcție
de gradul universitar, titlurile de medic/medic dentist rezident
sau medic/medic dentist specialist sau farmacist/farmacist
rezident/farmacist specialist în specialitatea postului.
(6) În învățământul superior din domeniul sănătate nu se pot
transforma în credite echivalate și transfera studiile obținute în
învățământul postliceal.
(7) Învățământul superior și postuniversitar din domeniul
sănătate se desfășoară în unități sanitare publice, în institute,
în centre de diagnostic și tratament, în secții cu paturi, în
laboratoare și în cabinete. Conform legii speciale, se pot
constitui clinici universitare, din una sau mai multe secții clinice,
în specialități înrudite, din spitale publice sau private, în care
sunt organizate activități de învățământ și cercetare ale
departamentelor universitare.
(8) Rezidențialul reprezintă forma specifică de învățământ
postuniversitar pentru absolvenții licențiați ai programelor de
studii medicină, medicină dentară și farmacie care asigură
pregătirea necesară obținerii uneia dintre specialitățile cuprinse
în Nomenclatorul specialităților medicale, medico-dentare și
farmaceutice pentru rețeaua de asistență medicală. Organizarea
și finanțarea rezidențiatului se reglementează prin acte
normative specifice.
(9) Admiterea la rezidențiat a cadrelor didactice din
învățământul superior din domeniul sănătate se face în aceleași
condiții ca pentru orice absolvent al învățământului superior din
domeniul sănătate.
(10) Medicii rezidenți care ocupă prin concurs posturi
didactice de asistent universitar în instituții de învățământ
superior din domeniul sănătate continuă formarea în rezidențiat
și sunt retribuiți pentru ambele activități.
(11) În cadrul instituțiilor de învățământ superior care
organizează programe de pregătire în rezidențiat se constituie
un departament de pregătire în rezidențiat. În instituțiile de
învățământ superior care organizează programe de pregătire de
medicină și farmacie, departamentul este subordonat conducerii
universității.
SECȚIUNEA a 2-a
Reglementarea altor aspecte specifice
Art. 175. — Reglementarea altor aspecte specifice
desfășurării activităților din acest domeniu se realizează prin
hotărâre a Guvernului, ordin al ministrului educației, cercetării,
tineretului și sportului și, după caz, ordin comun al ministrului
sănătății și al președintelui Autorității Naționale Sanitare
Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor.
CAPITOLUL VI
Învățământul superior militar și învățământul
de informații, de ordine publică și de securitate națională
SECȚIUNEA 1
Organizare și funcționare
Art. 176. — (1) Învățământul superior militar, de informații,
de ordine publică și de securitate națională este învățământ de
stat, parte integrantă a sistemului național de învățământ, și
cuprinde: învățământ universitar pentru formarea ofițerilor,
ofițerilor de poliție și a altor specialiști, precum și învățământ
postuniversitar.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
30
(2) Instituțiile de învățământ superior militar, de informații, de
ordine publică și de securitate națională din cadrul sistemului
național de învățământ, precum și specializările/programele de
studii din cadrul acestora se supun reglementărilor referitoare
la asigurarea calității, inclusiv celor legate de autorizare și
acreditare, în aceleași condiții cu instituțiile de învățământ
superior civil.
(3) Structura organizatorică, oferta de școlarizare care
conține profilurile, programele de studii, cifrele anuale de
școlarizare, criteriile de selecționare a candidaților pentru
învățământul superior militar, de informații, de ordine publică și
de securitate națională se stabilesc, după caz, de Ministerul
Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor,
Ministerul Justiției, Serviciul Român de Informații și alte instituții
cu atribuții în domeniile apărării, informațiilor, ordinii publice și
securității naționale, potrivit specificului fiecărei arme,
specializări, nivel și formă de organizare a învățământului, în
condițiile legii.
(4) Formele de organizare a învățământului, admiterea la
studii, derularea programelor de studii, finalizarea studiilor,
autorizarea și acreditarea instituțiilor de învățământ, în
învățământul superior militar, de informații, de ordine publică și
de securitate națională, se supun procedurilor și condițiilor
aplicabile instituțiilor de învățământ superior civil.
(5) Pentru învățământul superior militar, de informații, de
ordine publică și de securitate națională, după caz, Ministerul
Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor,
Ministerul Justiției, Serviciul Român de Informații și alte instituții
cu atribuții în domeniile apărării, informațiilor, ordinii publice și
securității naționale pot emite ordine, regulamente și instrucțiuni
proprii, în condițiile legii.
(6) Ofițerii în activitate, în rezervă sau în retragere, posesori
ai diplomei de absolvire a școlii militare de ofițeri cu durata de
3 sau 4 ani, pot să își completeze studiile în învățământul
superior, pentru obținerea diplomei de licență în profiluri și
specializări similare sau apropiate armei/specialității militare.
(7) Diplomele de licență, de master, de doctorat eliberate de
instituțiile de învățământ superior militar, de informații, de ordine
publică și de securitate națională, precum și titlurile științifice
obținute dau dreptul deținătorilor legali, după trecerea în
rezervă, în condițiile legii, să ocupe funcții echivalente cu cele
ale absolvenților instituțiilor civile de învățământ, cu profil
apropiat și de același nivel.
(8) Planurile de învățământ pentru învățământul superior
militar, de informații și de ordine publică și de securitate
națională se elaborează de Ministerul Apărării Naționale,
Ministerul Administrației și Internelor, Serviciul Român de
Informații și alte instituții cu atribuții în domeniul apărării,
informațiilor, ordinii publice și securității naționale, în
conformitate cu standardele naționale stabilite de instituțiile
responsabile cu asigurarea calității.
SECȚIUNEA a 2-a
Managementul și finanțarea instituțiilor
Art. 177. — (1) Managementul instituțiilor de învățământ
superior militar, de informații, de ordine publică și de securitate
națională se realizează în aceleași condiții ca în instituțiile civile
de învățământ superior. Finanțarea instituțiilor din învățământul
superior militar, de informații, de ordine publică și de securitate
națională se face în condițiile legii.
(2) Structurile și funcțiile de conducere din instituțiile de
învățământ militar, de informații, de ordine publică și de
securitate națională sunt aceleași ca și cele din instituțiile civile
de învățământ superior și se ocupă în aceleași condiții ca și
acestea, precum și cu respectarea procedurilor specificate în
actele normative specifice în domeniu.
(3) Conducerea instituțiilor de învățământ militar, de
informații, de ordine publică și de securitate națională se
realizează de către rectori care sunt și comandanții instituțiilor
respective. Funcția de comandant se ocupă în conformitate cu
reglementările Ministerului Apărării Naționale, Ministerului
Administrației și Internelor, Serviciului Român de Informații și ale
altor instituții cu atribuții în domeniul apărării, ordinii publice și
siguranței naționale.
(4) În învățământul superior militar, de informații, de ordine
publică și de securitate națională se înființează corpul
instructorilor militari, de ordine și de securitate publică, prin
ordine și instrucțiuni ale Ministerului Apărării Naționale,
Ministerului Administrației și Internelor, Ministerului Justiției,
Serviciului Român de Informații și ale altor instituții cu atribuții în
domeniul apărării, ordinii publice și siguranței naționale.
SECȚIUNEA a 3-a
Resurse umane
Art. 178. — (1) Funcțiile didactice și de cercetare din
învățământul superior militar, de informații, de ordine publică și
de securitate națională se ocupă și se eliberează în aceleași
condiții ca și cele din instituțiile civile de învățământ superior.
Cadrele didactice și de cercetare din învățământul superior
militar, de informații, de ordine publică și de securitate națională
au același statut ca cele din instituțiile civile de învățământ
superior.
(2) Instituțiile de învățământ superior militar, de informații, de
ordine publică și de securitate națională se bucură de principiul
autonomiei universitare.
(3) Cadrele didactice militare titulare, pensionate pentru limită
de vârstă și vechime integrală ca militari, pot să își continue
activitatea didactică, în cadrul aceleiași instituții de învățământ
superior, în condițiile legii.
SECȚIUNEA a 4-a
Viața universitară
Art. 179. — Viața universitară din instituțiile de învățământ
superior militar, de informații, de ordine publică și de securitate
națională se desfășoară în conformitate cu reglementările legale
pentru instituțiile civile de învățământ superior, adaptate mediului
militar, de informații, de ordine publică și de securitate națională.
CAPITOLUL VII
Învățământul superior artistic și sportiv
Art. 180. — În învățământul superior artistic și sportiv,
procesul educațional se desfășoară prin activități didactice și
prin activități practice de creație și performanță.
Art. 181. — Instituțiile de învățământ superior artistic și
sportiv, autorizate provizoriu sau acreditate, conform legii, pot
organiza forme de învățământ prin cele 3 cicluri de studii
universitare: ciclul I — studii universitare de licență, ciclul II —
studii universitare de master și ciclul III — studii universitare de
doctorat, incluzând doctoratul științific și doctoratul profesional,
precum și programe de formare și dezvoltare profesională
continuă.
Art. 182. — În învățământul superior artistic și sportiv,
structura anului universitar poate fi adaptată în funcție de
programul activităților practice specifice.
Art. 183. — În învățământul superior artistic și sportiv,
practica studenților se desfășoară în universități: în centre de
proiectare, ateliere artistice, studiouri muzicale, unități de
producție teatrale și cinematografice, spații destinate
performanței sportive, precum și în instituții din profilul artistic
sau sportiv respectiv, pe bază de parteneriat instituțional.
Art. 184. — În învățământul superior artistic și sportiv,
doctoratul științific sau profesional este o condiție pentru cariera
didactică.
Art. 185. — Cercetarea prin creație artistică, proiectare și
performanță sportivă se desfășoară individual sau colectiv, în
centre de proiectare, laboratoare și ateliere artistice, studiouri
muzicale, unități de producție teatrală și cinematografică, spații
destinate performanței sportive.
Art. 186. — Evaluarea calității și clasificarea universităților
artistice și sportive iau în considerare criteriile specifice creației
artistice și performanței sportive.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
31
Art. 187. — În învățământul superior artistic și sportiv,
alocarea pe baze competiționale a fondurilor se face inclusiv în
baza criteriilor specifice creației artistice și performanței sportive.
Art. 188. — Reglementarea altor aspecte specifice
desfășurării activității din aceste domenii va fi realizată prin
hotărâri ale Guvernului sau ordine ale ministrului educației,
cercetării, tineretului și sportului, în concordanță cu prevederile
legii și cu reglementările generale și sectoriale ale Uniunii
Europene.
CAPITOLUL VIII
Activitatea de cercetare și creație universitară
Art. 189. — (1) Activitatea de cercetare, dezvoltare, inovare
și creație artistică din universități se organizează și funcționează
pe baza legislației naționale și a Uniunii Europene în domeniu.
(2) Instituțiile de învățământ superior care și-au asumat ca
misiune și cercetarea științifică au obligația să creeze structuri
tehnico-administrative care să faciliteze managementul
activităților de cercetare și a proiectelor de cercetare-dezvoltare
derulate de personalul instituției. Aceste structuri deservesc și
răspund optim cerințelor personalului implicat în cercetare.
(3) Personalul implicat în activități de cercetare în institute,
laboratoare sau centre de cercetare ale universității dispune, în
limita proiectelor de cercetare pe care le coordonează, de
autonomie și de responsabilitate personală, delegată de
ordonatorul de credite, în realizarea achizițiilor publice și a
gestionării resurselor umane necesare derulării proiectelor.
Aceste activități se desfășoară conform reglementărilor legale
în vigoare și fac obiectul controlului financiar intern.
Art. 190. — (1) La sfârșitul fiecărui an bugetar, conducerea
universității prezintă senatului universitar un raport referitor la
cuantumul regiei pentru granturile de cercetare și la modul în
care regia a fost cheltuită.
(2) Cuantumul maximal al regiei pentru granturile și
contractele de cercetare este stabilit de finanțator sau de
autoritatea contractantă și nu poate fi modificat pe perioada
derulării acestora.
Art. 191. — (1) Pentru granturile gestionate prin Autoritatea
Națională pentru Cercetare Științifică, Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului asigură un avans de până la
90% din valoarea grantului din momentul semnării contractului
de finanțare. Pentru diferență, universitățile pot avansa fonduri
din venituri proprii.
(2) Mobilitatea interinstituțională a personalului de cercetare
după principiul „grantul urmează cercetătorul” este garantată
prin prezenta lege și se realizează prin metodologii elaborate de
autoritățile contractante. Titularul grantului răspunde public,
conform contractului cu autoritatea contractantă, de modul de
gestionare a grantului.
CAPITOLUL IX
Promovarea calității în învățământul superior
și în cercetarea științifică
SECȚIUNEA 1
Dispoziții generale
Art. 192. — (1) Asigurarea calității învățământului superior și
a cercetării științifice universitare este o obligație a instituției de
învățământ superior și o atribuție fundamentală a Ministerului
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. În realizarea
acestei atribuții, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului colaborează cu ARACIS, cu alte agenții înscrise în
EQAR, precum și cu CNCS, CNATDCU, Consiliul de etică și
management universitar (CEMU) și alte organisme cu
competențe în domeniu conform legislației în vigoare.
(2) Instituțiile de învățământ superior au obligația de a furniza
Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului datele
solicitate de acesta, cu respectarea prevederilor legale. Refuzul
sau raportarea falsă încalcă principiul răspunderii publice și
duce la sancțiunile prevăzute de lege.
(3) Instituțiile de învățământ superior care refuză să facă
publice datele de interes public solicitate de Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului sau oricare altă persoană
fizică sau juridică încalcă principiul răspunderii publice și sunt
sancționate conform legii.
(4) Studenții sunt parteneri cu drepturi depline în procesul de
asigurare a calității.
Art. 193. — (1) Evaluarea universităților se realizează în
scopul:
a) autorizării provizorii și acreditării;
b) ierarhizării programelor de studii și clasificării
universităților.
(2) Evaluarea în scopul autorizării provizorii și acreditării se
realizează de către ARACIS sau de altă agenție înscrisă în
EQAR și are loc potrivit legii și standardelor internaționale în
domeniu.
(3) Evaluarea în scopul ierarhizării programelor de studii și a
clasificării universităților se realizează pe baza unei metodologii
de evaluare propuse de Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului și aprobate prin hotărâre a Guvernului, în
maximum 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Aplicarea acestei metodologii intră în răspunderea Ministerului
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Evaluarea este
realizată periodic.
(4) Universitățile se clasifică, pe baza evaluării prevăzute la
alin. (3), în 3 categorii:
a) universități centrate pe educație;
b) universități de educație și cercetare științifică sau
universități de educație și creație artistică;
c) universități de cercetare avansată și educație.
(5) Evaluarea prevăzută la alin. (3) se face de către un
consorțiu format din: ARACIS, incluzând reprezentanți ai
studenților, CNCS, CNATDCU și un organism internațional cu
competențe în domeniul ierarhizării și clasificării instituțiilor de
învățământ selectat pe bază de concurs.
(6) Prin excepție de la prevederile alin. (5), prima evaluare de
după intrarea în vigoare a prezentei legi, făcută conform
prevederilor alin. (3), se face numai de către un organism
internațional cu competență în domeniul ierarhizării și clasificării
instituțiilor de învățământ superior sau de către o agenție de
asigurare a calității înregistrată în EQAR, din străinătate.
(7) Pentru programele de licență și master, finanțarea
instituțiilor de învățământ superior de stat, din surse publice, se
face diferențiat pe categorii de universități și în funcție de poziția
în ierarhie a programelor de studii, conform ierarhizării
prevăzute la alin. (3), pe baza unei metodologii elaborate de
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și
aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului
și sportului. Finanțarea programelor de doctorat se face conform
prevederilor art. 160.
(8) Statul poate finanța programele de excelență în cercetare
și educație din orice categorie de universități.
(9) Programele de excelență prevăzute la alin. (8) se
stabilesc pe baza evaluării prevăzute la alin. (3), pentru
programele de licență și master, și pe baza competițiilor
prevăzute la art. 160 alin. (3), pentru programele de doctorat.
(10) Sunt finanțate din fonduri publice: programe de licență
în universitățile de stat menționate la alin. (4) lit. a), programe de
licență și master în universitățile prevăzute la alin. (4) lit. b) și
programe de doctorat, master și licență în universitățile
prevăzute la alin. (4) lit. c).
Art. 194. — (1) Pentru promovarea calității și creșterea
eficienței sistemului de învățământ superior, pentru creșterea
vizibilității internaționale și pentru concentrarea resurselor,
universitățile de stat și particulare pot:
a) să se constituie în consorții universitare, potrivit legii;
b) să fuzioneze într-o singură instituție de învățământ
superior cu personalitate juridică.
(2) Universitățile acreditate la data intrării în vigoare a
prezentei legi pot demara proceduri pentru constituirea de
consorții sau pentru fuzionare prin comasare sau absorbție.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
32
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului alocă
preferențial resurse financiare consorțiilor sau universităților
fuzionate, conform unei metodologii adoptate în acest sens prin
ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului,
la propunerea CNFIS.
(3) Fuziunea prin comasare sau absorbție a instituțiilor de
învățământ superior de stat se face, de regulă, în jurul instituțiilor
din categoria universităților de cercetare avansată și educație și
ținând cont de proximitatea geografică.
(4) Evaluarea programelor de studii și a instituțiilor de
învățământ superior se face periodic, la inițiativa Ministerului
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau a universităților.
Rezultatele evaluării sunt publice, pentru informarea
beneficiarilor de educație și pentru transparența instituțională.
Art. 195. — (1) Fiecare universitate are obligația să realizeze,
la intervale de maximum 5 ani, evaluarea internă și clasificarea
departamentelor pe 5 niveluri de performanță în cercetare,
conform unei metodologii-cadru elaborate de CNCS și aprobate
prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și
sportului. Rezultatele evaluării și clasificării sunt publice.
(2) Senatul universitar, la propunerea rectorului, pe baza
evaluării interne, poate dispune reorganizarea sau desființarea
departamentelor ori institutelor neperformante, fără a prejudicia
studenții.
Art. 196. — Guvernul României înființează Institutul de Studii
și Cercetări Avansate din România, având ca obiectiv principal
susținerea elitelor științifice românești din țară și din diaspora.
Metodologia de înființare a acestuia se elaborează de către
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și se
adoptă prin hotărâre a Guvernului, în termen de 12 luni de la
data intrării în vigoare a prezentei legi.
Art. 197. — Statul încurajează excelența în instituțiile de
învățământ superior prin pârghii financiare specifice, existente în
prezenta lege:
a) universităților li se alocă o finanțare suplimentară, în sumă,
la nivel național, de minimum 30% din suma alocată la nivel
național universităților de stat ca finanțare de bază, pe baza
criteriilor și a standardelor de calitate stabilite de Consiliul
Național al Finanțării Învățământului Superior și aprobate de
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului;
b) universităților de stat li se alocă un fond distinct pentru
dezvoltarea instituțională, din bugetul alocat Ministerului
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului. Fondul de
dezvoltare instituțională se adresează celor mai performante
instituții de învățământ superior din fiecare categorie și se alocă
după criterii competitive bazate pe standarde internaționale.
Metodologia de alocare și utilizare a fondului pentru dezvoltare
instituțională se aprobă prin hotărâre a Guvernului, la
propunerea Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului.
SECȚIUNEA a 2-a
Sprijinirea excelenței individuale
Art. 198. — Formele de sprijin pentru cadrele didactice,
studenții și cercetătorii cu performanțe excepționale includ:
a) granturi de studii sau de cercetare la universități din țară
ori din străinătate, acordate pe bază de competiție;
b) granturi pentru efectuarea și finalizarea unor cercetări,
inclusiv teze de doctorat;
c) aprobarea unor rute educaționale flexibile, care permit
accelerarea parcursului de studii universitare;
d) crearea de instrumente și mecanisme de susținere a
inserției lor profesionale în țară, astfel încât să valorifice la nivel
superior atât talentul, cât și achizițiile realizate prin formare.
CAPITOLUL X
Promovarea universității centrate pe student
SECȚIUNEA 1
Dispoziții generale
Art. 199. — (1) Studenții sunt considerați parteneri ai
instituțiilor de învățământ superior și membri egali ai comunității
academice. În învățământul confesional studenții sunt membri ai
comunității academice în calitate de discipoli.
(2) O persoană dobândește statutul de student și de membru
al unei comunități universitare numai în urma admiterii și a
înmatriculării sale într-o instituție de învățământ superior
acreditată sau autorizată să funcționeze provizoriu.
(3) O persoană poate fi admisă și înmatriculată ca student
concomitent la cel mult două programe de studii, indiferent de
instituțiile de învățământ care le oferă. Orice subvenție
financiară sau bursă din fonduri publice se acordă, conform
normelor legale în vigoare, numai într-o singură instituție de
învățământ superior, pentru un singur program de studii. În cazul
studenților care se transferă între universități sau programe de
studii, subvențiile urmează studentul.
(4) În vederea testării cunoștințelor și a capacităților
cognitive, respectiv artistice sau sportive, și a admiterii într-un
program de studii pentru licență, master ori doctorat, instituțiile
de învățământ superior organizează examene de admitere
pentru fiecare program și ciclu de studiu.
SECȚIUNEA a 2-a
Înmatricularea studenților.
Registrul matricol unic al universităților din România
Art. 200. — (1) O instituție de învățământ superior poate
admite și înmatricula într-un program de studii numai acel număr
de studenți pentru care sunt asigurate condiții optime de calitate
academică, de viață și de servicii sociale în spațiul universitar.
(2) Oferta anuală de școlarizare este făcută publică de către
rectorul instituției de învățământ superior prin declarație pe
propria răspundere, cu respectarea capacității de școlarizare
stabilite conform art. 138 alin. (5).
(3) În urma admiterii într-un program de studii, între student
și universitate se încheie un contract în care se specifică
drepturile și obligațiile părților.
(4) Universitățile care admit în programele lor de studii mai
mulți studenți decât capacitatea de școlarizare, aprobată
conform prezentei legi, încalcă răspunderea lor publică și sunt
sancționate în conformitate cu prevederile prezentei legi.
Art. 201. — (1) Se constituie Registrul matricol unic al
universităților din România, denumit în continuare RMUR.
RMUR este o bază de date electronică în care sunt înregistrați
toți studenții din România din universitățile de stat sau
particulare acreditate ori autorizate să funcționeze provizoriu.
Registrele matricole ale universităților devin parte a RMUR,
asigurându-se un control riguros al diplomelor.
(2) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, la
propunerea CNFIS, elaborează un regulament de alocare a
codului matricol individual, precum și conținutul informațiilor care
vor fi scrise în RMUR.
(3) RMUR este un înscris oficial protejat legal. Falsificarea
înscrisurilor din registrul matricol se sancționează potrivit legii.
(4) RMUR, registrele matricole ale universităților și sistemele
informatice aferente se elaborează în termen de cel mult 2 ani
de la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(5) Baza de date electronică aferentă RMUR înregistrează
și păstrează evidența diplomelor universitare emise în România,
pe baza registrelor existente în universitățile acreditate.
Art. 202. — (1) Principiile care reglementează activitatea
studenților în cadrul comunității universitare sunt:
a) principiul nediscriminării — în baza căruia toți studenții
beneficiază de egalitate de tratament din partea instituției de
învățământ superior; orice discriminare directă sau indirectă față
de student este interzisă;
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
33
b) principiul dreptului la asistență și la servicii complementare
gratuite în învățământul superior de stat — exprimat prin:
consilierea și informarea studentului de către cadrele didactice,
în afara orelor de curs, seminar sau laboratoare; consilierea în
scopul orientării profesionale; consilierea psihologică; acces la
principalele cărți de specialitate și publicații științifice; acces la
datele referitoare la situația școlară personală;
c) principiul participării la decizie — în baza căruia deciziile
în cadrul instituțiilor de învățământ superior sunt luate cu
participarea reprezentanților studenților;
d) principiul libertății de exprimare — în baza căruia studenții
au dreptul să își exprime liber opiniile academice, în cadrul
instituției de învățământ în care studiază;
e) principiul transparenței și al accesului la informații — în
baza căruia studenții au dreptul de acces liber și gratuit la
informații care privesc propriul parcurs educațional și viața
comunității academice din care fac parte, în conformitate cu
prevederile legii.
(2) În universitățile confesionale, drepturile, libertățile și
obligațiile studenților sunt stabilite și în funcție de specificul
dogmatic și canonic al fiecărui cult.
(3) Drepturile, libertățile și obligațiile studenților sunt cuprinse
în Codul drepturilor și obligațiilor studentului, propus de
asociațiile studențești în termen de 6 luni de la intrarea în
vigoare a prezentei legi și adoptat de Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului prin ordin al ministrului
acestuia.
(4) În universitățile confesionale, studenții se organizează cu
respectarea statutului și a normelor dogmatice și canonice ale
cultului respectiv.
(5) Fiecare universitate va institui un sistem de aplicare și
monitorizare a respectării prevederilor Codului drepturilor și
obligațiilor studentului. Asociațiile studenților prezintă un raport
anual privind respectarea codului, care este public.
Art. 203. — (1) Studenții au dreptul să înființeze, în instituțiile
de învățământ superior, de stat sau particulare, ateliere, cluburi,
cercuri, cenacluri, formații artistice și sportive, organizații,
precum și publicații, conform legii.
(2) Studenții sunt aleși în mod democratic, prin vot universal,
direct și secret, la nivelul diverselor formații, programe sau cicluri
de studiu, atât în cadrul facultăților, cât și al universității. Ei sunt,
de drept, reprezentanți legitimi ai intereselor studenților, la
nivelul fiecărei comunități academice. Conducerea instituției de
învățământ superior nu se implică în organizarea procesului de
alegere a reprezentanților studenților.
(3) În universitățile confesionale, reprezentarea studenților la
nivelul comunității universitare se va face cu respectarea
statutului și specificului dogmatic și canonic al cultului respectiv.
(4) Statutul de student reprezentant nu poate fi condiționat de
către conducerea universității.
(5) Studenții pot fi reprezentați în toate structurile decizionale
și consultative din universitate.
(6) Federațiile naționale studențești, legal constituite, sunt
organismele care exprimă interesele studenților din universități,
în raport cu instituțiile statului.
(7) Organizațiile studențești care reprezintă interesele
studenților la nivelul fiecărei comunități universitare pot avea
reprezentanți de drept în structurile decizionale și executive ale
universității.
(8) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
colaborează, în dezvoltarea învățământului superior, cu
federațiile naționale studențești, legal constituite, și se va
consulta cu acestea ori de câte ori este nevoie.
(9) Studenții pot participa la acțiuni de voluntariat, pentru care
pot primi un număr de credite de studii transferabile, în condițiile
stabilite de Carta universitară.
Art. 204. — (1) Studenții care provin din familii cu venituri
reduse beneficiază de un sistem de împrumuturi bancare pentru
efectuarea studiilor, garantate de stat, în condițiile legislației în
vigoare, prin Agenția de credite și burse de studii. Împrumuturile
pot acoperi taxele de studii și costul vieții pe perioada studiilor.
(2) Absolvenții care vor practica profesia minimum 5 ani în
mediul rural vor fi scutiți de plata a 75% din împrumut, această
parte fiind preluată de către stat, în cuantum de maximum
5.000 lei.
(3) Agenția de credite și burse de studii propune reglementări
corespunzătoare în vederea acordării creditelor.
Art. 205. — (1) Studenții beneficiază de asistență medicală
și psihologică gratuită în cabinete medicale și psihologice
universitare ori în policlinici și unități spitalicești de stat, conform
legii.
(2) În timpul anului școlar, studenții beneficiază de tarif redus
cu minimum 50% pe mijloacele de transport local în comun,
transportul intern auto, feroviar și naval. Studenții orfani sau
proveniți din casele de copii beneficiază de gratuitate pentru
categoriile de transport stabilite prin ordin al ministrului educației,
cercetării, tineretului și sportului.
(3) Studenții beneficiază de tarife reduse cu 75% pentru
accesul la muzee, concerte, spectacole de teatru, operă, film,
la alte manifestări culturale și sportive organizate de instituții
publice, în limita bugetelor aprobate.
(4) Studenții etnici români din afara granițelor țării, bursieri ai
statului român, beneficiază de gratuitate la toate manifestările
prevăzute la alin. (3), care se desfășoară pe teritoriul României.
(5) Instituțiile de învățământ superior pot acorda, în afara
cifrei de școlarizare aprobate, cel puțin un loc pentru studii
gratuite absolvenților cu diplomă de bacalaureat proveniți din
centrele de plasament, în condițiile stabilite de senatul
universitar.
(6) Candidații proveniți din medii cu risc socioeconomic
ridicat sau marginalizate din punct de vedere social — romi,
absolvenți ai liceelor din mediul rural sau din orașe cu mai puțin
de 10.000 de locuitori — pot beneficia de un număr de locuri
bugetate garantate, în condițiile legii.
(7) Activitățile extracurriculare — științifice, tehnice, culturalartistice
și sportive, precum și cele pentru studenții capabili de
performanțe sunt finanțate de la bugetul statului, conform
normelor stabilite de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului
și Sportului. În acest scop se pot folosi și alte surse de finanțare.
(8) Prevederile alin. (6) se aplică și în cazul taberelor de
creație, sportive și de odihnă ale studenților.
(9) Statutul de student cu taxă se modifică în condițiile
stabilite de senatul universitar.
(10) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
poate acorda anual burse pentru stagii de studii universitare și
postuniversitare în străinătate din fonduri constituite în acest
scop. Aceste burse se obțin prin concurs organizat la nivel
național.
(11) La concursurile pentru obținerea burselor prevăzute la
alin. (10) pot participa studenții și absolvenții instituțiilor de
învățământ superior de stat și cei ai instituțiilor de învățământ
superior particular acreditate.
(12) Cheltuielile de întreținere a internatelor, a căminelor și a
cantinelor universităților se acoperă din veniturile proprii ale
instituțiilor de învățământ respective și din subvenții de la buget
cu această destinație.
(13) Tarifele practicate de universități pentru studenți la
cămine și cantine sunt cel mult egale cu diferența dintre costurile
de funcționare, cuprinzând cheltuielile de personal, cheltuielile
cu utilitățile, cheltuielile cu materiile prime și consumabile și
cheltuielile de întreținere curentă și, respectiv, subvențiile de la
bugetul de stat.
(14) În vederea asigurării transparenței, universitatea de stat
publică periodic balanța de venituri și cheltuieli pentru fiecare
cămin studențesc.
(15) Pot fi acordate subvenții pentru cazare și studenților care
aleg altă formă de cazare decât căminele instituțiilor de
învățământ superior.
(16) Instituțiile de învățământ superior de stat asigură, în
limita resurselor financiare alocate pentru efectuarea practicii
comasate a studenților, pe perioada prevăzută în planurile de
învățământ, cheltuielile de masă, cazare și transport, în situațiile
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
34
în care practica se desfășoară în afara centrului universitar
respectiv.
(17) Toate actele de studii eliberate de universitate, precum
și cele care atestă statutul de student (adeverințe, carnete,
legitimații) se eliberează în mod gratuit.
Art. 206. — (1) Statul român acordă anual, prin hotărâre a
Guvernului, un număr de burse pentru școlarizarea studenților
străini. Aceste burse sunt atribuite doar acelor universități și
programe de studii care îndeplinesc cele mai ridicate standarde
de calitate, indiferent dacă sunt de stat sau particulare.
(2) Universitățile, în baza autonomiei universitare, pot
dispune integral de veniturile obținute din școlarizarea
studenților străini.
CAPITOLUL XI
Conducerea universităților
SECȚIUNEA 1
Dispoziții generale
Art. 207. — (1) Structurile de conducere în instituțiile de
învățământ superior de stat sau particulare sunt:
a) senatul universitar și consiliul de administrație, la nivelul
universității;
b) consiliul facultății;
c) consiliul departamentului.
(2) Funcțiile de conducere sunt următoarele:
a) rectorul, prorectorii, directorul general administrativ, la
nivelul universității;
b) decanul, prodecanii, la nivelul facultății;
c) directorul de departament, la nivelul departamentului.
(3) IOSUD este condusă de Consiliul pentru studiile
universitare de doctorat, respectiv de directorul acestui consiliu.
Funcția de director al Consiliului pentru studiile universitare de
doctorat este asimilată funcției de prorector. Procedura de
numire a directorului Consiliului pentru studiile universitare de
doctorat este stabilită de Codul studiilor universitare de doctorat.
(4) La nivelul departamentului, directorul de departament și
membrii consiliului departamentului sunt aleși prin votul
universal, direct și secret al tuturor cadrelor didactice și de
cercetare titulare.
(5) La nivelul facultății, stabilirea structurilor și a funcțiilor de
conducere se face după următoarea procedură:
a) componența membrilor consiliului facultății este de
maximum 75% cadre didactice și de cercetare, respectiv
minimum 25% studenți. Reprezentanții cadrelor didactice și de
cercetare în consiliul facultății sunt aleși prin votul universal,
direct și secret al tuturor cadrelor didactice și de cercetare
titulare din facultate, iar reprezentanții studenților sunt aleși prin
vot universal, direct și secret de către studenții facultății;
b) decanii sunt selectați prin concurs public, organizat de
către rectorul universității la nivelul facultății. La concurs pot
participa persoane din cadrul universității sau din orice facultate
de profil din țară ori din străinătate care, pe baza audierii în
plenul consiliului facultății, au primit avizul acestuia de
participare la concurs. Consiliul facultății are obligația de a aviza
minimum 2 candidați;
c) decanul își desemnează prodecanii după numirea de către
rector;
d) în universitățile multilingve și multiculturale, cel puțin unul
dintre prodecani se numește la propunerea cadrelor didactice
aparținând minorității naționale din departamentul secției sau
liniei de predare într-o limbă a minorităților naționale, potrivit
regulamentului liniei de studiu conform art. 135 alin. (2), cu
excepția cazului în care decanul provine de la secția sau linia de
studiu cu predare în limba minorității naționale respective.
Cadrele didactice aparținând secției sau liniei de predare trebuie
să propună cel puțin 3 candidați.
(6) Consiliul școlii doctorale se stabilește prin votul universal,
direct și secret al conducătorilor de doctorat din școala doctorală
respectivă.
(7) Procesul de stabilire și de alegere a structurilor și funcțiilor
de conducere la nivelul universității, al facultăților și
departamentelor trebuie să respecte principiul reprezentativității
pe facultăți, departamente, secții/linii de predare, programe de
studii, după caz, și se stabilește prin Carta universitară.
(8) În cazul universităților confesionale, alegerea persoanelor
în funcțiile de conducere se face cu avizul cultului fondator.
Art. 208. — (1) Senatul universitar este compus din 75%
personal didactic și de cercetare și din 25% reprezentanți ai
studenților. Toți membrii senatului universitar, fără excepție, vor
fi stabiliți prin votul universal, direct și secret al tuturor cadrelor
didactice și cercetătorilor titulari, respectiv al tuturor studenților.
Fiecare facultate va avea reprezentanți în senatul universitar,
pe cote-părți de reprezentare stipulate în Carta universitară. În
cazul universităților confesionale, organizarea senatului
universitar se va face cu respectarea statutului și specificului
dogmatic și canonic al cultului fondator.
(2) Senatul universitar își alege, prin vot secret, un președinte
care conduce ședințele senatului universitar și reprezintă
senatul universitar în raporturile cu rectorul.
(3) Senatul universitar stabilește comisii de specialitate prin
care controlează activitatea conducerii executive a instituției de
învățământ superior și a consiliului de administrație. Rapoartele
de monitorizare și de control sunt prezentate periodic și
discutate în senatul universitar, stând la baza rezoluțiilor
senatului universitar.
Art. 209. — (1) Rectorul universităților de stat și particulare
se desemnează prin una dintre următoarele modalități:
a) pe baza unui concurs public, în baza unei metodologii
aprobate de senatul universitar nou-ales, conformă cu prezenta
lege; sau
b) prin votul universal, direct și secret al tuturor cadrelor
didactice și de cercetare titulare din cadrul universității și al
reprezentanților studenților din senatul universitar și din consiliile
facultăților.
(2) Modalitatea de desemnare a rectorului, dintre cele
prevăzute la alin. (1), se stabilește cu minimum 6 luni înainte de
fiecare desemnare a rectorului, prin votul universal, direct și
secret al tuturor cadrelor didactice și de cercetare titulare din
cadrul universității și al reprezentanților studenților din senatul
universitar și din consiliile facultăților.
Art. 210. — (1) În cazul în care modalitatea aleasă pentru
desemnarea rectorului este cea pe baza unui concurs public,
procedura de desemnare este cea prevăzută de prezentul
articol.
(2) Senatul universitar nou-ales stabilește o comisie de
selecție și de recrutare a rectorului formată, în proporție de 50%,
din membri ai universității și, în proporție de 50%, din
personalități științifice și academice din afara universității, din
țară și din străinătate. Această comisie conține minimum
12 membri, dintre care cel puțin un reprezentant al studenților
sau un absolvent al universității desemnat de către studenții din
senatul universitar, conform Cartei universitare. De asemenea,
senatul universitar nou-ales elaborează și aprobă metodologia
de avizare, de selecție și de recrutare a rectorului, conform legii.
(3) Concursul public pentru desemnarea rectorului se
desfășoară în baza metodologiei prevăzute la alin. (2). Comisia
de concurs este comisia de selecție și recrutare prevăzută la
alin. (2).
(4) La concursul de ocupare a funcției de rector pot participa
personalități științifice sau academice din țară și din străinătate
care, pe baza audierii în plenul senatului universitar nou-ales,
au obținut avizul de participare la concurs din partea acestuia.
Avizul se acordă numai pe baza votului majorității simple a
membrilor senatului universitar nou-ales. Senatul universitar
nou-ales are obligația de a aviza minimum 2 candidați.
Candidații avizați de senatul universitar nou-ales participă apoi
la concursul organizat conform alin. (3).
Art. 211. — (1) Rectorul, desemnat conform art. 209, este
confirmat prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului
și sportului, în termen de 30 de zile de la data selecției. După
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
35
emiterea ordinului de confirmare, rectorul poate semna acte
oficiale, înscrisuri, acte financiare/contabile, diplome și
certificate.
(2) Rectorul confirmat de ministrul educației, cercetării,
tineretului și sportului, pe baza consultării senatului universitar,
își numește prorectorii. În universitățile multilingve și
multiculturale cel puțin unul dintre prorectori este numit de către
rector la propunerea cadrelor didactice aparținând minorităților
naționale din departamentul secției sau liniei de predare într-o
limbă a minorităților naționale, cu excepția cazului în care
rectorul provine de la secția sau linia de studiu cu predare în
limba minorității naționale respective. Cadrele didactice
aparținând secției sau liniei de predare trebuie să propună cel
puțin 3 candidați.
(3) Rectorul confirmat de ministrul educației, cercetării,
tineretului și sportului încheie cu senatul universitar un contract
de management, cuprinzând criteriile și indicatorii de
performanță managerială, drepturile și obligațiile părților
contractuale.
(4) Decanii sunt selectați prin concurs public organizat de
noul rector și validat de senatul universitar. La concurs pot
participa candidații avizați de consiliul facultății cu votul
majorității simple a membrilor acestuia și pe baza unei
metodologii specifice elaborate de senatul universitar. Consiliul
facultății validează cel puțin 2 candidați.
(5) Menținerea în funcție a directorului general administrativ
se face pe baza acordului scris al acestuia de susținere
executivă a planului managerial al noului rector.
(6) Consiliul de administrație al universităților de stat este
format din rector, prorectorii, decanii, directorul general
administrativ și un reprezentant al studenților.
(7) Consiliul de administrație al universităților particulare este
numit de către fondatori.
Art. 212. — (1) Rectorul confirmat al universității de stat
încheie un contract instituțional cu ministrul educației, cercetării,
tineretului și sportului.
(2) Rectorul poate fi demis de către senatul universitar, în
condițiile specificate prin contractul de management și Carta
universitară.
(3) Ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului poate
revoca din funcție rectorul în condițiile art. 125.
SECȚIUNEA a 2-a
Atribuțiile senatului universitar, ale rectorului, ale consiliului
de administrație, ale decanului și ale șefului de departament
Art. 213. — (1) Senatul universitar reprezintă comunitatea
universitară și este cel mai înalt for de decizie și deliberare la
nivelul universității.
(2) Atribuțiile senatului universitar sunt următoarele:
a) garantează libertatea academică și autonomia
universitară;
b) elaborează și adoptă, în urma dezbaterii cu comunitatea
universitară, Carta universitară;
c) aprobă planul strategic de dezvoltare instituțională și
planurile operaționale, la propunerea rectorului;
d) aprobă, la propunerea rectorului și cu respectarea
legislației în vigoare, structura, organizarea și funcționarea
universității;
e) aprobă proiectul de buget și execuția bugetară;
f) elaborează și aprobă Codul de asigurare a calității și Codul
de etică și deontologie profesională universitară;
g) adoptă Codul universitar al drepturilor și obligațiilor
studentului, cu respectarea prevederilor Codului drepturilor și
obligațiilor studentului;
h) aprobă metodologiile și regulamentele privind organizarea
și funcționarea universității;
i) încheie contractul de management cu rectorul;
j) controlează activitatea rectorului și a consiliului de
administrație prin comisii specializate;
k) validează concursurile publice pentru funcțiile din consiliul
de administrație;
l) aprobă metodologia de concurs și rezultatele concursurilor
pentru angajarea personalului didactic și de cercetare și
evaluează periodic resursa umană;
m) aprobă, la propunerea rectorului, sancționarea
personalului cu performanțe profesionale slabe, în baza unei
metodologii proprii și a legislației în vigoare;
n) îndeplinește alte atribuții, conform Cartei universitare.
(3) Componența și mărimea senatului universitar sunt
stabilite prin Carta universitară, astfel încât să se asigure
eficiența decizională și reprezentativitatea comunității
academice.
(4) Mandatul senatului universitar este de 4 ani. Durata
mandatului unui membru al senatului universitar este de 4 ani,
cu posibilitatea înnoirii succesive de maximum două ori. Pentru
studenți, durata mandatului se reglementează prin Carta
universitară.
(5) Senatul universitar poate fi convocat de rector sau la
cererea a cel puțin o treime dintre membrii senatului universitar.
(6) Rectorul reprezintă legal universitatea în relațiile cu terții
și realizează conducerea executivă a universității. Rectorul este
ordonatorul de credite al universității. Rectorul are următoarele
atribuții:
a) realizează managementul și conducerea operativă a
universității, pe baza contractului de management;
b) negociază și semnează contractul instituțional cu
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului;
c) încheie contractul de management cu senatul universitar;
d) propune spre aprobare senatului universitar structura și
reglementările de funcționare ale universității;
e) propune spre aprobare senatului universitar proiectul de
buget și raportul privind execuția bugetară;
f) prezintă senatului universitar, în luna aprilie a fiecărui an,
raportul prevăzut la art. 130 alin. (2). Senatul universitar
validează raportul menționat, în baza referatelor realizate de
comisiile sale de specialitate. Aceste documente sunt publice;
g) conduce consiliul de administrație;
h) îndeplinește alte atribuții stabilite de senatul universitar, în
conformitate cu contractul de management, Carta universitară și
legislația în vigoare.
(7) Durata mandatului de rector este de 4 ani. Mandatul
poate fi înnoit cel mult o dată, în urma unui nou concurs,
conform prevederilor Cartei universitare. O persoană nu poate
fi rector al aceleiași instituții de învățământ superior pentru mai
mult de 8 ani, indiferent de perioada în care s-au derulat
mandatele și de întreruperile acestora.
(8) Atribuțiile prorectorilor, numărul și durata mandatelor
acestora se stabilesc prin Carta universitară.
(9) Decanul reprezintă facultatea și răspunde de
managementul și conducerea facultății. Decanul prezintă anual
un raport consiliului facultății privind starea facultății. Decanul
conduce ședințele consiliului facultății și aplică hotărârile
rectorului, consiliului de administrație și senatului universitar.
Atribuțiile decanului sunt stabilite în conformitate cu prevederile
Cartei universitare și cu legislația în vigoare.
(10) Consiliul facultății reprezintă organismul decizional și
deliberativ al facultății. Consiliul facultății are următoarele
atribuții:
a) aprobă, la propunerea decanului, structura, organizarea
și funcționarea facultății;
b) aprobă programele de studii gestionate de facultate;
c) controlează activitatea decanului și aprobă rapoartele
anuale ale acestuia privind starea generală a facultății,
asigurarea calității și respectarea eticii universitare la nivelul
facultății;
d) îndeplinește alte atribuții, stabilite prin Carta universitară
sau aprobate de senatul universitar și în conformitate cu
legislația în vigoare.
(11) Directorul de departament realizează managementul și
conducerea operativă a departamentului. În exercitarea acestei
funcții, el este ajutat de consiliul departamentului, conform Cartei
universitare. Directorul de departament răspunde de planurile
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
36
de învățământ, de statele de funcții, de managementul cercetării
și al calității și de managementul financiar al departamentului.
(12) Selecția, angajarea, evaluarea periodică, formarea,
motivarea și încetarea relațiilor contractuale de muncă ale
personalului sunt de răspunderea directorului de departament,
a conducătorului școlii doctorale sau a decanului, conform
prevederilor Cartei universitare.
(13) Consiliul de administrație al universității asigură, sub
conducerea rectorului sau a unei alte persoane desemnate prin
Carta universitară, în cazul universităților particulare și
confesionale particulare, conducerea operativă a universității și
aplică deciziile strategice ale senatului universitar. De
asemenea, consiliul de administrație:
a) stabilește în termeni operaționali bugetul instituțional;
b) aprobă execuția bugetară și bilanțul anual;
c) aprobă propunerile de scoatere la concurs a posturilor
didactice și de cercetare;
d) avizează propunerile de programe noi de studii și
formulează propuneri către senatul universitar de terminare a
acelor programe de studii care nu se mai încadrează în
misiunea universității sau care sunt ineficiente academic și
financiar;
e) aprobă operațiunile financiare care depășesc plafoanele
stabilite de senatul universitar, în universitățile de stat, respectiv
de fondatori, în universitățile particulare;
f) propune senatului universitar strategii ale universității pe
termen lung și mediu și politici pe domenii de interes ale
universității.
(14) Studenții au cel puțin un reprezentant în comisiile de
etică, de cazări, de asigurare a calității, precum și în alte comisii
cu caracter social.
Art. 214. — (1) Funcțiile de conducere de rector, de prorector,
de decan, de prodecan, de director de departament sau de
unitate de cercetare-dezvoltare, proiectare, microproducție nu
se cumulează.
(2) În cazul vacantării unui loc în funcțiile de conducere, se
procedează la alegeri parțiale, în cazul directorului de
departament, sau se organizează concurs public, potrivit Cartei
universitare, în termen de maximum 3 luni de la data vacantării.
(3) Numărul de prorectori și de prodecani din instituțiile de
învățământ superior se stabilește prin Carta universitară.
(4) Atribuțiile și competențele structurilor și ale funcțiilor de
conducere din învățământul superior sunt stabilite prin Carta
universitară a instituției, potrivit legii. Hotărârile senatelor
universitare, ale consiliilor facultăților și ale departamentelor se
iau cu votul majorității membrilor prezenți, dacă numărul celor
prezenți reprezintă cel puțin două treimi din numărul total al
membrilor. Membrii acestor structuri de conducere au drept de
vot deliberativ egal.
(5) Structura administrativă a universității este condusă de
către un director administrativ și este organizată pe direcții.
Postul de director general administrativ se ocupă prin concurs
organizat de consiliul de administrație al instituției de învățământ
superior. Președintele comisiei de concurs este rectorul
instituției. Din comisie face parte, în mod obligatoriu, un
reprezentant al Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului. Validarea concursului se face de către senatul
universitar, iar numirea pe post, de către rector.
(6) Unitățile de cercetare-dezvoltare sunt conduse de
directori ai unităților respective, potrivit Cartei universitare.
(7) Prin Carta universitară, universitatea își poate dezvolta
structuri consultative formate din reprezentanți ai mediului
economic și personalități din mediul academic, cultural și
profesional extern.
Art. 215. — (1) După împlinirea vârstei de pensionare,
ocuparea oricărei funcții de conducere în universitățile de stat,
particulare și confesionale este interzisă, cu excepția
mandatelor în exercițiu la data intrării în vigoare a prezentei legi.
(2) Persoanele care exercită o funcție de conducere sau de
demnitate publică au dreptul de a li se rezerva postul din
sistemul educațional.
(3) Persoanele care ocupă o funcție de conducere sau de
demnitate publică nu pot exercita funcția de rector pe perioada
îndeplinirii mandatului.
(4) Funcția de rector este incompatibilă cu deținerea de
funcții de conducere în cadrul unui partid politic, pe perioada
exercitării mandatului.
(5) Funcțiile de conducere sau de demnitate publică se pot
cumula cu funcțiile didactice și/sau de cercetare.
SECȚIUNEA a 3-a
Rolul statului în învățământul superior
Art. 216. — (1) Statul își exercită atribuțiile în domeniul
învățământului superior prin intermediul Parlamentului,
Guvernului și Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului.
(2) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului are
următoarele atribuții principale:
a) propune politicile și strategiile naționale pentru
învățământul superior, ca parte a Ariei europene a
învățământului superior;
b) elaborează reglementările de organizare și funcționare a
sistemului de învățământ superior;
c) monitorizează și verifică direct sau prin organismele
abilitate în acest sens respectarea reglementărilor privind
organizarea și funcționarea învățământului superior, cercetarea
universitară, managementul financiar, etica universitară și
asigurarea calității în învățământul superior;
d) gestionează procesul de evaluare periodică, de clasificare
a universităților și de ierarhizare a programelor de studii ale
acestora;
e) controlează gestionarea RMUR;
f) organizează recunoașterea și echivalarea diplomelor și
certificatelor conform normelor interne și în conformitate cu
normele europene; elaborează metodologia prin care se pot
recunoaște automat diplomele și certificatele obținute în
universități din statele membre ale Uniunii Europene, ale
Spațiului Economic European și în Confederația Elvețiană,
precum și în universități de prestigiu din alte state, pe baza unei
liste aprobate și reactualizate de Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului; organizează recunoașterea automată a
funcțiilor didactice universitare și a calității de conducător de
doctorat, conform unei metodologii proprii; încasează sume, în
lei sau în valută, pentru recunoașterea și echivalarea diplomelor
și certificatelor și pentru vizarea actelor de studii;
g) elaborează și propune proiectul de buget pentru
învățământul superior, ca parte a bugetului educației și bugetului
cercetării;
h) verifică și gestionează sistemul de indicatori statistici de
referință pentru învățământul superior și bazele de date
corespunzătoare pentru monitorizarea și prognozarea evoluției
învățământului superior în raport cu piața muncii;
i) susține realizarea de studii și de cercetări în învățământul
superior;
j) publică anual un raport privind starea învățământului
superior.
Art. 217. — (1) Pentru exercitarea atribuțiilor sale, Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului constituie registre
de experți și se sprijină pe organisme consultative, la nivel
național, alcătuite pe criterii de prestigiu profesional și moral:
Consiliul Național de Statistică și Prognoză a Învățământului
Superior (CNSPIS), Consiliul Național de Atestare a Titlurilor,
Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU), Consiliul
Național al Cercetării Științifice (CNCS), Colegiul consultativ
pentru cercetare-dezvoltare și inovare (CCCDI), Consiliul
Național pentru Finanțarea Învățământului Superior (CNFIS),
Consiliul Național al Bibliotecilor Universitare (CNBU), Consiliul
de etică și management universitar (CEMU) și Consiliul Național
de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării
(CNECSDTI). Din aceste organisme pot face parte cadre
didactice și cercetători, având cel puțin titlul de conferențiar sau
de cercetător științific II ori titluri echivalente obținute în
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
37
străinătate, membri ai Academiei Române și ai unor instituții de
cultură, precum și un membru student în CEMU și CNCU și un
student cu statut de observator în CNFIS, sau reprezentanți ai
mediului de afaceri în CCCDI sau, ca observatori, în CNFIS.
(2) Consiliile prevăzute la alin. (1) beneficiază de un
secretariat tehnic care se constituie și funcționează prin ordin al
ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului.
(3) Înființarea, regulamentele de organizare și funcționare,
structura și componența organismelor specializate prevăzute la
alin. (1) se stabilesc prin ordin al ministrului educației, cercetării,
tineretului și sportului, conform legii. Bugetele acestor organisme
sunt gestionate prin Unitatea executivă pentru finanțarea
învățământului superior, a cercetării, dezvoltării și inovării
(UEFISCDI) și se constituie pe bază contractuală între Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și UEFISCDI sau
din alte surse legal constituite, gestionate de UEFISCDI.
(4) CNCS se constituie prin reorganizarea, prin ordin al
ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului, a
Consiliului Național al Cercetării Științifice din Învățământul
Superior.
Art. 218. — (1) Consiliul Național de Statistică și Prognoză a
Învățământului Superior are ca atribuții principale elaborarea și
actualizarea permanentă a indicatorilor de monitorizare a
învățământului superior și prognoza evoluției acestuia în raport
cu dinamica pieței muncii. Acest consiliu publică anual datele
corespunzătoare acestor indicatori.
(2) Consiliul de Etică și Management Universitar se pronunță
asupra litigiilor de etică universitară și are ca principale atribuții:
a) monitorizarea punerii în aplicare a politicilor de etică
universitară la nivelul sistemului de învățământ superior;
b) auditarea comisiilor de etică din universități și prezentarea
unui raport anual privind etica universitară. Acest raport se face
public;
c) constatarea încălcării de către o instituție de învățământ
superior a obligațiilor prevăzute de prezenta lege;
d) elaborarea și publicarea Codului de referință al eticii și
deontologiei universitare, care este un document public. În
arbitrarea litigiilor, Consiliul de Etică și Management Universitar
se bazează pe principiile și procedurile elaborate în acest
document.
(3) Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice,
Dezvoltării Tehnologice și Inovării este organismul prevăzut de
Legea nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea
științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare, cu modificările și
completările ulterioare.
Art. 219. — (1) CNATDCU are următoarele atribuții:
a) propune un set de standarde minimale necesare și
obligatorii pentru conferirea titlurilor didactice din învățământul
superior, a gradelor profesionale de cercetare-dezvoltare, a
calității de conducător de doctorat și a atestatului de abilitare.
Aceste standarde se adoptă prin ordin al ministrului educației,
cercetării, tineretului și sportului. Standardele minimale de
acceptare de către CNATDCU a dosarului pentru obținerea
atestatului de abilitare nu depind de funcția didactică sau gradul
profesional al candidatului și sunt identice cu standardele de
acordare a titlului de profesor universitar;
b) propune metodologia-cadru prevăzută la art. 295 alin. (1);
c) verifică anual, la solicitarea Ministerului Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului sau din proprie inițiativă,
modul de desfășurare a concursurilor pentru ocuparea posturilor
didactice și de cercetare din universități. Raportul de verificare
instituțională este prezentat ministrului educației, cercetării,
tineretului și sportului, specificând concluzii bazate pe date și
documente;
d) prezintă un raport anual Ministerului Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului privind resursa umană pentru activitățile
didactice și de cercetare din învățământul superior, în baza unor
indicatori specifici. Acest raport este public;
e) alte atribuții stabilite prin lege sau prin regulamentul de
organizare și funcționare.
(2) CNFIS are următoarele atribuții principale:
a) propune metodologia de finanțare a universităților și
stabilește costul mediu per student echivalent pe cicluri și
domenii de studii;
b) verifică periodic, la solicitarea Ministerului Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului sau din proprie inițiativă,
realizarea proiectelor de dezvoltare instituțională și eficiența
gestionării fondurilor publice de către universități și face
propuneri pentru finanțarea complementară a universităților pe
bază de proiecte instituționale;
c) prezintă anual Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului
și Sportului un raport privind starea finanțării învățământului
superior și măsurile de optimizare ce se impun. Acest raport este
public.
(3) CNCS are următoarele atribuții principale:
a) stabilește standardele, criteriile și indicatorii de calitate
pentru cercetarea științifică, aprobate prin ordin al ministrului
educației, cercetării, tineretului și sportului;
b) auditează periodic, la solicitarea Ministerului Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului sau din proprie inițiativă,
cercetarea științifică universitară ori din unitățile de cercetaredezvoltare;
c) gestionează programe de cercetare și procese de
evaluare a proiectelor de cercetare care sunt propuse pentru
finanțare competitivă;
d) prezintă anual Ministerului Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului un raport privind starea cercetării
științifice în învățământul superior și performanțele
universităților. Raportul este public și va fi afișat pe site-ul CNCS.
(4) Consiliul Național al Bibliotecilor Universitare (CNBU) are
în atribuții elaborarea strategiei de dezvoltare, evaluare
periodică și coordonarea sistemului de biblioteci din
învățământul superior.
Art. 220. — (1) Pentru monitorizarea eficienței manageriale,
a echității și a relevanței învățământului superior pentru piața
muncii, se stabilește, în termen de maximum 12 luni de la
intrarea în vigoare a prezentei legi, un sistem de indicatori
statistici de referință pentru învățământul superior, corelat cu
sistemele de indicatori statistici de referință la nivel european
din domeniu.
(2) Sistemul de indicatori va fi elaborat de Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin consultarea
Consiliului Național de Statistică și Prognoză a Învățământului
Superior (CNSPIS), a ARACIS, a CNCS, a CNFIS, a CNATDCU
și a Autorității Naționale pentru Calificări, și se aprobă prin
hotărâre a Guvernului. Raportul anual privind starea
învățământului superior se bazează pe indicatorii prevăzuți la
alin. (1).
Art. 221. — (1) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului își realizează atribuțiile în domeniul cercetării prin
Autoritatea Națională de Cercetare Științifică, conform legii.
(2) În exercitarea atribuțiilor sale, Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului colaborează cu Consiliul
Național al Rectorilor și, după caz, cu autorități și asociații
profesionale și științifice naționale și internaționale
reprezentative, federații sindicale la nivel de ramură și federații
studențești legal constituite la nivel național. Reprezentanții
învățământului particular sunt parteneri de dialog social.
CAPITOLUL XII
Finanțarea și patrimoniul universităților
SECȚIUNEA 1
Dispoziții generale
Art. 222. — (1) Învățământul universitar de stat este gratuit
pentru cifra de școlarizare aprobată anual de Guvern și cu taxă,
în condițiile legii.
(2) În învățământul universitar de stat gratuit se pot percepe
taxe pentru: depășirea duratei de școlarizare prevăzute de lege,
admiteri, înmatriculări, reînmatriculări, repetarea examenelor și
a altor forme de verificare, care depășesc prevederile planului
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
38
de învățământ. De asemenea, se pot percepe taxe și pentru
activități neincluse în planul de învățământ, conform
metodologiei aprobate de senatul universitar.
(3) Finanțarea învățământului superior de stat se asigură din
fonduri publice, în concordanță cu următoarele cerințe:
a) considerarea dezvoltării învățământului superior ca
responsabilitate publică și a învățământului, în general, ca
prioritate națională;
b) asigurarea calității învățământului superior la nivelul
standardelor din Spațiul European al Învățământului Superior
pentru pregătirea resurselor umane și dezvoltarea personală ca
cetățeni ai unei societăți democratice bazate pe cunoaștere;
c) profesionalizarea resurselor umane în concordanță cu
diversificarea pieței muncii;
d) dezvoltarea învățământului superior și a cercetării
științifice și creației artistice universitare pentru integrarea la vârf
în viața științifică mondială.
(4) Execuția bugetară anuală a instituțiilor de învățământ
superior de stat se face publică.
(5) Finanțarea învățământului superior de stat poate fi
realizată pe bază de contract și prin contribuția altor ministere,
pentru acele instituții de învățământ superior care pregătesc
specialiști în funcție de cerințele ministerelor respective, precum
și prin alte surse, inclusiv împrumuturi și ajutoare externe.
(6) Toate resursele de finanțare ale universităților de stat sunt
venituri proprii.
(7) Statul poate sprijini învățământul superior particular
acreditat.
(8) Instituțiile de învățământ superior de stat și particulare pot
primi donații din țară și din străinătate, în conformitate cu
prevederile legale în vigoare.
Art. 223. — (1) Instituțiile de învățământ superior de stat
funcționează ca instituții finanțate din fondurile alocate de la
bugetul de stat, venituri extrabugetare și din alte surse, potrivit
legii.
(2) Veniturile acestor instituții se compun din sume alocate de
la bugetul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului, pe bază de contract, pentru finanțarea de bază,
finanțarea complementară și finanțarea suplimentară, realizarea
de obiective de investiții, fonduri alocate pe bază competițională
pentru dezvoltare instituțională, fonduri alocate pe bază
competițională pentru incluziune, burse și protecția socială a
studenților, precum și din venituri proprii, dobânzi, donații,
sponsorizări și taxe percepute în condițiile legii de la persoane
fizice și juridice, române sau străine, și din alte surse. Aceste
venituri sunt utilizate de instituțiile de învățământ superior, în
condițiile autonomiei universitare, în vederea realizării
obiectivelor care le revin în cadrul politicii statului din domeniul
învățământului și cercetării științifice universitare.
(3) Finanțarea suplimentară se acordă din fonduri publice de
către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
pentru a stimula excelența instituțiilor și a programelor de studii,
atât din cadrul universităților de stat, cât și al celor particulare.
Finanțarea suplimentară se acordă conform prevederilor art. 197
lit. a).
(4) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
asigură finanțarea de bază pentru universitățile de stat, prin
granturi de studii calculate pe baza costului mediu per student
echivalent, per domeniu, per cicluri de studiu și per limbă de
predare. Granturile de studii vor fi alocate prioritar spre acele
domenii care asigură dezvoltarea sustenabilă și competitivă a
societății, iar în interiorul domeniului, prioritar, celor mai bine
plasate programe în ierarhia calității acestora, numărul de
granturi de studii alocate unui program variind în funcție de
poziția programului în această ierarhie.
(5) Finanțarea de bază este multianuală, asigurându-se pe
toată durata unui ciclu de studii.
(6) Finanțarea complementară se realizează de Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului prin:
a) subvenții pentru cazare și masă;
b) fonduri alocate pe bază de priorități și norme specifice
pentru dotări și alte cheltuieli de investiții și reparații capitale;
c) fonduri alocate pe baze competiționale pentru cercetarea
științifică universitară.
(7) Finanțarea instituțiilor de învățământ superior de stat se
face pe bază de contract încheiat între Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului și instituția de învățământ
superior respectivă, după cum urmează:
a) contract instituțional pentru finanțarea de bază, pentru
fondul de burse și protecție socială a studenților, pentru fondul
de dezvoltare instituțională, precum și pentru finanțarea de
obiective de investiții;
b) contract complementar pentru finanțarea reparațiilor
capitale, a dotărilor și a altor cheltuieli de investiții, precum și
subvenții pentru cazare și masă;
c) contractele instituționale și complementare sunt supuse
controlului periodic efectuat de Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului și CNFIS.
(8) Finanțarea cercetării științifice universitare se face
conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 57/2002 privind
cercetarea științifică și dezvoltarea tehnologică, aprobată cu
modificări și completări prin Legea nr. 324/2003, cu modificările
și completările ulterioare, și legislației specifice domeniului
cercetării-dezvoltării.
(9) Fondurile pentru burse și protecție socială a studenților se
alocă în funcție de numărul de studenți de la învățământul cu
frecvență, fără taxă de studii.
(10) Studenții beneficiază de burse de performanță sau de
merit, pentru stimularea excelenței, precum și de burse sociale,
pentru susținerea financiară a studenților cu venituri reduse.
Cuantumul minim al burselor sociale se propune anual de către
CNFIS, ținând cont de faptul că acestea trebuie să acopere
cheltuielile minime de masă și cazare.
(11) Universitățile pot suplimenta fondul de burse prin venituri
proprii extrabugetare.
(12) Categoriile de cheltuieli eligibile și metodologia de
distribuire a acestora din finanțarea complementară și
suplimentară se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la inițiativa
Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, în
termen de maximum 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei
legi.
(13) Rectorii universităților de stat, prin contractul instituțional
încheiat cu Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului, sunt direct responsabili de alocarea resurselor
instituției, prioritar spre departamentele și structurile cele mai
performante.
Art. 224. — Statul român poate acorda anual burse pentru
sprijinirea etnicilor români din țări învecinate și a etnicilor români
cu domiciliul stabil în străinătate, care doresc să studieze în
cadrul unităților și instituțiilor de învățământ de stat din România.
Art. 225. — (1) Programele de studii de master și doctorat în
științe și tehnologii avansate, cele care se desfășoară în limbi de
circulație internațională, precum și doctoratele în cotutelă cu
universități de prestigiu din străinătate beneficiază de finanțare
preferențială, acordată conform propunerilor CNFIS.
(2) Fondurile rămase la sfârșitul anului din execuția bugetului
prevăzut în contractul instituțional și complementar, precum și
fondurile aferente cercetării științifice universitare și veniturile
extrabugetare rămân la dispoziția universităților și se cuprind în
bugetul de venituri și cheltuieli al instituției, fără vărsăminte la
bugetul de stat și fără afectarea alocațiilor de la bugetul de stat
pentru anul următor.
Art. 226. — (1) Universitățile de stat sau particulare au
patrimoniu propriu, pe care îl gestionează conform legii.
(2) Drepturile pe care le au universitățile asupra bunurilor din
patrimoniul propriu pot fi drepturi reale, după caz, drept de
proprietate sau dezmembrăminte ale acestuia, uz, uzufruct,
servitute și superficie, potrivit dispozițiilor Codului civil, drept de
folosință dobândit prin închiriere, concesiune, comodat și altele
asemenea ori drept de administrare, în condițiile legii.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
39
(3) În patrimoniul universităților pot exista și drepturi de
creanță izvorâte din contracte, convenții sau hotărâri
judecătorești.
(4) Universitățile de stat pot avea în patrimoniu bunuri mobile
și imobile din domeniul public sau din domeniul privat al statului.
(5) Drepturile subiective ale universităților asupra bunurilor
din domeniul public al statului pot fi drepturi de administrare, de
folosință, de concesiune ori de închiriere, în condițiile legii.
(6) Prin hotărâre a Guvernului, bunurile din domeniul public
al statului pot fi trecute în domeniul privat al statului și transmise
în proprietate universităților de stat, în condițiile legii.
(7) Universitățile de stat au drept de proprietate asupra
bunurilor existente în patrimoniul lor la data intrării în vigoare a
prezentei legi. Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului este împuternicit să emită certificat de atestare a
dreptului de proprietate pentru universitățile de stat pe baza
documentației înaintate de acestea.
(8) Dreptul de proprietate al universităților de stat asupra
bunurilor prevăzute la alin. (7) se exercită în condițiile prevăzute
de Carta universitară, cu respectarea dispozițiilor dreptului
comun.
(9) Dreptul de proprietate asupra bunurilor imobile, precum și
alte drepturi reale ale universităților de stat sunt supuse
procedurii publicității imobiliare prevăzute de legislația specială
în materie.
(10) În cazul desființării unei universități de stat, bunurile
aflate în proprietate, rămase în urma lichidării, trec în
proprietatea privată a statului.
(11) Universitățile particulare sunt titulare ale dreptului de
proprietate ori ale altor drepturi reale pe care le exercită asupra
patrimoniului, în condițiile legii.
SECȚIUNEA a 2-a
Organizarea și funcționarea învățământului superior
particular și confesional particular
Art. 227. — (1) Instituțiile de învățământ superior particulare
și instituțiile de învățământ superior confesionale particulare
sunt:
a) fondate din inițiativa și cu resursele materiale și financiare
ale unei fundații sau asociații, ale unui cult religios ori ale unui
alt furnizor de educație, recunoscut ca atare potrivit prevederilor
prezentei legi;
b) persoane juridice de drept privat.
(2) Instituțiile de învățământ superior particulare au
autonomie universitară, conform prevederilor prezentei legi, și
autonomie economico-financiară, având drept fundament
proprietatea privată, garantată de Constituție.
(3) Structurile universităților particulare și confesionale
particulare, atribuțiile, durata mandatelor, precum și alte
considerente legate de statutul acestora sunt stabilite de Carta
universitară, avizate de fondatori și aprobate de senatul
universitar cu respectarea strictă a prevederilor prezentei legi.
SECȚIUNEA a 3-a
Înființarea instituțiilor de învățământ superior
particulare și confesionale particulare
Art. 228. — (1) O instituție de învățământ superior particulară
și confesională particulară trebuie să parcurgă toate procedurile
de autorizare provizorie și acreditare stabilite de prezenta lege.
(2) Instituțiile de învățământ superior particulare și
confesionale particulare sunt acreditate prin lege, inițiată de
către Guvern la propunerea Ministerului Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului.
(3) Universităților acreditate li se recunoaște perioada de
funcționare legală.
SECȚIUNEA a 4-a
Patrimoniul instituțiilor de învățământ superior
particulare și confesionale particulare
Art. 229. — (1) Patrimoniul instituțiilor de învățământ superior
particulare și confesionale particulare constă în patrimoniul inițial
al fondatorilor, la care se adaugă patrimoniul dobândit ulterior.
(2) Instituțiile de învățământ superior particulare și
confesionale particulare, pe durata existenței lor, dispun de
patrimoniul pus la dispoziția lor, conform legii.
(3) Toate deciziile privind patrimoniul instituțiilor de
învățământ superior particulare și confesionale particulare sunt
luate de către consiliul de administrație.
SECȚIUNEA a 5-a
Desființarea instituțiilor de învățământ superior
particulare și confesionale particulare
Art. 230. — (1) Desființarea, dizolvarea sau lichidarea
instituțiilor de învățământ superior particulare și confesionale
particulare se face în condițiile legii. Inițiativa desființării
instituțiilor de învățământ superior particulare sau confesionale
particulare poate aparține și fondatorilor.
(2) În caz de desființare, dizolvare sau lichidare, patrimoniul
instituțiilor de învățământ superior particulare și confesionale
particulare revine fondatorilor.
(3) Desființarea universităților particulare se va face cu
protecția intereselor studenților.
SECȚIUNEA a 6-a
Finanțarea instituțiilor de învățământ superior
particulare și confesionale particulare
Art. 231. — Sursele de finanțare ale instituțiilor de învățământ
superior particulare și confesionale particulare sunt compuse
din:
a) sumele depuse de fondatori;
b) taxe de studiu și alte taxe școlare;
c) sponsorizări, donații, granturi și finanțări acordate pe bază
de competiție, exploatarea rezultatelor cercetării, dezvoltării,
inovării și alte surse legal constituite.
TITLUL IV
Statutul personalului didactic
CAPITOLUL I
Statutul personalului didactic
din învățământul preuniversitar
SECȚIUNEA 1
Dispoziții generale
Art. 232. — Statutul reglementează:
a) funcțiile, competențele, responsabilitățile, drepturile și
obligațiile specifice personalului didactic și didactic auxiliar,
precum și ale celui de conducere, de îndrumare și de control;
b) formarea inițială și continuă a personalului didactic și a
personalului de conducere, de îndrumare și de control;
c) condițiile și modalitățile de ocupare a posturilor și a
funcțiilor didactice, didactice auxiliare, a funcțiilor de conducere,
de îndrumare și de control, precum și condițiile și modalitățile
de eliberare din aceste posturi și funcții, de încetare a activității
și de pensionare a personalului didactic și didactic auxiliar;
d) criteriile de normare, de acordare a distincțiilor și de
aplicare a sancțiunilor.
Art. 233. — (1) Personalul didactic cuprinde persoanele din
sistemul de învățământ responsabile cu instruirea și educația.
(2) Din categoria personalului didactic pot face parte
persoanele care îndeplinesc condițiile de studii prevăzute de
lege, care au capacitatea de exercitare deplină a drepturilor, o
conduită morală conformă deontologiei profesionale și sunt apte
din punct de vedere medical și psihologic pentru îndeplinirea
funcției.
Art. 234. — (1) Încadrarea și menținerea într-o funcție
didactică sau didactică auxiliară, precum și într-o funcție de
conducere, de îndrumare și de control sunt condiționate de
prezentarea unui certificat medical, eliberat pe un formular
specific elaborat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului
și Sportului, împreună cu Ministerul Sănătății. Incompatibilitățile
de ordin medical cu funcția didactică sunt stabilite prin protocol
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
40
încheiat între Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului și Ministerul Sănătății.
(2) Personalul didactic, didactic auxiliar, de conducere, de
îndrumare și de control care se consideră nedreptățit poate
solicita o expertiză a capacității de muncă.
(3) Nu pot ocupa funcțiile prevăzute la alin. (1) persoanele
lipsite de acest drept, pe durata stabilită printr-o hotărâre
judecătorească definitivă de condamnare penală.
(4) În situații de inaptitudine profesională de natură
psihocomportamentală, conducerea unității sau a instituției de
învățământ poate solicita, cu acordul consiliului de administrație,
un nou examen medical complet. Aceeași prevedere se aplică,
în mod similar, funcțiilor de conducere, de îndrumare și de
control, precum și personalului din unitățile conexe
învățământului.
(5) Nu pot ocupa posturile didactice, de conducere sau de
îndrumare și de control în învățământ persoanele care
desfășoară activități incompatibile cu demnitatea funcției
didactice, cum sunt:
a) prestarea de către cadrul didactic a oricărei activități
comerciale în incinta unității de învățământ sau în zona limitrofă;
b) comerțul cu materiale obscene sau pornografice scrise,
audio ori vizuale;
c) practicarea, în public, a unor activități cu componență
lubrică sau altele care implică exhibarea, în manieră obscenă, a
corpului.
Art. 235. — Pentru instituțiile de învățământ militar și
învățământ de informații, ordine publică și securitate națională,
se prevăd următoarele:
a) aplicarea prevederilor prezentei legi la specificul militar/de
informații, ordine publică și securitate națională se face prin
ordine, regulamente și instrucțiuni proprii;
b) personalul didactic militar/de informații, ordine publică și
securitate națională și civil se constituie din personalul prevăzut
în prezenta lege și din corpul instructorilor militari/de informații,
ordine publică și securitate națională;
c) personalul didactic militar/de informații, ordine publică și
securitate națională are drepturile și îndatoririle care decurg din
prezenta lege și din calitatea de cadru militar în activitate,
respectiv de funcționar public cu statut special;
d) pentru funcțiile didactice aferente corpului instructorilor
militari/de informații, ordine publică și securitate națională,
condițiile care se cer pentru ocuparea acestora, precum și
normele didactice, competențele și responsabilitățile se
stabilesc prin instrucțiuni proprii;
e) perfecționarea pregătirii personalului didactic se
realizează conform prevederilor prezentei legi și reglementărilor
specific militare/de informații, ordine publică și securitate
națională;
f) personalul didactic, inclusiv cel din corpul instructorilor
militari/de informații, ordine publică și securitate națională, poate
obține definitivarea în învățământ și gradele didactice, în
condițiile stabilite de prezenta lege.
SECȚIUNEA a 2-a
Formarea inițială și continuă.
Cariera didactică
Art. 236. — (1) Formarea inițială pentru ocuparea funcțiilor
didactice din învățământul preuniversitar cuprinde:
a) formarea inițială, teoretică, în specialitate, realizată prin
universități, în cadrul unor programe acreditate potrivit legii;
b) master didactic cu durata de 2 ani;
c) stagiul practic cu durata de un an școlar, realizat într-o
unitate de învățământ, sub coordonarea unui profesor mentor.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), formarea
personalului din educația antepreșcolară se realizează prin
liceele pedagogice.
(3) Pentru a obține altă specializare, absolvenții studiilor de
licență pot urma un modul de minimum 90 de credite
transferabile care atestă obținerea de competențe de predare a
unei discipline din domeniul fundamental aferent domeniului de
specializare înscris pe diploma de licență. Acest modul poate fi
urmat în paralel cu masterul didactic sau după finalizarea
acestuia.
Art. 237. — (1) În calitatea sa de principal finanțator, pe baza
analizei nevoilor de formare din sistem, Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului stabilește reperele curriculare
și calificările de formare inițială teoretică în specialitate a
personalului didactic.
(2) Programele de formare inițială teoretică în specialitate și
psihopedagogică sunt acreditate și evaluate periodic de către
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, prin
intermediul ARACIS sau al altor organisme abilitate, potrivit legii.
Art. 238. — (1) Studenții și absolvenții de învățământ
superior care optează pentru profesiunea didactică au obligația
să absolve cursurile unui master didactic cu durata de 2 ani.
(2) Programele de studii ale masterului didactic sunt
elaborate pe baza standardelor profesionale pentru funcțiile
didactice, se aprobă de către Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului și se acreditează conform legii.
(3) Studenții care frecventează cursurile masterului didactic
acreditat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului într-o instituție publică pot beneficia de burse de studiu
finanțate de la bugetul de stat.
(4) Cuantumul unei burse acordate de la bugetul de stat este
egal cu salariul net al unui profesor debutant.
(5) Criteriile de acordare a burselor de la bugetul de stat se
stabilesc de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului.
(6) Absolvenților masterului didactic li se eliberează diplomă
de master didactic în domeniul programului de licență.
(7) Planurile de învățământ ale studiilor de licență în
specialitatea pedagogia învățământului primar și preșcolar sunt
elaborate pe baza standardelor profesionale stabilite de
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Art. 239. — (1) Înscrierea pentru efectuarea stagiului practic
prevăzut la art. 236 alin. (1) lit. c) este condiționată de obținerea
diplomei de licență și a diplomei de master didactic.
(2) În vederea realizării pregătirii practice din cadrul
masterului didactic se constituie o rețea permanentă de unități
de învățământ, în baza unor acorduri-cadru încheiate între
unitățile/instituțiile de învățământ care asigură formarea inițială
și inspectoratele școlare, în condiții stabilite prin ordin al
ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului.
(3) Pe baza acestor acorduri-cadru, unitățile/instituțiile de
învățământ care asigură formarea inițială încheie contracte de
colaborare cu durata de 1—4 ani școlari cu unitățile de
învățământ din rețeaua prevăzută la alin. (2) pentru stabilirea
condițiilor de organizare și desfășurare a stagiilor practice.
(4) Unitățile/instituțiile de învățământ care asigură formarea
inițială pot realiza independent parteneriate cu instituții ofertante
de servicii în domeniu — centre de consiliere, cluburi și palate
ale copiilor, centre logopedice și organizații nonguvernamentale.
(5) Pregătirea practică din cadrul masterului didactic se poate
derula sub forma unei perioade de stagiu în străinătate în cadrul
unui program al Uniunii Europene — componenta dedicată
formării inițiale a profesorilor — perioadă certificată prin
documentul Europass Mobilitate.
Art. 240. — (1) Ocuparea unei funcții didactice pentru
perioada stagiului practic cu durata de un an școlar se
realizează prin:
a) concurs pe posturi/catedre vacante/rezervate;
b) repartizare de către inspectoratul școlar județean/al
municipiului București pe posturile rămase neocupate în urma
concursului.
(2) Persoanelor aflate în perioada stagiului practic cu durata
de un an școlar li se aplică, în mod corespunzător funcției
didactice ocupate temporar, toate prevederile prezentei legi,
precum și toate celelalte prevederi corespunzătoare din
legislația în vigoare.
Art. 241. — (1) Examenul național de definitivare în
învățământ este organizat de Ministerul Educației, Cercetării,
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
41
Tineretului și Sportului, conform unei metodologii aprobate prin
ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului,
și cuprinde:
a) etapa I, eliminatorie — realizată de către inspectoratele
școlare în perioada stagiului practic cu durata de un an școlar și
constând în evaluarea activității profesionale la nivelul unității
de învățământ, evaluarea portofoliului profesional personal și în
susținerea a cel puțin două inspecții la clasă;
b) etapa a II-a, finală — realizată la finalizarea stagiului
practic cu durata de un an școlar și constând într-o examinare
scrisă, pe baza unei tematici și a unei bibliografii aprobate de
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, pentru
fiecare specialitate în parte.
(2) Cadrele didactice care promovează examenul de
definitivat dobândesc titlul de profesor cu drept de practică în
învățământul preuniversitar.
(3) Cadrelor didactice angajate cu contract de muncă pe o
perioadă determinată, care au promovat examenul de
definitivare în învățământ, li se poate asigura continuitatea pe
postul didactic/catedra ocupat(ă), prin hotărârea consiliului de
administrație din unitatea de învățământ respectivă, în condițiile
legii.
(4) Persoanele care nu promovează examenul de definitivare
în învățământ pot participa la cel mult două alte sesiuni ale
acestui examen, în condițiile reluării de fiecare dată, anterior
susținerii examenului, a stagiului de practică cu durata de un an
școlar.
(5) Stagiul de practică cu durata de un an școlar și examenul
de definitivare în învățământ pot fi reluate, în condițiile legii,
într-un interval de timp care nu depășește 5 ani de la începerea
primului stagiu de practică.
(6) Persoanele care nu promovează examenul de definitivare
în învățământ, în condițiile prezentului articol, pot fi angajate în
sistemul național de învățământ preuniversitar numai pe
perioadă determinată, cu statut de profesor debutant.
Art. 242. — (1) Formarea continuă a cadrelor didactice
cuprinde dezvoltarea profesională și evoluția în carieră.
(2) Evoluția în carieră se realizează prin gradul didactic II și
gradul didactic I, examene de certificare a diferitelor niveluri de
competență.
(3) Probele de examen, tematica, bibliografia, precum și
procedura de organizare și desfășurare a examenelor pentru
obținerea gradelor didactice sunt reglementate prin metodologie
elaborată de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului.
(4) Gradul didactic II se obține de către personalul didactic de
predare care are o vechime la catedră de cel puțin 4 ani de la
obținerea definitivării în învățământ, prin promovarea
următoarelor probe:
a) o inspecție școlară specială, precedată de cel puțin două
inspecții școlare curente eșalonate pe parcursul celor 4 ani;
b) un test din metodica specialității, cu abordări
interdisciplinare și de creativitate, elaborat pe baza unei tematici
și a unei bibliografii aprobate de Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului, pentru fiecare specialitate în parte;
c) o probă orală de pedagogie, pe baza unei programe
aprobate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului, care cuprinde și elemente de psihologie și de
sociologie educațională.
(5) Gradul didactic I se poate obține de către personalul
didactic de predare care are o vechime la catedră de cel puțin
4 ani de la acordarea gradului didactic II, prin promovarea
următoarelor probe:
a) un colocviu de admitere, pe baza unei tematici și a unei
bibliografii aprobate de Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului, pentru fiecare specialitate în parte;
b) o inspecție școlară specială, precedată de cel puțin două
inspecții școlare curente, eșalonate pe parcursul celor 4 ani,
toate apreciate cu calificativul maxim;
c) elaborarea unei lucrări metodico-științifice, sub îndrumarea
unui conducător științific stabilit de instituția cu competențe în
domeniu;
d) susținerea lucrării metodico-științifice, în fața comisiei
instituite, conform metodologiei Ministerului Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului.
(6) În caz de nepromovare, examenele pentru obținerea
gradelor didactice II, respectiv I, pot fi repetate la un interval de
cel puțin 2 ani școlari.
(7) Personalului didactic încadrat în învățământul
preuniversitar, care îndeplinește condițiile de formare inițială și
care a obținut titlul științific de doctor, i se acordă gradul
didactic I, pe baza unei metodologii elaborate de Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
(8) Personalul didactic care a obținut definitivarea în
învățământ sau gradul didactic II cu media 10 se poate prezenta,
după caz, la examenele pentru gradul II, respectiv gradul I, cu
un an mai devreme față de perioada prevăzută de prezenta
lege.
(9) În cazul în care profesorii au dobândit două sau mai multe
specialități, definitivarea în învățământ și gradele didactice II și I
obținute la una dintre acestea sunt recunoscute pentru oricare
dintre specialitățile dobândite prin studii.
(10) Gradele didactice se acordă prin ordin al ministrului
educației, cercetării, tineretului și sportului.
Art. 243. — (1) Personalul didactic care a obținut gradul
didactic I, cu performanțe deosebite în activitatea didactică și
managerială, poate dobândi titlul de profesor-emerit în sistemul
de învățământ preuniversitar, acordat în baza unei metodologii
elaborate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului.
(2) Persoana care dobândește titlul de profesor-emerit
beneficiază de:
a) prioritate la ocuparea unui post prin transfer consimțit de
unitățile de învățământ implicate;
b) calitatea de mentor pentru formarea continuă a cadrelor
didactice;
c) prioritate la ocuparea posturilor didactice în condiții de
medii egale;
d) acordarea unui premiu anual în bani din fondurile
programelor naționale inițiate de Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului;
e) delegare de către inspectoratele școlare pentru rezolvarea
atribuțiilor acestora în teritoriu.
Art. 244. — (1) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului stabilește obiectivele și coordonează formarea
continuă a personalului didactic la nivel de sistem de învățământ
preuniversitar, în conformitate cu strategiile și politicile naționale.
(2) Unitățile și instituțiile de învățământ preuniversitar, pe
baza analizei de nevoi, stabilesc obiectivele și formarea
continuă, inclusiv prin conversie profesională, pentru angajații
proprii.
(3) Acreditarea și evaluarea periodică a furnizorilor de
formare continuă și a programelor de formare oferite de aceștia,
metodologia-cadru de organizare și desfășurare a formării
continue sunt realizate de Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului, prin direcțiile de specialitate.
(4) Casele corpului didactic sunt centre de resurse și
asistență educațională și managerială pentru cadrele didactice
și didactice auxiliare și se pot acredita ca furnizori de formare
continuă.
(5) Dezvoltarea profesională a personalului didactic, de
conducere, de îndrumare și de control și recalificarea
profesională sunt fundamentate pe standardele profesionale
pentru profesia didactică, standarde de calitate și competențe
profesionale și au următoarele finalități generale:
a) actualizarea și dezvoltarea competențelor în domeniul de
specializare corespunzător funcției didactice ocupate, precum
și în domeniul psihopedagogic și metodic;
b) dezvoltarea competențelor pentru evoluția în cariera
didactică, prin sistemul de pregătire și obținere a gradelor
didactice;
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
42
c) dobândirea sau dezvoltarea competențelor de conducere,
de îndrumare și de control;
d) dobândirea de noi competențe, prin programe de
conversie pentru noi specializări și/sau ocuparea de noi funcții
didactice, altele decât cele ocupate în baza formării inițiale;
e) dobândirea unor competențe complementare prin care se
extinde categoria de activități ce pot fi prestate în activitatea
curentă, cum ar fi predarea asistată de calculator, predarea în
limbi străine, consilierea educațională și orientarea în carieră,
educația adulților și altele;
f) dezvoltarea și extinderea competențelor transversale
privind interacțiunea și comunicarea cu mediul social și cu
mediul pedagogic, asumarea de responsabilități privind
organizarea, conducerea și îmbunătățirea performanței
strategice a grupurilor profesionale, autocontrolul și analiza
reflexivă a propriei activități și altele.
(6) Descrierea competențelor menționate, precum și a
modalităților de evaluare și certificare a acestora în cadrul
sistemului de credite profesionale transferabile se realizează
prin metodologia formării continue a personalului didactic, de
conducere, de îndrumare și de control, aprobate prin ordin al
ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului.
Art. 245. — (1) Pentru personalul didactic, de conducere, de
îndrumare și de control, formarea continuă este un drept și o
obligație.
(2) Organizarea, desfășurarea, evaluarea și finanțarea
activităților de formare continuă se stabilesc prin metodologie
aprobată prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului
și sportului.
(3) Formarea continuă a personalului didactic, de conducere,
de îndrumare și de control se realizează în funcție de evoluțiile
din domeniul educației și formării profesionale, inclusiv în ceea
ce privește curriculumul național, precum și în funcție de
interesele și nevoile personale de dezvoltare.
(4) Obținerea prin studiile corespunzătoare a unei noi
specializări didactice, diferite de specializarea curentă, se
consideră formare continuă.
(5) Pe lângă una sau mai multe specializări, cadrele didactice
pot dobândi competențe didactice, pentru disciplinele din același
domeniu fundamentat cu domeniul licenței, prin programe de
formare stabilite prin hotărâre a Guvernului.
(6) Personalul didactic, precum și personalul de conducere,
de îndrumare și de control din învățământul preuniversitar este
obligat să participe periodic la programe de formare continuă,
astfel încât să acumuleze, la fiecare interval consecutiv de 5 ani,
considerat de la data promovării examenului de definitivare în
învățământ, minimum 90 de credite profesionale transferabile.
(7) Programele de conversie profesională intră în atribuțiile
instituțiilor de învățământ superior și se desfășoară în baza unor
norme metodologice specifice.
(8) Evaluarea și validarea achizițiilor dobândite de personalul
didactic, de conducere, de îndrumare și de control prin diferite
programe și forme de organizare a formării continue se
realizează pe baza sistemului de acumulare, recunoaștere și
echivalare a creditelor profesionale transferabile, elaborat de
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și aprobat
prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și
sportului.
Art. 246. — (1) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului înființează corpul național de experți în management
educațional, constituit în urma selecției, prin concurs specific, a
cadrelor didactice care fac dovada absolvirii unui program
acreditat de formare în domeniul managementului educațional,
cu minimum 60 de credite transferabile.
(2) Procedura și criteriile de selecție se stabilesc prin
metodologie aprobată prin ordin al ministrului educației,
cercetării, tineretului și sportului.
(3) Pot ocupa funcții de conducere, de îndrumare și de
control în unitățile de învățământ și inspectoratele școlare numai
cadrele didactice membre ale corpului național de experți în
management educațional.
SECȚIUNEA a 3-a
Funcțiile didactice și didactice auxiliare.
Condiții de ocupare
Art. 247. — Funcțiile didactice sunt:
a) în educația antepreșcolară: educator-puericultor — se
normează câte un post pentru fiecare grupă de copii; în
instituțiile cu program prelungit sau săptămânal, personalul
didactic se normează pe ture;
b) în învățământul preșcolar: profesor pentru învățământ
preșcolar — se normează câte un post pentru fiecare grupă de
copii; în instituțiile cu program prelungit sau săptămânal,
personalul didactic se normează pe ture;
c) în învățământul primar: profesor pentru învățământ
primar — se normează câte un post pentru fiecare clasă de
elevi;
d) în învățământul gimnazial și liceal: profesor;
e) în învățământul preșcolar, respectiv primar alternativ
pentru fiecare grupă sau clasă se normează cadre didactice
conform specificului fiecărei alternative educaționale;
f) în învățământul special și în comisiile de expertiză
complexă: profesor itinerant și de sprijin, profesorpsihopedagog,
profesor-psiholog școlar, profesor-logoped,
psiholog, psihopedagog, logoped, profesor de psihodiagnoză și
kinetoterapeut — se normează câte un post la fiecare
grupă/clasă; profesor, profesor de educație specială;
g) în centrele și cabinetele de asistență psihopedagogică:
profesor-psihopedagog, profesor-psiholog, profesor-sociolog,
profesor-logoped, consilier școlar;
h) în centrele logopedice interșcolare și în cabinetele școlare:
profesor-logoped, cu calificarea în psihopedagogie specială,
psihologie sau pedagogie;
i) în casele corpului didactic: profesor-metodist, profesorasociat,
formator, mentor de dezvoltare profesională;
j) în cluburile sportive școlare: profesor, antrenor, profesorantrenor;
k) pentru realizarea de activități extrașcolare: profesor;
l) în unitățile de învățământ, pentru asigurarea formării inițiale
și a inserției profesionale a cadrelor didactice: profesor mentor;
m) în centrele de documentare și informare: profesor
documentarist;
n) personalul didactic asociat este personalul didactic titular
la altă școală, personalul didactic pensionat plătit în regim de
plată cu ora sau specialiști consacrați în domeniul de specialitate
al curriculei școlare. Personalul didactic asociat este luat în
considerare la îndeplinirea standardelor privind autorizarea sau
acreditarea unității școlare.
Art. 248. — (1) Pentru ocuparea funcțiilor didactice este
necesară efectuarea unui stagiu practic cu durata de un an
școlar, realizat într-o unitate de învățământ, în funcția didactică
corespunzătoare studiilor, sub îndrumarea unui profesor mentor
și trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții minime de
studii:
a) absolvirea cu diplomă a studiilor universitare de licență în
profilul postului;
b) absolvirea masterului didactic cu durata de 2 ani.
(2) În vederea efectuării stagiilor de practică pentru ocuparea
unei funcții didactice la nivelul inspectoratelor școlare
județene/al municipiului București se constituie corpul
profesorilor mentori în baza unei metodologii elaborate de
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
(3) Cadrele didactice care ocupă funcții de
educatori/educatoare, institutori/institutoare, învățători/învățătoare,
maistru-instructor, antrenor și care au dobândit formal,
nonformal sau informal competențe profesionale până la
intrarea în vigoare a prezentei legi îndeplinesc condiția pentru
ocuparea funcției didactice de profesor pentru învățământul
preșcolar, profesor pentru învățământul primar, respectiv,
profesor antrenor, în baza unei metodologii de recunoaștere și
echivalare elaborate de Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
43
(4) Absolvenților liceelor pedagogice, ai școlilor postliceale
pedagogice, ai colegiilor universitare de institutori sau ai altor
școli echivalente, încadrați în învățământul preșcolar și primar,
care, până la intrarea în vigoare a prezentei legi, au absolvit
ciclul de licență, li se consideră îndeplinită condiția pentru
ocuparea funcțiilor didactice de profesor pentru învățământul
preșcolar, respectiv profesor pentru învățământul primar.
(5) Pentru ocuparea funcțiilor didactice din învățământul
special trebuie îndeplinite în mod corespunzător condițiile
prevăzute la alin. (1), iar pentru alte specializări decât cele
psihopedagogice este necesar un stagiu atestat de pregătire
teoretică și practică în educație specială, în condițiile stabilite
prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și
sportului.
(6) Pentru ocuparea funcției de antrenor în cluburile sportive
școlare, în palatele și în cluburile copiilor, se cere absolvirea cu
diplomă a unui liceu și a unei școli de antrenori ori a unei instituții
de învățământ postliceal sau superior de profil, cu specializarea
în ramura de sport respectivă.
Art. 249. — Personalul didactic auxiliar este format din:
a) bibliotecar, documentarist, redactor;
b) informatician;
c) laborant;
d) tehnician;
e) pedagog școlar;
f) instructor de educație extrașcolară;
g) asistent social;
h) corepetitor;
i) mediator școlar;
j) secretar;
k) administrator financiar (contabil);
l) instructor-animator;
m) administrator de patrimoniu.
Art. 250. — Pentru ocuparea funcțiilor didactice auxiliare
trebuie îndeplinite următoarele condiții de studii:
a) pentru funcția de bibliotecar, de documentarist și de
redactor — absolvirea, cu examen de diplomă, a unei instituții de
învățământ, secția de biblioteconomie, sau a altor instituții de
învățământ ai căror absolvenți au studiat în timpul școlarizării
disciplinele de profil din domeniul biblioteconomiei; pot ocupa
funcția de bibliotecar, de documentarist sau de redactor și
absolvenți ai învățământului postliceal sau liceal cu diplomă în
domeniu/absolvirea cu examen de diplomă a unei instituții de
învățământ, secția de biblioteconomie, sau a altor instituții de
învățământ ai căror absolvenți au studiat în timpul școlarizării
disciplinele de profil din domeniul biblioteconomiei; pot ocupa
funcția de bibliotecar, de documentarist sau de redactor și alți
absolvenți ai învățământului superior, postliceal sau liceal cu
diplomă, pe perioadă determinată, dacă au urmat un curs de
inițiere în domeniu;
b) pentru funcția de informatician — absolvirea, cu diplomă,
a unei instituții de învățământ superior sau a unei unități de
învățământ preuniversitar de profil;
c) pentru funcția de laborant — absolvirea, cu examen de
diplomă, a unei instituții de învățământ superior, a unei școli
postliceale sau a liceului, în domeniu;
d) tehnician — absolvirea unei școli postliceale sau a liceului,
în domeniu/absolvirea cu examen de diplomă, în profilul
postului, a unei școli postliceale sau a liceului, urmată de un curs
de inițiere în domeniu, în condițiile stabilite prin ordin al
ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului;
e) pentru funcția de pedagog școlar — absolvirea liceului cu
examen de bacalaureat;
f) pentru funcția de instructor de educație extrașcolară —
absolvirea cu diplomă a unei instituții de învățământ superior, a
unei școli postliceale în specialitate ori a unui liceu pedagogic
sau a echivalentului acestuia ori a altui liceu și absolvirea
cursurilor speciale pentru obținerea certificatului de calificare
profesională pentru această funcție;
g) pentru funcția de asistent social — absolvirea unei instituții
de învățământ superior de profil, de lungă sau de scurtă durată,
cu examen de licență ori de absolvire, sau a unei școli sanitare
postliceale ori a unei școli postliceale de educatori-puericultori;
h) pentru funcția de corepetitor — absolvirea unei instituții de
învățământ superior de profil, de lungă sau de scurtă durată, ori
a unui liceu de specialitate;
i) pentru funcția de mediator școlar — absolvirea cu diplomă
de licență cu specializarea asistență socială sau absolvirea cu
diplomă de bacalaureat a liceului pedagogic, specializarea
mediator școlar, ori absolvirea cu diplomă de bacalaureat a
oricărui alt profil liceal, urmată de un curs de formare
profesională cu specializarea mediator școlar, recunoscut de
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului;
j) pentru funcția de secretar — absolvirea unei instituții de
învățământ superior, respectiv a unui liceu, cu diplomă de
bacalaureat sau absolvirea învățământului postliceal cu
specialitatea tehnician în activități de secretariat;
k) pentru funcția de administrator financiar — îndeplinirea
condițiilor prevăzute de legislația în vigoare pentru funcția de
contabil, contabil-șef;
l) pentru funcția de administrator de patrimoniu —
îndeplinirea condițiilor prevăzute de legislația în vigoare pentru
funcția de inginer/subinginer, economist.
Art. 251. — (1) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului, în colaborare cu Ministerul Muncii, Familiei și
Protecției Sociale, este autorizat ca, în funcție de dinamica
învățământului, să stabilească și să reglementeze noi funcții
didactice, respectiv didactice auxiliare.
(2) Norma didactică pentru noile funcții prevăzute la alin. (1)
se reglementează de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului
și Sportului.
Art. 252. — (1) Personalul didactic titular în sistemul de
învățământ preuniversitar, la data intrării în vigoare a prezentei
legi, își păstrează dreptul dobândit la concursul național unic de
titularizare.
(2) Personalul didactic din învățământul preuniversitar care a
devenit titular al sistemului național de învățământ prin repartiție
guvernamentală sau prin orice altă formă legală beneficiază de
aceleași drepturi ca și personalul didactic devenit titular prin
concursul național de titularizare.
(3) În condițiile intrării în restrângere de activitate, cadrele
didactice titulare în sistemul de învățământ preuniversitar
beneficiază de soluționarea restrângerii de activitate prin:
a) transferul consimțit între unitățile de învățământ
preuniversitar;
b) repartizarea pe posturi/catedre vacante, coordonată de
inspectoratul școlar județean/Inspectoratul Școlar al Municipiului
București, conform metodologiei elaborate de Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, până la data de
15 noiembrie a fiecărui an.
(4) Prin restrângere de activitate se înțelege:
a) situația în care postul/norma didactică nu se încadrează în
sistemul de normare privind efectivele de preșcolari și elevi
prevăzute de lege;
b) situația în care se constată diminuarea numărului de ore
sub nivelul unei jumătăți de normă fără posibilitate de
completare în aceeași unitate sau într-o unitate de învățământ
apropiată.
Art. 253. — Cadrele didactice netitulare calificate care au
participat la concursul național unic de titularizare în ultimii 3 ani,
anteriori intrării în vigoare a prezentei legi, care au obținut cel
puțin nota 7 și au ocupat un post/o catedră devin titulari ai școlii
respective dacă:
a) se certifică viabilitatea postului/catedrei;
b) consiliul de administrație al școlii respective este de acord.
SECȚIUNEA a 4-a
Forme de angajare a personalului didactic
Art. 254. — (1) În unitățile de învățământ sau în consorțiile
școlare poate fi angajat personal didactic cu contract individual
de muncă pe perioadă nedeterminată sau perioadă determinată
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
44
de cel mult un an școlar, cu posibilitatea prelungirii contractului,
respectiv în plata cu ora, în condițiile legii.
(2) Constituirea posturilor didactice la nivelul unității de
învățământ sau al consorțiilor școlare se face pe baza
normativelor în vigoare privind formațiunile de studiu.
(3) În învățământul preuniversitar de stat și particular,
posturile didactice se ocupă prin concurs organizat la nivelul
unității de învățământ cu personalitate juridică, conform unei
metodologii-cadru elaborate de Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului.
(4) Deciziile privind vacantarea posturilor didactice,
organizarea concursurilor pe post și angajarea personalului
didactic se iau la nivelul unității de învățământ de către consiliul
de administrație al unității de învățământ, la propunerea
directorului, conform unei metodologii elaborate de Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
(5) Consiliul de administrație al unității de învățământ
stabilește posturile didactice/catedrele disponibile pentru
angajare, statutul acestora: vacante, rezervate, precum și
condițiile și modalitățile de ocupare a acestora.
(6) Inspectoratul școlar analizează, corectează în colaborare
cu unitățile de învățământ și avizează oferta de posturi
didactice/catedre vacante/rezervate.
(7) Lista de posturi didactice/catedre se face publică prin
afișare la inspectoratele școlare și la unitățile de învățământ
respective și pe site-ul acestor instituții cu cel puțin 30 de zile
înaintea declanșării procedurilor de selecție și angajare pe
aceste posturi didactice/catedre.
(8) Concursul prevăzut la alin. (3) constă în:
a) probă practică sau inspecție specială la clasă și probă
scrisă din didactica specialității la angajarea personalului
didactic cu contract individual de muncă;
b) prezentarea unui curriculum vitae și susținerea unui
interviu la angajarea prin plata cu ora a personalului didactic
asociat și a personalului didactic pensionat.
(9) Unitățile de învățământ, individual, în consorții școlare
sau în asocieri temporare la nivel local ori județean, organizează
concursul pentru ocuparea posturilor și catedrelor, conform
statutului acestor posturi didactice și catedre, stabilit în condițiile
alin. (5).
(10) Comisiile de concurs se aprobă de consiliul de
administrație al unității de învățământ. Din comisia de concurs
compusă din cadre didactice face parte în mod obligatoriu și un
reprezentant al inspectoratului școlar județean. În situația în care
concursul se organizează în consorții școlare sau în asocieri
temporare la nivel local ori județean, comisiile sunt validate de
consiliile de administrație ale unităților de învățământ.
(11) În învățământul preuniversitar de stat, validarea
concursurilor pentru ocuparea posturilor/catedrelor didactice se
face de către consiliul de administrație al unității de învățământ
care organizează concursul.
(12) În învățământul particular, validarea concursurilor și
angajarea pe post se fac de către conducerea unității de
învățământ particular și se comunică, în scris, inspectoratului
școlar.
(13) Candidații care au dobândit definitivarea în învățământ,
profesori cu drept de practică, și au ocupat prin concurs validat,
în condițiile metodologiei, de consiliul de administrație al unității
de învățământ un post didactic vacant sunt titulari pe postul
ocupat. Directorul unității de învățământ încheie cu aceștia
contractul individual de muncă pe perioadă nedeterminată.
(14) Pentru candidații care nu au dobândit definitivarea în
învățământ, profesori debutanți, și au ocupat prin concurs
validat, în condițiile metodologiei, de consiliul de administrație
al unității de învățământ un post didactic vacant, directorul
unității de învățământ încheie contractul individual de muncă pe
o perioadă de cel mult un an școlar. În situația în care acești
candidați promovează examenul pentru definitivarea în
învățământ, consiliul de administrație poate hotărî modificarea
duratei contractului individual de muncă din perioadă
determinată în perioadă nedeterminată.
(15) Pentru candidații care au ocupat prin concurs validat, în
condițiile metodologiei, de consiliul de administrație al unității de
învățământ un post didactic rezervat, directorul unității de
învățământ încheie contractul individual de muncă pe o perioadă
de cel mult un an școlar, respectiv până la revenirea titularului
pe post. Consiliul de administrație al unității de învățământ poate
decide prelungirea contractului individual de muncă și în anul
școlar următor, în situația în care postul rămâne rezervat.
(16) Directorii unităților de învățământ comunică în scris
inspectoratului școlar situația angajării pe posturi didactice a
candidaților validați după concurs, a candidaților participanți la
concurs și nerepartizați, precum și situația posturilor didactice
și a orelor rămase neocupate după concursul organizat la nivelul
unității sau al consorțiilor școlare.
(17) Inspectoratul școlar centralizează la nivel județean
posturile didactice și orele rămase neocupate, care vor fi
repartizate în ordine:
a) cadrelor didactice titulare într-o unitate de învățământ
pentru completarea normei didactice;
b) profesorilor debutanți aflați în stagiu practic;
c) candidaților rămași nerepartizați după concursul organizat
la nivelul unității sau al consorțiilor școlare;
d) pensionarilor, cu respectarea criteriilor de competență
profesională.
(18) Reprezentanții organizațiilor sindicale reprezentative la
nivel de ramură a învățământului participă cu statut de
observator la toate etapele de organizare și desfășurare a
concursurilor organizate la nivelul unității sau al consorțiilor
școlare.
(19) Posturile didactice rămase neocupate prin concurs sau
eliberate în timpul anului școlar se ocupă prin plata cu ora până
la sfârșitul anului școlar ori până la revenirea pe post a cadrului
didactic care a beneficiat de rezervarea postului/catedrei.
(20) Eliberarea din funcție a personalului didactic în unitățile
de învățământ cu personalitate juridică se face de către
directorul unității, cu aprobarea consiliului de administrație, iar la
unitățile de învățământ particulare de către persoana juridică
fondatoare.
Art. 255. — (1) Cadrele didactice titulare, cu contract pe
perioadă nedeterminată, alese în Parlament, numite în Guvern
sau care îndeplinesc funcții de specialitate specifice în aparatul
Parlamentului, al Administrației Prezidențiale, al Guvernului și
în Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului,
precum și cele alese de Parlament în organismele centrale ale
statului au drept de rezervare a postului didactic sau a catedrei
pe perioada în care îndeplinesc aceste funcții.
(2) Prevederile alin. (1) se aplică și cadrelor didactice titulare,
cu contract pe perioadă nedeterminată, care îndeplinesc funcția
de prefect, subprefect, președinte și vicepreședinte al consiliului
județean, primar, viceprimar, precum și cadrelor didactice
trecute în funcții de conducere, de îndrumare și de control în
sistemul de învățământ, de cultură, de tineret și sport. De
aceleași drepturi beneficiază și personalul de conducere și de
specialitate de la casa corpului didactic, precum și cadrele
didactice numite ca personal de conducere sau în funcții de
specialitate specifice la comisiile și agențiile din subordinea
Administrației Prezidențiale, a Parlamentului, a Guvernului sau
a Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
(3) Liderii sindicatelor reprezentative din învățământ au
dreptul de rezervare a postului, conform prevederilor legale în
vigoare și contractului colectiv de muncă la nivel de ramură.
(4) De prevederile alin. (1) beneficiază și personalul didactic
titular cu contract pe perioadă nedeterminată trimis în străinătate
cu misiuni de stat, cel care lucrează în organisme internaționale,
precum și însoțitorii acestora, dacă sunt cadre didactice.
(5) Personalului didactic titular cu contract pe perioadă
nedeterminată solicitat în străinătate pentru predare, cercetare,
activitate artistică sau sportivă, pe bază de contract, ca urmare
a unor acorduri, convenții guvernamentale, interuniversitare sau
interinstituționale, i se rezervă postul didactic.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
45
(6) Personalul didactic are dreptul la întreruperea activității
didactice, cu rezervarea postului, pentru creșterea și îngrijirea
copilului în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul
copiilor cu handicap, conform prevederilor legale în vigoare. De
acest drept poate beneficia numai unul dintre părinți sau
susținătorii legali.
(7) Perioada de rezervare a postului didactic, în condițiile
alin. (1)—(6), se consideră vechime în învățământ.
(8) Personalul didactic titular cu contract pe perioadă
nedeterminată poate beneficia de concediu fără plată pe timp
de un an școlar, o dată la 10 ani, cu aprobarea unității de
învățământ sau, după caz, a inspectoratului școlar, cu
rezervarea postului pe perioada respectivă.
SECȚIUNEA a 5-a
Funcțiile de conducere, de îndrumare și de control
Art. 256. — (1) Funcțiile de conducere din unitățile de
învățământ sunt: director și director adjunct.
(2) Funcțiile de conducere din inspectoratele școlare sunt:
inspector școlar general și inspector școlar general adjunct.
(3) Funcțiile de conducere din unități conexe ale
învățământului preuniversitar se stabilesc potrivit specificului
acestora, prin reglementări ale Ministerului Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului.
(4) Funcțiile de îndrumare și de control din învățământul
preuniversitar sunt:
a) la inspectoratele școlare: inspector școlar;
b) la Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului:
inspector general, inspector principal de specialitate și alte
funcții stabilite prin hotărâre a Guvernului.
Art. 257. — (1) Funcția de director și de director adjunct se
ocupă prin concurs public de către cadre didactice titulare
membre ale corpului național de experți în management
educațional.
(2) Concursul pentru ocuparea funcțiilor de director sau de
director adjunct se organizează de unitatea de învățământ, prin
consiliul de administrație.
(3) În urma promovării concursului, directorul încheie
contract de management cu primarul/primarul de sector al
unității administrativ-teritoriale, respectiv președintele consiliului
județean pe raza căreia se află unitatea de învățământ.
(4) Directorul și directorul adjunct din unitățile de învățământ
preuniversitar nu pot avea, pe perioada exercitării mandatului,
funcția de președinte sau vicepreședinte în cadrul unui partid
politic, la nivel local, județean sau național.
Art. 258. — (1) Consiliul de administrație stabilește comisia
de concurs pentru ocuparea postului de director, respectiv
director adjunct al unității de învățământ preuniversitar. Din
comisie fac parte, obligatoriu, cadre didactice, un reprezentant
al inspectoratului școlar, precum și un reprezentant al consiliului
local, respectiv județean, în funcție de unitățile aflate în
subordine.
(2) Metodologia de organizare și desfășurare a concursului
pentru ocuparea funcției de director și de director adjunct se
stabilește prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului
și sportului.
(3) Consiliul de administrație validează rezultatele
concursului de ocupare a funcțiilor de director, respectiv director
adjunct și emite decizia de numire în funcția de director,
respectiv de director adjunct.
(4) Modelul-cadru al contractului de management este stabilit
prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și
sportului. Dacă în termen de 30 de zile consiliul local/consiliul
județean nu se pronunță asupra contractului de management,
acesta se consideră aprobat tacit.
(5) Directorul unității de învățământ de stat poate fi eliberat
din funcție prin hotărârea consiliului de administrație, cu votul a
2/3 dintre membri. În această situație, este obligatorie realizarea
unui audit de către inspectoratul școlar județean/al municipiului
București.
(6) Directorul unității de învățământ particular și confesional
poate fi eliberat din funcție, la propunerea consiliului de
administrație, cu votul a 2/3 din membrii săi, prin decizia
persoanei juridice fondatoare.
(7) În condițiile vacantării funcției de director, până la
organizarea unui nou concurs, conducerea interimară este
preluată, prin hotărâre a consiliului de administrație, de către
directorul adjunct sau un cadru didactic membru în consiliul de
administrație, care devine automat și ordonator de credite.
Art. 259. — (1) Inspectorii școlari generali, generali adjuncți
și directorii caselor corpului didactic sunt numiți de ministrul
educației, cercetării, tineretului și sportului, pe baza unui concurs
public, reglementat prin metodologie elaborată de Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
(2) Inspectorii școlari generali, generali adjuncți și directorii
caselor corpului didactic încheie contract de management cu
ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului. Contractul
de management poate fi prelungit, cu acordul părților, în urma
evaluării performanțelor manageriale.
(3) Directorii unităților destinate activităților extrașcolare sunt
numiți de către inspectorul școlar general sau de către ministrul
educației, cercetării, tineretului și sportului, conform subordonării
acestora, în urma unui concurs public, pe baza unei metodologii
elaborate de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului. Directorul încheie contract de management cu
inspectorul școlar general sau cu ministrul educației, cercetării,
tineretului și sportului, conform subordonării acestora. Contractul
de management poate fi prelungit, cu acordul părților, în urma
evaluării performanțelor manageriale.
Art. 260. — (1) Funcțiile de conducere din inspectoratele
școlare și de director la casa corpului didactic se ocupă, prin
concurs, de către cadre didactice titulare, cu diplomă de licență,
membre ale corpului național de experți în management
educațional, care îndeplinesc criteriile de competență
profesională, managerială și de prestigiu moral evaluate prin:
a) curriculum vitae;
b) calități dovedite în activitatea didactică și în funcții de
conducere, de îndrumare și de control, anterioare, în sistemul
național de învățământ;
c) titlul de doctor sau gradul didactic I;
d) calificativul „foarte bine” obținut în ultimii 5 ani;
e) interviu în fața unei comisii de concurs privind
managementul educațional și deontologia profesională.
(2) Concursul pentru ocuparea funcțiilor de inspector școlar
general, inspector școlar general adjunct și director la casa
corpului didactic se desfășoară la sediul Ministerului Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului.
(3) Comisia ministerială pentru ocuparea funcțiilor de
inspector școlar general, de inspector școlar general adjunct și
de director la casa corpului didactic, numită prin ordin al
ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului, este
alcătuită din 5 membri, dintre care:
a) pentru funcția de inspector școlar general:
(i) secretarul de stat pentru învățământul preuniversitar, în
calitate de președinte;
(ii) 3 inspectori școlari generali din teritoriu;
(iii) un director din Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului, cu competențe în domeniu;
b) pentru funcția de inspector școlar general adjunct și de
director la casa corpului didactic:
(i) secretarul de stat pentru învățământul preuniversitar, în
calitate de președinte;
(ii) 2 inspectori școlari generali din teritoriu;
(iii) inspectorul școlar general al inspectoratului școlar
pentru care se organizează concursul;
(iv) un director din Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului, cu competențe în domeniu.
(4) În comisiile de concurs participă, cu statut de observator,
reprezentanții organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de
ramură a învățământului.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
46
(5) Contestațiile la hotărârile comisiei prevăzute la alin. (3)
se adresează ministrului educației, cercetării, tineretului și
sportului, în termen de 5 zile de la comunicarea rezultatelor
concursului. Hotărârea acestuia poate fi atacată la instanța de
judecată competentă.
Art. 261. — (1) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului, respectiv inspectoratele școlare vacantează, în
condițiile legii, posturile corespunzătoare funcțiilor de îndrumare
și de control cuprinse în organigramele proprii și asigură
publicarea acestora în presa centrală/locală și la sediul propriu,
cu cel puțin 30 de zile înainte de organizarea concursului.
(2) Funcțiile de îndrumare și de control din inspectoratele
școlare se ocupă, prin concurs, de cadre didactice din cadrul
corpului național de experți.
(3) Funcțiile de îndrumare și de control din Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului se ocupă prin
concurs.
(4) Concursul pentru ocuparea funcțiilor de îndrumare și de
control constă în:
a) curriculum vitae, analiza și evaluarea acestuia;
b) inspecție specială la clasă;
c) probă practică, constând din asistență la ore, analiză de
lecții și întocmirea procesului-verbal de inspecție;
d) interviu în fața unei comisii de concurs privind
managementul educațional și deontologia profesională;
e) probă scrisă în profilul postului pentru care candidează.
(5) Comisia pentru concursul de ocupare a funcțiilor de
îndrumare și de control din inspectoratul școlar este formată din:
inspectorul școlar general — în calitate de președinte; un
reprezentant al Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului; un profesor sau un conferențiar universitar din profilul
postului pentru care candidează.
(6) Comisia pentru concursul de ocupare a funcțiilor de
îndrumare și de control din Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului este formată din: secretarul de stat al
departamentului în care se află postul scos la concurs — în
calitate de președinte; directorul general din departamentul
respectiv; un profesor sau un conferențiar universitar din profilul
postului, stabilit de ministrul educației, cercetării, tineretului și
sportului.
(7) Reprezentanții organizațiilor sindicale reprezentative la
nivel de ramură a învățământului au drept de acces la
documentele comisiilor de concurs.
(8) Numirea personalului didactic admis la concurs, în
funcțiile de îndrumare și de control din inspectoratele școlare,
se face de către inspectorul școlar general, cu avizul Ministerului
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, iar în funcțiile de
îndrumare și control din cadrul ministerului, prin ordin al
ministrului educației, cercetării, tineretului și sportului.
(9) Inspectorii școlari încheie contract de management cu
inspectorul școlar general. Contractul de management poate fi
prelungit, cu acordul părților, în urma evaluării performanțelor
manageriale.
SECȚIUNEA a 6-a
Norma didactică
Art. 262. — (1) Activitatea personalului didactic de predare
se realizează într-un interval de timp zilnic de 8 ore, respectiv
40 de ore pe săptămână, și cuprinde:
a) activități didactice de predare-învățare-evaluare și de
instruire practică și examene de final de ciclu de studii, conform
planurilor-cadru de învățământ;
b) activități de pregătire metodico-științifică;
c) activități de educație, complementare procesului de
învățământ: mentorat, școală după școală, învățare pe tot
parcursul vieții.
(2) Activitățile concrete prevăzute la alin. (1), care corespund
profilului, specializării și aptitudinilor persoanei care ocupă
postul didactic respectiv, sunt prevăzute în fișa individuală a
postului. Aceasta se aprobă în consiliul de administrație, se
revizuiește anual și constituie anexă la contractul individual de
muncă.
(3) Norma didactică de predare-învățare-evaluare și de
instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și a
elevilor în clasă reprezintă numărul de ore corespunzător
activităților prevăzute la alin. (1) lit. a) și se stabilește după cum
urmează:
a) un post de profesor pentru învățământul preșcolar pentru
fiecare grupă cu program normal, constituită în educația
timpurie;
b) un post de profesor pentru învățământul primar pentru
fiecare clasă din învățământul primar sau pentru clase simultane
din cadrul acestuia, unde nu se pot constitui clase separate;
c) 18 ore pe săptămână pentru profesorii din învățământul
secundar și terțiar non-universitar, pentru profesorii din unitățile
și clasele cu program integrat și suplimentar de artă și sportiv,
precum și din unitățile cu activități extrașcolare și din centrele
sau cabinetele de asistență psihopedagogică;
d) 24 de ore pe săptămână pentru profesorii de instruire
practică;
e) pentru personalul didactic din învățământul special, norma
didactică se stabilește astfel: profesori la predare — 16 ore pe
săptămână; profesor-educator și profesor pentru instruire
practică — 20 de ore pe săptămână;
f) un post pentru personalul didactic din învățământul special
integrat, pentru cel din centrele logopedice interșcolare, pentru
personalul didactic itinerant, pentru profesori care efectuează
terapiile specifice, profesori pentru cultura fizică medicală,
kinetoterapie, educația psihomotrică și altele, în funcție de tipul
și gradul de deficiență, conform metodologiei elaborate de
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului;
g) un post de profesor documentarist în centrele de
documentare și informare.
(4) Norma didactică de predare-învățare-evaluare și de
instruire practică și de evaluare curentă a preșcolarilor și a
elevilor în clasă se reduce cu două ore pe săptămână în cazul
cadrelor didactice care au calitatea de mentor.
Art. 263. — (1) Norma didactică în învățământul
preuniversitar cuprinde ore prevăzute în planurile-cadru de
învățământ la disciplinele corespunzătoare specializării sau
specializărilor înscrise pe diploma de licență ori pe certificatul
de absolvire a unui modul de minimum 90 de credite
transferabile care atestă obținerea de competențe de predare a
unei discipline din domeniul fundamental aferent domeniului de
specializare înscris pe diplomă.
(2) Prin excepție, în norma didactică prevăzută la alin. (1),
se pot include și ore de la disciplinele stabilite prin metodologia
aprobată de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului, cu menținerea drepturilor salariale.
(3) În situația în care norma didactică nu se poate constitui
conform prevederilor alin. (1) și (2), aceasta se poate completa
cu activitățile prevăzute la art. 262 alin. (1) lit. c).
(4) Orele de limbi străine din învățământul primar pot fi
predate, în condițiile prezentei legi, de profesorii pentru
învățământul primar de la grupa sau clasa respectivă, în cadrul
activităților postului, dacă fac dovada calificării prin diploma de
studii ori prin certificatul de competență. Orele de limbi străine
din învățământul primar pot fi predate și de profesori cu studii
superioare de specialitate, fiind incluse în norma acestora, sau
prin plata cu ora, în cazul în care profesorii pentru învățământul
primar de la grupa ori clasa respectivă nu fac dovada calificării
prin diploma de studii sau prin certificatul de competență.
(5) Orele de limbi străine din învățământul primar pot fi
predate, în condițiile prezentei legi, de profesorii pentru
învățământul primar de la clasa respectivă, dacă fac dovada
calificării prin diploma de studii sau prin certificatul de
competență și sunt remunerate prin plata cu ora. Orele de limbi
străine din învățământul primar pot fi predate și de profesori cu
studii superioare de specialitate, fiind incluse în norma acestora,
sau prin plata cu ora.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
47
(6) Profesorii pentru învățământul primar de la clasele cu
predare în limbile minorităților naționale sunt remunerați, prin
plata cu ora, pentru orele care depășesc numărul de ore
prevăzut în planurile de învățământ de la clasele cu predare în
limba română.
(7) În învățământul primar, orele de educație fizică prevăzute
în planurile de învățământ sunt predate de profesori cu studii
superioare de specialitate.
(8) În palatele și în cluburile copiilor, norma didactică
cuprinde activitățile prevăzute în planurile de educație
corespunzătoare profilurilor cercurilor și atelierelor, aprobate prin
regulament de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului, în limitele normelor didactice stabilite la art. 262
alin. (3).
(9) Prin excepție, dacă norma didactică a profesorilor din
învățământul gimnazial nu se poate constitui conform
prevederilor alin. (1) și art. 262 alin. (3), aceasta poate fi
constituită din 2/3 din ore de la specializarea sau specializările
de bază și completată cu 1/3 din ore de la disciplinele stabilite
la alin. (2) ori prin adăugarea de ore conform prevederilor
art. 262 alin. (1) lit. c). În învățământul gimnazial din mediul rural
norma didactică se poate constitui din 1/2 din ore de la
specialitatea sau specialitățile de bază și completată cu 1/2 din
ore de la disciplinele stabilite la alin. (2) ori prin adăugare de ore
conform prevederilor art. 262 alin. (1) lit. c).
(10) Personalul didactic de conducere, de îndrumare și de
control poate fi degrevat parțial de norma didactică de predare,
pe baza normelor aprobate prin ordin al ministrului educației,
cercetării, tineretului și sportului.
(11) Timpul săptămânal de activitate a personalului didactic
auxiliar este identic cu cel stabilit pentru personalul cu funcții
echivalente din celelalte sectoare bugetare, potrivit legii.
Sarcinile acestuia sunt prevăzute în fișa individuală a postului.
SECȚIUNEA a 7-a
Distincții
Art. 264. — (1) Personalul didactic din învățământul
preuniversitar beneficiază de gradație de merit, acordată prin
concurs. Această gradație se acordă pentru 16% din posturile
didactice existente la nivelul inspectoratului școlar și reprezintă
25% din salariul de bază. Gradația de merit se atribuie pe o
perioadă de 5 ani.
(2) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
elaborează metodologia și criteriile de acordare a gradației de
merit, cu consultarea federațiilor sindicale reprezentative la nivel
de ramură de învățământ.
Art. 265. — (1) Personalul didactic cu rezultate excelente în
activitatea didactică, educativă și științifică poate primi decorații,
ordine, medalii, titluri, potrivit legii.
(2) Ordinele și medaliile care pot fi conferite personalului
didactic din învățământul preuniversitar sunt: Ordinul Spiru
Haret clasele Comandor, Cavaler și Ofițer, Medalia Membru de
onoare al corpului didactic. Medalia se acordă cadrelor didactice
pensionabile, cu activitate deosebită în învățământ.
(3) În afara distincțiilor prevăzute la alin. (2), ministrul
educației, cercetării, tineretului și sportului este autorizat să
acorde personalului didactic din învățământul preuniversitar
următoarele distincții:
a) adresă de mulțumire publică;
b) diplomă „Gheorghe Lazăr” clasele I, a II-a și a III-a;
c) diplomă de excelență, care se acordă cadrelor didactice
pensionate sau pensionabile, cu activitate deosebită în
învățământ.
(4) Diploma „Gheorghe Lazăr” clasele I, a II-a și a III-a este
însoțită de un premiu de 20%, 15% și, respectiv, 10% din suma
salariilor de bază primite în ultimele 12 luni de activitate. Diploma
de excelență este însoțită de un premiu de 20% din suma
salariilor de bază primite în ultimele 12 luni de activitate.
(5) Distincțiile și premiile prevăzute la alin. (3) se acordă în
baza unui regulament aprobat prin ordin al ministrului educației,
cercetării, tineretului și sportului, în limita unui procent de 1%
din numărul total al posturilor didactice din fiecare județ/sector al
municipiului București.
(6) Fondurile pentru acordarea distincțiilor prevăzute la
alin. (3) sunt asigurate de Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului.
SECȚIUNEA a 8-a
Drepturi și obligații
Art. 266. — Personalul din învățământul preuniversitar are
drepturi și obligații care decurg din legislația în vigoare, din
prezenta lege, din regulamente specifice și din prevederile
contractului individual de muncă.
Art. 267. — (1) Cadrele didactice beneficiază de concediu
anual cu plată, în perioada vacanțelor școlare, cu o durată de
62 de zile lucrătoare; în cazuri bine justificate, conducerea
unității de învățământ poate întrerupe concediul legal,
persoanele în cauză urmând a fi remunerate pentru munca
depusă.
(2) Perioadele de efectuare a concediului de odihnă pentru
fiecare cadru didactic se stabilesc de consiliul de administrație,
în funcție de interesul învățământului și al celui în cauză, dar cu
asigurarea personalului didactic necesar pentru desfășurarea
examenelor naționale.
(3) Neefectuarea concediului anual dă dreptul la efectuarea
concediului restant în vacanțele anului școlar următor.
Art. 268. — (1) Cadrele didactice care redactează teza de
doctorat sau lucrări în interesul învățământului pe bază de
contract de cercetare ori de editare au dreptul la 6 luni de
concediu plătit, o singură dată, cu aprobarea consiliului de
administrație al unității de învățământ.
(2) Personalul didactic aflat în situația prevăzută la alin. (1)
nu poate fi încadrat în activități didactice retribuite în regim de
plată cu ora.
(3) În situația desființării unei unități de învățământ de stat,
salariații disponibilizați primesc salarii compensatorii, conform
legii.
Art. 269. — Personalul de conducere, de îndrumare și de
control din inspectoratele școlare și casele corpului didactic
beneficiază de concediu de odihnă, conform Codului muncii.
Art. 270. — Normele metodologice referitoare la efectuarea
concediului legal vor fi elaborate de Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului împreună cu reprezentanții
organizațiilor sindicale reprezentative la nivel de ramură a
învățământului.
Art. 271. — Dreptul la inițiativă profesională constă în:
a) conceperea activității profesionale și realizarea
obiectivelor educaționale ale disciplinelor de învățământ, prin
metodologii care respectă principiile psihopedagogice;
b) utilizarea bazei materiale și a resurselor învățământului, în
scopul realizării obligațiilor profesionale;
c) punerea în practică a ideilor novatoare pentru
modernizarea procesului de învățământ.
SECȚIUNEA a 9-a
Dreptul la securitate al personalului didactic
Art. 272. — (1) Cadrele didactice nu pot fi perturbate în timpul
desfășurării activității didactice de nicio autoritate școlară sau
publică.
(2) Prin excepție de la prevederile alin. (1), nu se consideră
perturbare a cadrelor didactice în timpul desfășurării activității
didactice intervenția autorităților școlare și/sau publice în
situațiile în care sănătatea fizică sau psihică a elevilor ori a
personalului este pusă în pericol în orice mod, conform
constatării personalului de conducere, respectiv în timpul
exercițiilor de alarmare pentru situații de urgență.
(3) Înregistrarea prin orice procedee a activității didactice
poate fi făcută numai cu acordul celui care o conduce.
(4) Multiplicarea, sub orice formă, a înregistrărilor activității
didactice de către elevi sau de către alte persoane este permisă
numai cu acordul cadrului didactic respectiv.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
48
(5) Înregistrarea prin orice procedee a activităților
desfășurate în spațiile școlare este permisă numai cu acordul
personalului de conducere, cu excepția celor de la alin. (3).
SECȚIUNEA a 10-a
Dreptul de participare la viața socială
Art. 273. — (1) Personalul didactic are dreptul să participe la
viața socială și publică, în beneficiul propriu, în interesul
învățământului.
(2) Personalul didactic are dreptul să facă parte din asociații
și organizații sindicale, profesionale și culturale, naționale și
internaționale, legal constituite, în conformitate cu prevederile
legii.
(3) Personalul didactic poate exprima liber opinii profesionale
în spațiul școlar și poate întreprinde acțiuni în nume propriu în
afara acestui spațiu, dacă acestea nu afectează prestigiul
învățământului și demnitatea profesiei de educator, respectiv
prevederile prezentei legi.
Art. 274. — (1) Personalul didactic beneficiază, în limita
fondurilor alocate prin buget, din fonduri extrabugetare sau
sponsorizări, de acoperirea integrală ori parțială a cheltuielilor
de deplasare și de participare la manifestări științifice organizate
în străinătate, cu aprobarea consiliului de administrație al unității
de învățământ.
(2) Personalul prevăzut la alin. (1) înaintează unității de
învățământ propuneri de valorificare a rezultatelor acțiunii pentru
care a primit aprobarea de deplasare.
Art. 275. — (1) Cadrele didactice au obligația morală să își
acorde respect reciproc și sprijin în îndeplinirea obligațiilor
profesionale.
(2) Personalul didactic de conducere, de îndrumare și de
control, precum și personalul didactic auxiliar au obligația de a
respecta atribuțiile prevăzute în fișa postului.
(3) Personalul didactic de conducere, de îndrumare și de
control, precum și personalul didactic auxiliar au obligația de a
participa la activități de formare continuă, în condițiile legii.
Art. 276. — Personalului didactic din unitățile de învățământ
conexe, care nu dispune de locuință în localitatea unde are
postul, i se decontează cheltuielile de transport, conform legii.
Art. 277. — Copiii personalului didactic aflat în activitate sunt
scutiți de plata taxelor de înscriere la concursurile de admitere
în învățământul superior și beneficiază de gratuitate la cazare în
cămine și internate.
Art. 278. — Personalul didactic și didactic auxiliar din
învățământ beneficiază de o compensație de la bugetul
asigurărilor sociale de stat de 50% din valoarea cazării, mesei
și a tratamentului în bazele de odihnă și tratament.
Art. 279. — Personalul didactic titular care din proprie
inițiativă solicită să se specializeze/să continue studiile are
dreptul la concediu fără plată. Durata totală a acestuia nu poate
depăși 3 ani într-un interval de 7 ani. Aprobările în aceste situații
sunt de competența unității școlare prin consiliul de
administrație, dacă se face dovada activității respective.
SECȚIUNEA a 11-a
Răspunderea disciplinară și patrimonială
Art. 280. — (1) Personalul didactic, personalul didactic
auxiliar, precum și cel de conducere, de îndrumare și de control
din învățământul preuniversitar răspund disciplinar pentru
încălcarea cu vinovăție a îndatoririlor ce le revin potrivit
contractului individual de muncă, precum și pentru încălcarea
normelor de comportare care dăunează interesului
învățământului și prestigiului unității/instituției, conform legii.
(2) Sancțiunile disciplinare care se pot aplica personalului
prevăzut la alin. (1), în raport cu gravitatea abaterilor, sunt:
a) observație scrisă;
b) avertisment;
c) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul,
cu indemnizația de conducere, de îndrumare și de control, cu
până la 15%, pe o perioadă de 1—6 luni;
d) suspendarea, pe o perioadă de până la 3 ani, a dreptului
de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcții didactice
superioare sau pentru obținerea gradelor didactice ori a unei
funcții de conducere, de îndrumare și de control;
e) destituirea din funcția de conducere, de îndrumare și de
control din învățământ;
f) desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă.
(3) Orice persoană poate sesiza unitatea de
învățământ/instituția de învățământ cu privire la săvârșirea unei
fapte ce poate constitui abatere disciplinară. Sesizarea se face
în scris și se înregistrează la registratura unității/instituției de
învățământ.
(4) Pentru cercetarea abaterilor prezumate săvârșite de
personalul didactic, personalul de conducere al unităților de
învățământ preuniversitar, personalul de îndrumare și de control
din cadrul inspectoratelor școlare și de personalul de îndrumare
și de control din cadrul Ministerului Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului, comisiile de cercetare disciplinară se
constituie după cum urmează:
a) pentru personalul didactic, comisii formate din
3—5 membri, dintre care unul reprezintă organizația sindicală
din care face parte persoana aflată în discuție sau este un
reprezentant al salariaților, iar ceilalți au funcția didactică cel
puțin egală cu a celui care a săvârșit abaterea;
b) pentru personalul de conducere al unităților de învățământ
preuniversitar, comisii formate din 3—5 membri, dintre care un
reprezentant al salariaților, iar ceilalți au funcția didactică cel
puțin egală cu a celui care a săvârșit abaterea. Din comisie face
parte și un inspector din cadrul inspectoratului școlar județean/al
municipiului București;
c) pentru personalul de îndrumare și de control din cadrul
Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, comisii
formate din 3—5 membri, dintre care unul reprezintă organizația
sindicală din care face parte persoana aflată în discuție sau este
un reprezentant al salariaților, iar ceilalți au funcția didactică cel
puțin egală cu a celui care a săvârșit abaterea;
d) pentru personalul de conducere al inspectoratelor școlare
județene/al municipiului București, comisii formate din 3—
5 membri, dintre care un reprezentant al salariaților, iar ceilalți au
funcția didactică cel puțin egală cu a celui care a săvârșit
abaterea.
(5) Comisiile de cercetare disciplinară sunt numite de:
a) consiliul de administrație al unității de învățământ
preuniversitar, pentru personalul didactic și personalul de
conducere al acesteia;
b) ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului, pentru
funcțiile de îndrumare și de control din cadrul Ministerului
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, precum și pentru
personalul de conducere din inspectoratele școlare județene/al
municipiului București.
(6) În cadrul cercetării abaterii prezumate se stabilesc faptele
și urmările acestora, împrejurările în care au fost săvârșite,
existența sau inexistența vinovăției, precum și orice alte date
concludente. Audierea celui cercetat și verificarea apărării
acestuia sunt obligatorii. Refuzul celui cercetat de a se prezenta
la audiere, deși a fost înștiințat în scris cu minimum 48 de ore
înainte, precum și de a da declarații scrise se constată prin
proces-verbal și nu împiedică finalizarea cercetării. Cadrul
didactic cercetat are dreptul să cunoască toate actele cercetării
și să își producă probe în apărare.
(7) Cercetarea faptei și comunicarea deciziei se fac în
termen de cel mult 30 de zile de la data constatării acesteia,
consemnată în condica de inspecții sau la registratura generală
a unității de învățământ preuniversitar/instituției. Persoanei
nevinovate i se comunică în scris inexistența faptelor pentru
care a fost cercetată.
(8) Persoanele sancționate încadrate în unitățile de
învățământ au dreptul de a contesta, în termen de 15 zile de la
comunicare, decizia respectivă la colegiul de disciplină de pe
lângă inspectoratul școlar. Personalul de conducere, de
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
49
îndrumare și de control din inspectoratele școlare și din
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, care a
fost sancționat, are dreptul de a contesta, în termen de 15 zile
de la comunicare, decizia respectivă la Colegiul central de
disciplină al Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului.
(9) Normele privind componența, organizarea și
funcționarea, precum și atribuțiile colegiului de disciplină de pe
lângă inspectoratul școlar și ale Colegiului central de disciplină
al Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului se
stabilesc prin regulament aprobat prin ordin al ministrului
educației, cercetării, tineretului și sportului.
(10) Dreptul persoanei sancționate de a se adresa instanțelor
judecătorești este garantat.
Art. 281. — (1) Pentru personalul didactic din unitățile de
învățământ preuniversitar, propunerea de sancționare se face
de către director sau de cel puțin 2/3 din numărul total al
membrilor consiliului de administrație. Sancțiunile aprobate de
consiliul de administrație sunt puse în aplicare și comunicate
prin decizie a directorului unității de învățământ preuniversitar.
(2) Pentru personalul de conducere al unității de învățământ
preuniversitar, propunerea de sancționare se face de către
consiliul de administrație al unității de învățământ preuniversitar
și se comunică prin decizie a inspectorului școlar general.
(3) Pentru personalul de conducere din inspectoratele
școlare și casele corpului didactic, propunerea de sancționare
se face de ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului
și se comunică prin ordin.
(4) Pentru personalul de îndrumare și control din Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, propunerea de
sancționare se face, după caz, de ministrul educației, cercetării,
tineretului și sportului, respectiv de secretarul de stat sau de
șeful ierarhic al persoanei în cauză și se comunică prin ordin.
Art. 282. — Sancțiunea se stabilește, pe baza raportului
comisiei de cercetare, de autoritatea care a numit această
comisie și se comunică celui în cauză, prin decizie scrisă, după
caz, de către directorul unității de învățământ, inspectorul școlar
general sau ministrul educației, cercetării, tineretului și sportului.
Art. 283. — Răspunderea patrimonială a personalului
didactic, a personalului didactic auxiliar, precum și a celui de
conducere, de îndrumare și de control din învățământul
preuniversitar se stabilește potrivit legislației muncii. Decizia de
imputare, precum și celelalte acte pentru recuperarea pagubelor
și a prejudiciilor se fac de conducerea unității sau a instituției al
cărei salariat este cel în cauză, în afară de cazurile când, prin
lege, se dispune altfel.
SECȚIUNEA a 12-a
Pensionarea
Art. 284. — (1) Personalul didactic beneficiază de pensie în
condițiile prevăzute de legislația de asigurări sociale și pensii
care reglementează sistemul public de pensii.
(2) Personalul didactic de conducere, de îndrumare și de
control din învățământul de stat se pensionează la data împlinirii
vârstei legale de pensionare. După data împlinirii vârstei legale
de pensionare, se interzice îndeplinirea oricărei funcții de
conducere, de îndrumare sau de control.
(3) Pentru motive temeinice, pensionarea personalului
didactic de conducere, de îndrumare și de control se poate face
și în timpul anului școlar, cu aprobarea consiliului de
administrație al unității de învățământ, respectiv al
inspectoratului școlar.
(4) Cadrele didactice pensionate pot desfășura activități
didactice, salarizate prin plata cu ora, după împlinirea vârstei
standard de pensionare.
(5) Personalul didactic pensionat din învățământ beneficiază
de asistență medicală și de acces la casele de odihnă și la
bazele de tratament ale cadrelor didactice.
CAPITOLUL II
Statutul personalului didactic și de cercetare
din învățământul superior
SECȚIUNEA 1
Norma universitară
Art. 285. — (1) În instituțiile de învățământ superior funcțiile
didactice sunt:
a) asistent universitar;
b) lector universitar/șef de lucrări;
c) conferențiar universitar;
d) profesor universitar.
(2) În instituțiile de învățământ superior funcțiile de cercetare
sunt:
a) asistent cercetare;
b) cercetător științific;
c) cercetător științific gradul III;
d) cercetător științific gradul II;
e) cercetător științific gradul I.
(3) Echivalența funcțiilor din cercetare cu funcțiile didactice
este următoarea:
a) cercetător științific se echivalează cu asistent universitar,
pentru persoanele care dețin o diplomă de doctor;
b) cercetător științific gradul III se echivalează cu lector
universitar/șef de lucrări;
c) cercetător științific gradul II se echivalează cu conferențiar
universitar;
d) cercetător științific gradul I se echivalează cu profesor
universitar.
(4) În învățământul superior poate funcționa personal didactic
asociat pentru următoarele funcții: lector universitar/șef de
lucrări, conferențiar universitar și profesor universitar.
(5) În raport cu necesitățile academice proprii, senatul
universitar poate aproba, pe o durată determinată, invitarea în
cadrul instituției de învățământ superior a unor cadre didactice
universitare și a altor specialiști cu valoare recunoscută în
domeniu, din țară sau din străinătate, în calitate de cadre
didactice universitare asociate invitate. În cazul specialiștilor fără
grad didactic universitar recunoscut în țară, senatul universitar
aprobă, prin evaluare, gradul didactic corespunzător
performanței, în conformitate cu standardele naționale.
(6) Acolo unde este cazul, obținerea permisului de muncă
este sarcina instituției de învățământ superior angajatoare.
(7) În departamente, în școli doctorale, în institute de
cercetare, în centre de cercetare și microproducție sau în alte
unități pot funcționa pe posturi distincte și personal de cercetare,
personal de cercetare asociat, inclusiv studenți din toate cele 3
cicluri, precum și alte categorii de personal, potrivit legii.
Angajarea acestora se face conform legii.
Art. 286. — (1) Statele de funcții ale personalului didactic și
de cercetare se întocmesc anual, prin stabilirea de norme
universitare, cu cel puțin 15 zile înainte de începerea fiecărui
an universitar și nu se pot modifica în timpul anului universitar.
(2) Funcțiile didactice și numărul posturilor se stabilesc
ținând seama de:
a) planurile de învățământ;
b) formațiunile de studiu;
c) normele universitare.
(3) În statul de funcții sunt înscrise, în ordine ierarhică,
posturile didactice și de cercetare ocupate sau vacante,
specificându-se funcțiile didactice și de cercetare
corespunzătoare și numărul săptămânal de ore convenționale
repartizate pe activități de predare, seminare, lucrări practice
sau de laborator, îndrumare de proiecte, îndrumare a studenților
și a studenților-doctoranzi, practică de specialitate, de cercetare
și activități echivalente acestora, la disciplinele din planul de
învățământ.
(4) Statele de funcții se întocmesc la nivelul departamentelor
sau al școlilor doctorale, prin consultarea membrilor acestora,
ca urmare a precizării sarcinilor didactice și de cercetare de
către consiliul facultății. La departamentele cu discipline la mai
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
50
multe facultăți, statele de funcții se completează pe baza notelor
de comandă, avizate de conducerea instituției de învățământ
superior.
(5) Statul de funcții al personalului didactic și de cercetare
se avizează de consiliul facultății sau, după caz, de consiliul
școlii doctorale și se aprobă de senatul universitar.
(6) Numărul posturilor pentru personalul didactic și de
cercetare auxiliar se stabilește de senatul universitar, în funcție
de bugetul și specificul instituției, al facultății, al programului de
studii, al departamentului sau al școlii doctorale.
(7) Nomenclatorul general de funcții didactice și de cercetare
auxiliare din învățământul superior, precum și nivelul studiilor
necesare pentru ocuparea acestor funcții se elaborează de
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului,
împreună cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
(8) Angajarea personalului didactic și de cercetare auxiliar și
nedidactic se face prin concurs organizat de facultate sau de
școala doctorală, potrivit legii.
(9) Atribuțiile personalului didactic auxiliar și nedidactic sunt
stabilite în fișa individuală a postului, avizată, după caz, de
decan, de directorul departamentului sau de conducătorul școlii
doctorale și aprobată de rector, constituind anexă la contractul
individual de muncă.
Art. 287. — (1) Norma universitară cuprinde:
a) norma didactică;
b) norma de cercetare.
(2) Norma didactică poate cuprinde:
a) activități de predare;
b) activități de seminar, lucrări practice și de laborator,
îndrumare de proiecte de an;
c) îndrumarea elaborării lucrărilor de licență;
d) îndrumarea elaborării disertațiilor de master;
e) îndrumarea elaborării tezelor de doctorat;
f) alte activități didactice, practice și de cercetare științifică
înscrise în planurile de învățământ;
g) conducerea activităților didactico-artistice sau sportive;
h) activități de evaluare;
i) tutorat, consultații, îndrumarea cercurilor științifice
studențești, a studenților în cadrul sistemului de credite
transferabile;
j) participarea la consilii și în comisii în interesul
învățământului.
(3) Norma didactică săptămânală în învățământul superior
se cuantifică în ore convenționale.
(4) Norma didactică se stabilește conform planului de
învățământ și se calculează ca normă medie săptămânală,
indiferent de perioada semestrului universitar în care este
efectuată. Norma medie săptămânală se stabilește prin
împărțirea numărului de ore convenționale din fișa individuală a
postului la numărul de săptămâni înscris în planul de învățământ
pentru activitatea didactică de predare și de seminar din întregul
an universitar.
(5) Ora convențională este ora didactică de activități
prevăzute la alin. (2) lit. b) din învățământul universitar de
licență.
(6) În învățământul universitar de licență, ora de activități de
predare reprezintă două ore convenționale.
(7) În învățământul universitar de master și în învățământul
universitar de doctorat, ora de activități de predare reprezintă
2,5 ore convenționale, iar ora de activități prevăzute la alin. (2)
lit. b) reprezintă 1,5 ore convenționale.
(8) În cazul predării integrale în limbi de circulație
internațională, la ciclurile de licență, master și doctorat,
activitățile de predare, seminar sau alte activități pot fi normate
cu un coeficient suplimentar multiplicativ de 1,25. Fac excepție
de la această prevedere orele de predare a limbii respective.
(9) Activitățile prevăzute la alin. (2) lit. c)—j), cuprinse în
norma didactică, se cuantifică în ore convenționale, printr-o
metodologie aprobată de senatul universitar, în funcție de
programul de studii, de profil și de specializare, astfel încât unei
ore fizice de activități să îi corespundă minimum 0,5 ore
convenționale.
(10) Norma didactică săptămânală minimă pentru activitățile
prevăzute la alin. (2) lit. a)—f) se stabilește după cum urmează:
a) profesor universitar: 7 ore convenționale, dintre care cel
puțin 4 ore convenționale de activități de predare;
b) conferențiar universitar: 8 ore convenționale, dintre care
cel puțin 4 ore convenționale de activități de predare;
c) lector universitar/șef de lucrări: 10 ore convenționale,
dintre care cel puțin două ore convenționale de activități de
predare;
d) asistent universitar: 11 ore convenționale, cuprinzând
activități prevăzute la alin. (2) lit. b), c) și f).
(11) Prin excepție, norma personalului didactic prevăzut la
alin. (10) lit. a)—c) care, datorită specificului disciplinelor, nu are
în structura postului ore de curs se majorează cu două ore
convenționale.
(12) Norma didactică nu poate depăși 16 ore convenționale
pe săptămână.
(13) Norma didactică prevăzută la alin. (10) și (11) reprezintă
limita minimă privind normarea activității didactice. Senatul
universitar, în baza autonomiei universitare, poate mări, prin
regulament, norma didactică săptămânală minimă, cu
respectarea standardelor de asigurare a calității, fără a depăși
limita maximă prevăzută la alin. (12).
(14) Norma didactică a personalului didactic care nu
desfășoară activități de cercetare științifică sau echivalente
acestora este superioară celei minime, fără a depăși limita
maximă prevăzută la alin. (12), conform deciziei consiliului
facultății, la propunerea directorului de departament, sau deciziei
consiliului școlii doctorale.
(15) Prin excepție, în situația în care norma didactică nu
poate fi alcătuită conform alin. (10) și (11), diferențele până la
norma didactică minimă se completează cu activități de
cercetare științifică, cu acordul consiliului facultății, la
propunerea directorului de departament, respectiv cu acordul
consiliului școlii doctorale. Diminuarea normei didactice este de
cel mult 1/2 din norma respectivă, iar ora de cercetare este
echivalentă cu 0,5 ore convenționale. Cadrul didactic își menține
calitatea de titular în funcția didactică obținută prin concurs.
(16) Cadrele didactice titulare a căror normă didactică nu
poate fi constituită conform prevederilor alin. (10)—(15) pot fi
trecute temporar, la cererea acestora, cu normă integrală de
cercetare științifică, menținându-și calitatea de titular în funcția
didactică obținută prin concurs. În această perioadă, cadrul
didactic are obligațiile personalului de cercetare din
învățământul superior.
(17) În limitele prevăzute de prezentul articol, senatul
universitar stabilește, diferențiat, norma universitară efectivă, în
funcție de domeniu, de specializare, de ponderea disciplinelor în
pregătirea de specialitate a studenților și de dimensiunea
formațiunilor de studiu.
(18) În departamente, școli doctorale, unități sau centre de
cercetare și microproducție poate funcționa pe posturi distincte
și personal de cercetare cu contract de muncă pe perioadă
determinată sau nedeterminată.
(19) Personalul de cercetare din învățământul superior
desfășoară activități specifice, stabilite în fișa individuală a
postului de către conducerea departamentului sau a școlii
doctorale.
(20) Personalul didactic auxiliar și nedidactic din
învățământul superior desfășoară activități specifice stabilite în
fișa individuală a postului. În instituțiile de învățământ superior
de stat, timpul săptămânal de lucru al acestuia este identic cu
cel stabilit pentru personalul cu funcții echivalente din celelalte
sectoare bugetare, potrivit legii.
(21) Personalul care exercită o funcție de conducere în
cadrul instituției de învățământ superior sau de îndrumare și
control în cadrul Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului poate beneficia de o reducere a normei didactice de
cel mult 30%, cu aprobarea senatului universitar.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
51
(22) Suma totală a orelor de muncă dintr-o normă didactică
sau de cercetare, realizată prin cumularea ponderilor activităților
prevăzute la alin. (1), este de 40 ore pe săptămână.
Art. 288. — (1) Activitățile didactice care excedează o normă
didactică prevăzută la art. 287 sunt remunerate în regim de plată
cu ora. Pentru personalul titular, numărul maxim de ore plătite în
regim de plată cu ora, indiferent de instituția la care se
efectuează, nu poate depăși norma didactică minimă.
(2) Activitățile din granturi sau contractele de cercetare se
remunerează conform deciziei directorului de grant, conform
legii și prevederilor Cartei universitare.
(3) Susținerea de către personalul titular de activități de
predare și cercetare în alte instituții de învățământ superior sau
de cercetare se poate face doar cu acordul scris al senatului
universitar.
(4) Activitățile de cercetare pe bază de contract sunt
remunerate conform legii, Cartei universitare și prevederilor
contractuale. Contractul de cercetare stabilește atât modalitatea
de plată efectivă, cât și cuantumurile.
(5) Profesorii și conferențiarii titulari sau directorii de granturi
care timp de 6 ani consecutivi au derulat granturi de cercetare
și au funcționat în aceeași universitate pot beneficia de
an sabatic. Pe perioada anului sabatic, aceștia beneficiază de
până la un salariu de bază, cu aprobarea senatului universitar,
și își păstrează calitatea de titular, dar sunt scutiți de efectuarea
activităților din fișa postului.
(6) Cadrele didactice care sunt alese sau numite în instituțiile
publice ale statului sau desfășoară activități specifice funcției
publice în ministere ori în alte organe de specialitate ale statului
pot desfășura activități didactice aferente unei norme didactice.
Art. 289. — (1) Personalul didactic și de cercetare se
pensionează la împlinirea vârstei de 65 de ani.
(2) În învățământul superior de stat, particular și confesional
se interzice ocuparea oricărei funcții de conducere sau de
administrare, la orice nivel al universității, după pensionare.
Mandatele celor care dețin funcții de conducere sau de
administrare, la orice nivel al universității, încetează de drept în
cazul persoanelor care au împlinit vârsta de pensionare. Fac
excepție de la aceste reglementări funcțiile de membru al
consiliului de administrație al universităților particulare.
(3) Senatul universitar din universitățile de stat, particulare și
confesionale, în baza criteriilor de performanță profesională și a
situației financiare, poate decide continuarea activității unui
cadru didactic sau de cercetare după pensionare, în baza unui
contract pe perioadă determinată de un an, cu posibilitatea de
prelungire anuală conform Cartei universitare, fără limită de
vârstă. Senatul universitar poate decide conferirea titlului onorific
de profesor emerit, pentru excelență didactică și de cercetare,
cadrelor didactice care au atins vârsta de pensionare. Cadrele
didactice pensionate pot fi plătite în regim de plată cu ora.
(4) Cadrele didactice și de cercetare care conduc doctorate
se pensionează la împlinirea vârstei de 65 de ani și:
a) pot conduce doctoratele în desfășurare la data pensionării
până la împlinirea vârstei de 70 de ani;
b) după împlinirea vârstei de 65 de ani, pot conduce noi
studenți-doctoranzi numai în regim de cotutelă împreună cu un
cadru didactic și de cercetare care nu împlinește vârsta de
pensionare pe toată durata desfășurării doctoratului respectiv.
(5) Regimul juridic al cumulului salariului cu pensia nu se
aplică cadrelor didactice care beneficiază de prevederile alin. (3)
și (4).
Art. 290. — (1) Studenții-doctoranzi sunt încadrați de către
IOSUD sau o instituție membră a unei IOSUD ca asistenți de
cercetare ori asistenți universitari pe perioadă determinată,
norma didactică fiind redusă corespunzător limitei prevăzute la
art. 164 alin. (3), prin excepție de la prevederile art. 287.
Atribuțiile lor sunt stabilite de senatul universitar.
(2) Studenții-doctoranzi beneficiază de toate drepturile
asistenților de cercetare sau asistenților universitari, inclusiv de
vechimea în muncă.
Art. 291. — (1) Prin personal didactic și de cercetare, în
sensul prezentei legi, se înțelege personalul care deține, în mod
legal, unul dintre titlurile universitare sau de cercetare prevăzute
de prezenta lege, care aparține unei instituții de învățământ
superior și care desfășoară activități didactice și/sau de
cercetare.
(2) În raport cu relațiile de muncă stabilite cu instituția de
învățământ superior, personalul didactic poate fi: titular sau
asociat. În raport cu participarea la procesul didactic și cu gradul
de pregătire profesională, personalul didactic poate fi: personal
didactic sau personal didactic auxiliar.
(3) Prin personal didactic titular se înțelege personalul
didactic care ocupă o funcție didactică într-o universitate,
obținută prin concurs, pe o perioadă nedeterminată, în condițiile
legii. Salariatul optează unde are funcția de bază. Personal
didactic titular este și personalul didactic care beneficiază de
rezervare de post, în condițiile legii. Cadrele didactice și de
cercetare angajate pe perioadă determinată au statut de cadru
didactic și de cercetare asociat.
(4) Calitatea de titular există numai în raport cu o singură
instituție de învățământ superior sau cu o singură instituție de
cercetare-dezvoltare; când un cadru didactic desfășoară
activități didactice sau de cercetare științifică în mai multe
instituții de învățământ superior ori de cercetare-dezvoltare,
calitatea de titular poate fi numai la una dintre ele, iar în celelalte,
calitatea este de cadru didactic sau de cercetător asociat.
Instituția de învățământ superior în care cadrul didactic este
titular are obligația de a păstra și de a gestiona, potrivit legii,
cartea de muncă sau registrul angajaților, cu specificația calității
de titular.
(5) Funcțiilor de cercetare-dezvoltare din universități și
personalului care le ocupă li se aplică prevederile Legii
nr. 319/2003 privind Statutul personalului de cercetaredezvoltare.
(6) În cazul desființării unei unități de învățământ superior de
stat, personalul astfel disponibilizat beneficiază de salarii
compensatorii, conform legislației în vigoare.
Art. 292. — Formațiunile de studiu și dimensiunile acestora
se stabilesc de către senatele universitare, cu respectarea
standardelor de calitate, în concordanță cu programul și ciclul
de studii, propuse de ARACIS și aprobate de Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
SECȚIUNEA a 2-a
Ocuparea funcțiilor didactice și a posturilor didactice
Art. 293. — Ocuparea posturilor didactice, evaluarea,
motivarea, formarea continuă și concedierea personalului
didactic și de cercetare sunt de competența universităților, în
baza legislației în vigoare, a metodologiei-cadru stabilite de
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și a Cartei
universitare.
Art. 294. — (1) Angajarea pe un post didactic sau de
cercetare se face, după intrarea în vigoare a prezentei legi, pe
perioadă determinată sau pe perioadă nedeterminată.
Angajarea pe perioadă nedeterminată pe orice funcție didactică
sau de cercetare este posibilă numai prin concurs public,
organizat de instituția de învățământ superior, după obținerea
titlului de doctor.
(2) La concursul pentru un post didactic sau de cercetare pot
participa cetățeni români ori străini, fără nicio discriminare, în
condițiile legii.
(3) Prin excepție de la prevederile legislației muncii, durata
unei perioade determinate este de maximum 3 ani.
(4) Prin excepție, studenții-doctoranzi pot fi angajați pe o
perioadă determinată de maximum 5 ani.
(5) Contractul de angajare pe perioadă determinată încheiat
între universitate și membri ai personalului didactic și de
cercetare în urma unui concurs poate fi reînnoit, în funcție de
rezultatele profesionale personale, evaluate pe baza criteriilor
adoptate de senatul universitar, precum și în funcție de nevoile
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
52
de angajare și de resursele financiare ale instituției, în
conformitate cu prevederile legale în vigoare.
Art. 295. — (1) Metodologia-cadru de concurs pentru
ocuparea posturilor vacante va fi stabilită prin hotărâre a
Guvernului, inițiată de Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului, la propunerea CNATDCU.
(2) Metodologia va stabili, pentru fiecare titlu sau funcție
didactică, cerințele minime pentru prezentarea la concurs, cu
referire la standardele minimale stabilite conform art. 219
alin. (1) lit. a), modul de organizare și de desfășurare a
concursului, de soluționare a contestațiilor, conflictele de
interese și incompatibilitățile, în vederea asigurării calității, a
respectării eticii universitare și a legislației în vigoare.
(3) Universitățile au obligația să respecte această
metodologie și să publice toate posturile scoase la concurs,
însoțite de programa aferentă concursului, cu cel puțin două luni
înainte de concurs. Publicarea posturilor scoase la concurs se
face cel puțin pe site-ul web propriu și pe un site web specializat,
administrat de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului.
(4) După intrarea în vigoare a prezentei legi se interzice
ocuparea concomitentă de către soți, afini și rude până la gradul
al III-lea inclusiv a funcțiilor prin care unul sau una se află față
de celălalt sau cealaltă într-o poziție de conducere, control,
autoritate sau evaluare instituțională directă la orice nivel în
aceeași universitate.
(5) Încălcarea prevederilor alin. (3) și (4) duce la invalidarea
concursului și la penalizarea celor vinovați pe baza
metodologiei-cadru prevăzute la alin. (1).
Art. 296. — (1) Posturile didactice rezervate, vacante ori
temporar vacante sunt acoperite cu prioritate de personalul
didactic titular al instituției ori de personalul didactic asociat, prin
plata cu ora, conform prezentei legi.
(2) Angajarea specialiștilor cu valoare științifică recunoscută
în domeniu, prin invenții, inovații, premii, publicații științifice, din
țară sau din străinătate, în calitate de profesori ori conferențiari
asociați invitați, se avizează de consiliul departamentului și se
aprobă de consiliul facultății.
(3) Funcțiile și gradele de cercetător științific în rețeaua
învățământului superior se obțin potrivit reglementărilor legale
în vigoare.
Art. 297. — (1) În baza metodologiei-cadru prevăzute la
art. 295 alin. (1) și a legislației în vigoare, universitățile își
stabilesc metodologia proprie de conferire a titlurilor și de
ocupare a posturilor didactice și de cercetare, care este
aprobată de către senatul universitar. Această metodologie nu
poate face referire la vechime și nu poate discrimina persoanele
din afara instituției sau țării față de persoanele din instituție ori
din țară.
(2) Rezultatele concursurilor sunt aprobate de senatul
universitar, iar încadrarea pe post se face începând cu prima zi
a semestrului următor concursului.
Art. 298. — (1) Directorii departamentelor, decanii facultăților
și rectorul răspund în fața senatului universitar pentru buna
desfășurare a concursurilor de ocupare a posturilor, în condițiile
respectării normelor de calitate, de etică universitară și a
legislației în vigoare.
(2) În condițiile constatării unor nereguli, senatul universitar
poate aplica sancțiuni specificate în metodologia proprie,
mergând până la demiterea decanilor sau a rectorului.
Art. 299. — (1) Universitățile răspund public de modul de
ocupare a posturilor didactice și de cercetare.
(2) În cazul constatării nerespectării prevederilor legale în
procedura de ocupare a posturilor didactice și de cercetare,
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului poate
aplica sancțiuni prevăzute de prezenta lege, pe baza unui raport
întocmit de Consiliul de Etică și Management Universitar.
(3) În cazul în care instanțele de judecată constată
încălcarea procedurilor de desfășurare a concursului pentru
ocuparea posturilor didactice și de cercetare din universități,
concursul se anulează și se reia.
Art. 300. — (1) Abilitarea constă în:
a) redactarea unei teze de abilitare;
b) susținerea publică a tezei de abilitare în fața unei comisii
de specialitate numite de CNATDCU și formată din cel puțin
3 persoane, care au calitatea de conducător de doctorat, în țară
sau în străinătate;
c) admiterea tezei de abilitare în urma susținerii publice;
d) obținerea atestatului de abilitare.
(2) Teza de abilitare relevă capacitățile și performanțele
didactice și de cercetare. Teza prezintă în mod documentat
realizările profesionale obținute ulterior conferirii titlului de doctor
în știință, care probează originalitatea și relevanța contribuțiilor
academice, științifice și profesionale și care anticipează o
dezvoltare independentă a viitoarei cariere de cercetare și/sau
universitare.
(3) Pot susține examenul de abilitare numai persoanele care
au titlul de doctor în știință și care îndeplinesc standardele
minimale stabilite conform art. 219 alin. (1) lit. a).
(4) Cererea pentru susținerea examenului de abilitare este
adresată CNATDCU.
(5) Acordarea atestatului de abilitare este propusă de
CNATDCU și este aprobată prin ordin al ministrului educației,
cercetării, tineretului și sportului.
Art. 301. — (1) Pentru ocuparea funcției didactice de asistent
universitar sunt necesare obținerea statutului de studentdoctorand
sau deținerea diplomei de doctor, precum și
îndeplinirea standardelor de ocupare a posturilor didactice,
specifice funcției, aprobate de senatul universitar, fără
impunerea unor condiții de vechime, conform legii.
(2) O persoană care nu a obținut o diplomă de doctor nu
poate ocupa funcția de asistent universitar într-o anumită
instituție de învățământ superior pentru o perioadă cumulată mai
mare de 5 ani. La împlinirea acestui termen, contractul de
muncă al persoanei în cauză încetează de drept.
(3) Condițiile minimale pentru ocuparea funcției didactice de
lector universitar/șef de lucrări sunt următoarele:
a) deținerea diplomei de doctor;
b) îndeplinirea standardelor de ocupare a posturilor
didactice, specifice funcției, aprobate de senatul universitar, fără
impunerea unor condiții de vechime, conform legii.
(4) Condițiile pentru ocuparea funcției didactice de
conferențiar universitar sunt următoarele:
a) deținerea diplomei de doctor;
b) îndeplinirea standardelor minimale pentru ocuparea
funcției de conferențiar universitar, standarde aprobate conform
art. 219 alin. (1) lit. a);
c) îndeplinirea standardelor de ocupare a posturilor didactice,
specifice funcției, aprobate de senatul universitar, fără
impunerea unor condiții de vechime, conform legii.
(5) Condițiile pentru ocuparea funcției didactice de profesor
universitar sunt următoarele:
a) deținerea diplomei de doctor;
b) deținerea atestatului de abilitare;
c) îndeplinirea standardelor minimale pentru ocuparea
funcției de profesor universitar, standarde aprobate conform
art. 219 alin. (1) lit. a);
d) îndeplinirea standardelor de ocupare a posturilor
didactice, specifice funcției, aprobate de senatul universitar, fără
impunerea unor condiții de vechime, conform legii.
(6) În instituțiile de învățământ superior, suplimentar față de
alte condiții stabilite de lege, funcția de asistent de cercetare
poate fi ocupată numai de persoane care sunt studențidoctoranzi
sau care dețin diploma de doctor.
(7) În instituțiile de învățământ superior, suplimentar față de
alte condiții stabilite de lege, funcțiile de cercetare de cercetător
științific sau superioare pot fi ocupate numai de persoane care
dețin diploma de doctor.
(8) În învățământul superior medical, candidații la concursul
pentru ocuparea postului de asistent universitar trebuie să aibă
cel puțin titlul de medic rezident. Fac excepție posturile de la
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
53
disciplinele care nu au corespondent în rețeaua Ministerului
Sănătății și cele de la disciplinele preclinice.
(9) În învățământul superior medical, candidații la concursul
pentru ocuparea posturilor de șef de lucrări și de conferențiar
trebuie să aibă și titlul de medic specialist, iar candidații la
concursul pentru ocuparea postului de profesor universitar
trebuie să aibă și titlul de medic primar. Fac excepție posturile de
la disciplinele care nu au corespondent în rețeaua Ministerului
Sănătății și cele de la disciplinele preclinice.
SECȚIUNEA a 3-a
Evaluarea calității cadrelor didactice
Art. 302. — (1) Datele și informațiile privind situația
profesională a personalului didactic și de cercetare și a celui
tehnic-administrativ se consemnează într-o fișă personală de
serviciu. Accesul la fișa personală de serviciu este permis numai
persoanei în cauză, titularului serviciului de resurse umane și
conducătorului instituției de învățământ superior.
(2) Fișele de post individualizate se încadrează la nivel de
departament sau școală doctorală, în statul de funcții. Statul de
funcții constituie documentul legal în baza căruia se face
salarizarea lunară a fiecărui membru al personalului didactic și
de cercetare.
Art. 303. — (1) Rezultatele și performanțele activităților
didactice și de cercetare ale personalului didactic și de cercetare
dintr-o universitate sunt evaluate periodic, la intervale de
maximum 5 ani. Această evaluare se face în conformitate cu o
metodologie aprobată și aplicată de către senatul universitar.
(2) Evaluarea de către studenți a prestației cadrelor didactice
este obligatorie. Rezultatele evaluărilor sunt informații publice.
(3) Salarizarea personalului didactic și de cercetare se face
și în funcție de rezultatele și performanțele acestuia, conform
legii.
(4) Contractele de muncă ale personalului didactic și de
cercetare includ asumarea unor standarde minime ale
rezultatelor activităților didactice și de cercetare și clauze privind
încetarea contractelor în condițiile neîndeplinirii acestor
standarde minime.
SECȚIUNEA a 4-a
Drepturi și obligații ale personalului didactic
Art. 304. — (1) Personalul din învățământul superior are
drepturi și îndatoriri care decurg din Carta universitară, din Codul
de etică universitară, din contractul individual de muncă, precum
și din legislația în vigoare.
(2) Protecția drepturilor salariaților, precum și a drepturilor de
proprietate intelectuală asupra creației științifice, culturale sau
artistice este garantată și se asigură în conformitate cu
prevederile Cartei universitare și cu legislația specifică în
vigoare.
(3) Membrilor comunității universitare le este garantată
libertatea academică. În baza acesteia, ei pot exprima liber opinii
academice în spațiul universitar și au libertatea de predare, de
cercetare și de creație, în conformitate cu criteriile de calitate
academică.
(4) Personalul didactic și de cercetare are dreptul de a
publica studii, articole, volume sau opere de artă, de a candida
la obținerea de granturi naționale și internaționale, fără restricții
ale libertății academice.
(5) Personalul didactic și de cercetare are dreptul să facă
parte din asociații și organizații sindicale, profesionale și
culturale, naționale și internaționale, precum și din organizații
politice legal constituite, în conformitate cu prevederile legii.
(6) Cadrele didactice titulare pe un post didactic din
învățământ, alese în Parlament, numite în Guvern sau
îndeplinind funcții de specialitate specifice din aparatul
Parlamentului, al Consiliului Legislativ, al Curții Constituționale,
al Avocatului Poporului, al Administrației Prezidențiale, al
Guvernului sau în Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului, precum și cele alese de Parlament în organismele
centrale ale statului, au drept de rezervare a postului didactic
pe perioada în care îndeplinesc aceste funcții. Pe toată durata
mandatului sau a numirii, cadrele didactice pot cumula aceste
funcții cu activitatea didactică și de cercetare.
(7) Prevederile alin. (6) se aplică și cadrelor didactice titulare
pe un post didactic din învățământ, care îndeplinesc funcția de
prefect, subprefect, președinte și vicepreședinte al consiliului
județean, primar, viceprimar, precum și cadrelor didactice
trecute în funcții de conducere, de îndrumare și de control în
sistemul de învățământ, de cultură, de tineret și de sport. De
aceleași drepturi beneficiază și personalul de conducere și de
specialitate de la casa corpului didactic, precum și cadrele
didactice titulare pe un post didactic din învățământ numite ca
personal de conducere sau în funcții de specialitate specifice
din cadrul autorităților și instituțiilor publice, comisiilor și
agențiilor din subordinea Administrației Prezidențiale,
Parlamentului sau Guvernului.
(8) De prevederile alin. (6) beneficiază și personalul didactic
trimis în străinătate cu misiuni de stat, cel care lucrează în
organisme internaționale, precum și însoțitorii acestora, dacă
sunt cadre didactice titulare pe un post didactic din învățământ.
(9) Personalului didactic titular pe un post didactic din
învățământ, solicitat în străinătate pentru predare, cercetare,
activitate artistică sau sportivă, pe bază de contract, ca urmare
a unor acorduri, convenții guvernamentale, interuniversitare sau
interinstituționale, ori trimis pentru specializare, i se rezervă
postul didactic pentru perioada respectivă.
(10) Personalul didactic titular pe un post didactic din
învățământ, care din proprie inițiativă solicită să se specializeze
sau să participe la cercetare științifică în țară sau în străinătate,
are dreptul la concedii fără plată. Durata totală a acestora nu
poate depăși 3 ani într-un interval de 7 ani. Aprobările în aceste
situații sunt de competența conducerii instituției de învățământ
superior sau, după caz, a consiliului de administrație, dacă se
face dovada activității respective.
(11) Personalul didactic titular pe un post didactic din
învățământ poate beneficia de concediu fără plată pe timp de
un an universitar, o dată la 10 ani, cu aprobarea instituției de
învățământ superior, cu rezervarea catedrei pe perioada
respectivă.
(12) Perioada de rezervare a postului didactic se consideră
vechime în învățământ.
(13) Cadrele didactice beneficiază de dreptul la concediu
astfel:
a) concediul anual cu plată, în perioada vacanțelor
universitare, cu o durată de cel puțin 40 de zile lucrătoare; în
cazuri bine justificate, conducerea instituției de învățământ poate
întrerupe concediul legal, persoanele în cauză urmând a fi
remunerate pentru munca depusă; normele metodologice
referitoare la efectuarea concediului legal vor fi elaborate de
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului,
împreună cu reprezentanții organizațiilor sindicale
reprezentative la nivel de ramură a învățământului;
b) perioadele de efectuare a concediului de odihnă pentru
fiecare cadru didactic se stabilesc de către senatul universitar,
în funcție de interesul învățământului și al celui în cauză.
(14) Instituțiile de învățământ superior pot asigura, integral
sau parțial, din surse proprii, transportul și cazarea cadrelor
didactice care domiciliază în alte localități.
(15) Personalul din învățământ beneficiază de asistență
medicală în cabinete medicale și psihologice, în policlinici și
unități spitalicești stabilite prin protocol încheiat între Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului și Ministerul
Sănătății.
(16) Personalul didactic are dreptul la întreruperea activității
didactice, cu rezervarea postului sau a catedrei, pentru
creșterea și îngrijirea copilului în vârstă de până la 2 ani,
respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, conform
prevederilor legale. De acest drept poate beneficia numai unul
dintre părinți sau susținătorii legali.
Art. 305. — Cadrele didactice și studenții sunt protejați în
spațiul universitar de autoritățile responsabile cu ordinea
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
54
publică. Protecția se asigură împotriva persoanei sau grupului
de persoane care aduc atingere demnității umane și
profesionale a cadrelor didactice ori care împiedică exercitarea
drepturilor și a obligațiilor lor. Protecția este solicitată de
persoana autorizată conform Cartei universitare.
SECȚIUNEA a 5-a
Etica universitară
Art. 306. — (1) La nivelul fiecărei universități funcționează
comisia de etică universitară.
(2) Structura și componența comisiei de etică universitară
este propusă de consiliul de administrație, avizată de senatul
universitar și aprobată de rector. Membrii comisiei sunt persoane
cu prestigiu profesional și autoritate morală. Nu pot fi membri ai
comisiei de etică universitară persoanele care ocupă vreuna
dintre funcțiile: rector, prorector, decan, prodecan, director
administrativ, director de departament sau de unitate de
cercetare-dezvoltare, proiectare, microproducție.
(3) Comisia de etică universitară are următoarele atribuții:
a) analizează și soluționează abaterile de la etica
universitară, pe baza sesizărilor sau prin autosesizare, conform
Codului de etică și deontologie universitară;
b) realizează un raport anual referitor la situația respectării
eticii universitare și a eticii activităților de cercetare, care se
prezintă rectorului, senatului universitar și constituie un
document public;
c) contribuie la elaborarea Codului de etică și deontologie
universitară, care se propune senatului universitar pentru
adoptare și includere în Carta universitară;
d) atribuțiile stabilite de Legea nr. 206/2004, cu modificările
și completările ulterioare;
e) alte atribuții prevăzute de prezenta lege sau stabilite
conform Cartei universitare, conform legii.
Art. 307. — Hotărârile comisiei de etică universitară sunt
avizate de consilierul juridic al universității. Răspunderea juridică
pentru hotărârile și activitatea comisiei de etică universitară
revine universității.
Art. 308. — (1) Orice persoană, din universitate sau din afara
universității, poate sesiza Comisiei de etică universitară abateri
săvârșite de membri ai comunității universitare.
(2) Comisia de etică universitară păstrează confidențială
identitatea autorului sesizării.
Art. 309. — În urma unei sesizări, comisia de etică
universitară demarează procedurile stabilite de Codul de etică și
deontologie universitară, respectiv de Legea nr. 206/2004, cu
modificările și completările ulterioare. Comisia răspunde
autorului sesizării în termen de 30 de zile de la primirea sesizării
și îi comunică acestuia rezultatul procedurilor, după încheierea
acestora.
Art. 310. — Constituie abateri grave de la buna conduită în
cercetarea științifică și activitatea universitară:
a) plagierea rezultatelor sau publicațiilor altor autori;
b) confecționarea de rezultate sau înlocuirea rezultatelor cu
date fictive;
c) introducerea de informații false în solicitările de granturi
sau de finanțare.
SECȚIUNEA a 6-a
Distincții
Art. 311. — (1) Personalul didactic din învățământul superior
beneficiază de gradație de merit, acordată prin concurs. Această
gradație se acordă pentru 16% din posturile didactice existente
la nivelul instituției de învățământ superior și reprezintă 25% din
salariul de bază. Gradația de merit se acordă pe o perioadă de
5 ani.
(2) Ordinele și medaliile care pot fi conferite personalului
didactic sunt:
a) Ordinul Spiru Haret, clasele Comandor, Cavaler și Ofițer;
ordinul se acordă personalului didactic, de conducere, de
îndrumare și de control din învățământul preuniversitar;
b) Ordinul Alma Mater, clasele Comandor, Cavaler și Ofițer;
ordinul se acordă personalului didactic, de conducere și de
cercetare din învățământul superior;
c) Medalia Membru de onoare al corpului didactic; medalia
se acordă cadrelor didactice pensionabile, cu activitate
deosebită în educație și formare profesională.
SECȚIUNEA a 7-a
Sancțiuni disciplinare
Art. 312. — (1) Personalul didactic și de cercetare,
personalul didactic și de cercetare auxiliar, precum și cel de
conducere, de îndrumare și de control din învățământul superior
răspunde disciplinar pentru încălcarea îndatoririlor ce îi revin
potrivit contractului individual de muncă, precum și pentru
încălcarea normelor de comportare care dăunează interesului
învățământului și prestigiului unității/instituției. Normele de
comportare sunt stabilite în Carta universitară, fără a aduce
atingere dreptului la opinie, libertății exprimării și libertății
academice.
(2) Sancțiunile disciplinare care se pot aplica personalului
didactic și de cercetare sunt următoarele:
a) avertisment scris;
b) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul,
cu indemnizația de conducere, de îndrumare și de control;
c) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a
dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcții
didactice superioare ori a unei funcții de conducere, de
îndrumare și de control, ca membru în comisii de doctorat, de
master sau de licență;
d) destituirea din funcția de conducere din învățământ;
e) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Art. 313. — (1) În instituțiile de învățământ superior,
propunerea de sancționare disciplinară se face de către șeful
de departament sau de unitate de cercetare, proiectare,
microproducție, de către decan ori rector sau de cel puțin 2/3
din numărul total al membrilor departamentului, consiliului
facultății sau senatului universitar, după caz. Aceștia acționează
în urma unei sesizări primite sau se autosesizează în cazul unei
abateri constatate direct.
(2) Sancțiunile disciplinare prevăzute la art. 312 alin. (2) lit. a)
și b) se stabilesc de către consiliile facultăților. Sancțiunile
disciplinare prevăzute la art. 312 alin. (2) lit. c)—e) se stabilesc
de către senatele universitare.
(3) Decanul sau rectorul, după caz, pune în aplicare
sancțiunile disciplinare.
(4) În învățământul superior, sancțiunile se comunică, în
scris, personalului didactic și de cercetare, precum și
personalului didactic și de cercetare auxiliar din subordine de
către serviciul de resurse umane al instituției.
Art. 314. — (1) Sancțiunea disciplinară se aplică numai după
efectuarea cercetării faptei sesizate, audierea celui în cauză și
verificarea susținerilor făcute de acesta în apărare.
(2) Pentru investigarea abaterilor disciplinare săvârșite
de personalul didactic, personalul din cercetare sau
personalul administrativ, se constituie comisii de analiză formate
din 3—5 membri, cadre didactice care au funcția didactică cel
puțin egală cu a celui care a săvârșit abaterea și un reprezentant
al organizației sindicale.
(3) Comisiile de analiză sunt numite, după caz, de:
a) rector, cu aprobarea senatului universitar;
b) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului,
pentru personalul de conducere al instituțiilor de învățământ
superior și pentru rezolvarea contestațiilor privind deciziile
senatelor universitare.
Art. 315. — Răspunderea patrimonială a personalului
didactic, de cercetare și didactic auxiliar se stabilește potrivit
legislației muncii. Măsurile pentru recuperarea pagubelor și a
prejudiciilor se iau potrivit legislației muncii.
Art. 316. — În cazul în care cel sancționat disciplinar nu a
mai săvârșit abateri disciplinare în cursul unui an de la aplicarea
sancțiunii, îmbunătățindu-și activitatea și comportamentul,
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
55
autoritatea care a aplicat sancțiunea disciplinară poate dispune
ridicarea și radierea sancțiunii, făcându-se mențiunea
corespunzătoare în statul personal de serviciu al celui în cauză.
Art. 317. — (1) Orice persoană poate sesiza
unitatea/instituția de învățământ cu privire la săvârșirea unei
fapte ce poate constitui abatere disciplinară. Sesizarea se face
în scris și se înregistrează la registratura unității/instituției de
învățământ.
(2) Dreptul persoanei sancționate disciplinar de a se adresa
instanțelor judecătorești este garantat.
SECȚIUNEA a 8-a
Sancțiuni referitoare la încălcarea eticii universitare
și a bunei conduite în cercetare
Art. 318. — Sancțiunile care se pot aplica personalului
didactic și de cercetare și personalului didactic și de cercetare
auxiliar de către comisia de etică universitară pentru încălcarea
eticii universitare sau pentru abateri de la buna conduită în
cercetarea științifică sunt următoarele:
a) avertisment scris;
b) diminuarea salariului de bază, cumulat, când este cazul,
cu indemnizația de conducere, de îndrumare și de control;
c) suspendarea, pe o perioadă determinată de timp, a
dreptului de înscriere la un concurs pentru ocuparea unei funcții
didactice superioare ori a unei funcții de conducere, de
îndrumare și de control, ca membru în comisii de doctorat, de
master sau de licență;
d) destituirea din funcția de conducere din învățământ;
e) desfacerea disciplinară a contractului de muncă.
Art. 319. — Sancțiunile care se pot aplica de către comisia
de etică universitară studenților și studenților-doctoranzi pentru
încălcarea eticii universitare sunt următoarele:
a) avertisment scris;
b) exmatricularea;
c) alte sancțiuni prevăzute de Codul de etică și deontologie
universitară.
Art. 320. — În cazul abaterilor de la prevederile Codului de
etică și deontologie profesională, comisia de etică universitară
stabilește, conform Codului de etică și deontologie profesională,
una sau mai multe dintre sancțiunile prevăzute la art. 318 sau
319.
Art. 321. — În cazul abaterilor de la buna conduită în
cercetarea științifică, comisia de etică universitară stabilește,
conform Legii nr. 206/2004, cu modificările și completările
ulterioare, Codului de etică și deontologie profesională al
personalului de cercetare-dezvoltare și Codului de etică și
deontologie profesională, una sau mai multe din sancțiunile
prevăzute la art. 318 sau 319 ori prevăzute de lege.
Art. 322. — Sancțiunile stabilite de comisia de etică și
deontologie universitară sunt puse în aplicare de către decan
sau rector, după caz, în termen de 30 de zile de la stabilirea
sancțiunilor.
Art. 323. — (1) Consiliul Național de Etică a Cercetării
Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării analizează cazurile
referitoare la încălcarea regulilor de bună conduită în cercetaredezvoltare,
în urma sesizărilor sau prin autosesizare, și emite
hotărâri prin care se stabilește vinovăția ori nevinovăția
persoanei sau persoanelor în cauză; în cazurile hotărârilor
privind vinovăția, hotărârile stabilesc și sancțiunile ce urmează
a fi aplicate, conform legii.
(2) Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice,
Dezvoltării Tehnologice și Inovării păstrează confidențială
identitatea persoanei care a făcut sesizarea.
(3) Hotărârile Consiliului Național de Etică a Cercetării
Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării sunt avizate de
direcția juridică din cadrul Ministerului Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului. Răspunderea juridică pentru hotărârile
Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării
Tehnologice și Inovării revine Ministerului Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului.
Art. 324. — Pentru abaterile de la buna conduită în
cercetare-dezvoltare ale personalului din cadrul instituțiilor de
învățământ superior, constatate și dovedite, Consiliul Național
de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării
stabilește aplicarea uneia sau mai multora din următoarele
sancțiuni:
a) avertisment scris;
b) retragerea și/sau corectarea tuturor lucrărilor publicate prin
încălcarea regulilor de bună conduită;
c) retragerea calității de conducător de doctorat sau a
atestatului de abilitare;
d) retragerea titlului de doctor;
e) retragerea titlului didactic universitar sau a gradului de
cercetare ori retrogradarea;
f) destituirea din funcția de conducere din instituția de
învățământ superior;
g) desfacerea disciplinară a contractului de muncă;
h) interzicerea, pentru o perioadă determinată, a accesului la
finanțarea din fonduri publice destinată cercetării-dezvoltării.
Art. 325. — Se interzice ocuparea posturilor didactice și de
cercetare de către persoane cu privire la care s-a dovedit că au
realizat abateri grave de la buna conduită în cercetarea științifică
și activitatea universitară, stabilite conform legii. Se anulează
concursul pentru un post didactic sau de cercetare ocupat, iar
contractul de muncă cu universitatea încetează de drept,
indiferent de momentul la care s-a dovedit că o persoană a
realizat abateri grave de la buna conduită în cercetarea științifică
și activitatea universitară. Constatarea abaterilor se face de
către Consiliul Național de Etică a Cercetării Științifice,
Dezvoltării Tehnologice și Inovării, conform legii.
Art. 326. — Sancțiunile stabilite de Consiliul Național de Etică
a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării sunt
puse în aplicare în termen de 30 de zile de la data emiterii
hotărârii, după caz, de Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului, de președintele Autorității Naționale
pentru Cercetare Științifică, de Consiliul Național pentru
Atestarea Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, de
conducătorii autorităților contractante care asigură finanțarea din
fonduri publice destinată cercetării-dezvoltării, de conducătorii
instituțiilor de învățământ superior sau ai unităților de cercetaredezvoltare.
SECȚIUNEA a 9-a
Salarizarea personalului didactic și de cercetare
Art. 327. — Salarizarea personalului didactic și de cercetare
se face conform legislației în vigoare și hotărârilor senatului
universitar.
TITLUL V
Învățarea pe tot parcursul vieții
CAPITOLUL I
Dispoziții generale
Art. 328. — (1) Prezentul titlu reglementează cadrul general
și integrator al învățării pe tot parcursul vieții în România.
(2) Educația permanentă reprezintă totalitatea activităților de
învățare realizate de fiecare persoană pe parcursul vieții în
contexte formale, nonformale și informale, în scopul formării sau
dezvoltării competențelor dintr-o multiplă perspectivă:
personală, civică, socială ori ocupațională.
(3) Învățarea pe tot parcursul vieții cuprinde educația
timpurie, învățământul preuniversitar, învățământul superior,
educația și formarea profesională continuă a adulților.
Art. 329. — (1) Finalitățile principale ale învățării pe tot
parcursul vieții vizează dezvoltarea plenară a persoanei și
dezvoltarea durabilă a societății.
(2) Învățarea pe tot parcursul vieții se centrează pe formarea
și dezvoltarea competențelor-cheie și a competențelor specifice
unui domeniu de activitate sau unei calificări.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
56
Art. 330. — (1) Învățarea pe tot parcursul vieții se realizează
în contexte de învățare formale, nonformale și informale.
(2) Învățarea în context formal reprezintă o învățare
organizată și structurată, care se realizează într-un cadru
instituționalizat și se fundamentează pe o proiectare didactică
explicită. Acest tip de învățare are asociate obiective, durate și
resurse, depinde de voința celui care învață și se finalizează cu
certificarea instituționalizată a cunoștințelor și competențelor
dobândite.
(3) Învățarea în contexte nonformale este considerată ca fiind
învățarea integrată în cadrul unor activități planificate, cu
obiective de învățare, care nu urmează în mod explicit un
curriculum și poate diferi ca durată. Acest tip de învățare
depinde de intenția celui care învață și nu conduce în mod
automat la certificarea cunoștințelor și competențelor dobândite.
(4) Învățarea în contexte informale reprezintă rezultatul unor
activități zilnice legate de muncă, mediul familial, timpul liber și
nu este organizată sau structurată din punct de vedere al
obiectivelor, duratei ori sprijinului pentru învățare. Acest tip de
învățare nu este dependent de intenția celui care învață și nu
conduce în mod automat la certificarea cunoștințelor și
competențelor dobândite.
(5) Certificarea cunoștințelor și competențelor dobândite în
contexte nonformale și informale poate fi făcută de organisme
abilitate în acest sens, în condițiile legii.
Art. 331. — (1) Instituțiile sau organizațiile în care se
realizează învățarea în contexte formale sunt: unități și instituții
de învățământ preuniversitar și superior, centre de educație și
formare profesională din subordinea ministerelor sau autorităților
publice locale, furnizori publici și privați de educație și formare
profesională autorizați/acreditați în condițiile legii, organizații
nonguvernamentale ori guvernamentale care oferă programe
autorizate în condițiile legii, angajatori care oferă programe de
formare profesională propriilor angajați.
(2) Instituțiile sau organizațiile în care se realizează învățarea
în contexte nonformale sunt instituții și organizații prevăzute la
alin. (1), centre de îngrijire și protecție a copilului, palate și
cluburi ale elevilor, la locul de muncă, instituții culturale precum
muzee, teatre, centre culturale, biblioteci, centre de
documentare, cinematografe, case de cultură, precum și
asociații profesionale, culturale, sindicate, organizații
nonguvernamentale.
(3) Instituțiile sau organizațiile în care se realizează învățarea
în contexte informale sunt instituțiile și organizațiile prevăzute la
alin. (1) și (2). Învățarea informală este, adesea, neintenționată
și neconștientizată și se poate produce atunci când copiii, tinerii
și adulții desfășoară activități în familie, la locul de muncă, în
comunitate, în rețele sociale, când se angajează în activități de
voluntariat, sportive ori culturale sau altele asemenea.
Art. 332. — (1) Organizarea și funcționarea învățământului
preuniversitar sunt reglementate la titlul II din prezenta lege.
(2) Organizarea și funcționarea învățământului superior sunt
reglementate la titlul III din prezenta lege.
(3) Organizarea și funcționarea formării profesionale a
adulților sunt reglementate de legislația referitoare la formarea
profesională continuă a adulților și ucenicia la locul de muncă.
Art. 333. — Statul garantează și susține, inclusiv financiar,
accesul la educație și formare profesională continuă pentru:
a) tinerii și adulții care nu au finalizat învățământul
obligatoriu;
b) tinerii care au părăsit sistemul de educație înainte de a
obține o calificare profesională și nu sunt cuprinși în nicio formă
de educație sau formare profesională;
c) absolvenții de învățământ nonprofesional sau cei care au
absolvit studiile învățământului liceal sau ale învățământului
superior în domenii și calificări redundante ori nerelevante pe
piața forței de muncă;
d) persoanele cu cerințe educaționale speciale;
e) tinerii și adulții care revin în țară după o perioadă de
muncă în străinătate;
f) tinerii și adulții rezidenți în comunități dezavantajate
economic și social;
g) angajații de peste 40 de ani cu nivel scăzut de educație,
rezidenți în mediul urban și în mediul rural, cu calificare redusă
sau necalificați;
h) elevii cu risc major de eșec școlar;
i) toți cetățenii care doresc să urmeze programe de educație
permanentă.
Art. 334. — Finanțarea învățării pe tot parcursul vieții se
realizează prin fonduri publice și private pe baza parteneriatului
public-privat, prin finanțare și cofinanțare din partea
angajatorilor, organizațiilor nonguvernamentale, prin fonduri
nerambursabile din programe europene, prin conturi de educație
permanentă și prin contribuția beneficiarilor.
CAPITOLUL II
Responsabilități referitoare la învățarea
pe tot parcursul vieții
Art. 335. — Statul își exercită atribuțiile în domeniul învățării
pe tot parcursul vieții prin intermediul Ministerului Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului, Parlamentului, Guvernului,
Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale, Ministerului
Culturii și Patrimoniului Național, Ministerului Sănătății, precum
și al Ministerului Administrației și Internelor.
Art. 336. — Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului are ca atribuții principale, în domeniul învățării pe tot
parcursul vieții:
a) elaborarea strategiilor și politicilor naționale în domeniul
educației, al formării profesionale, al cercetării, tineretului și
sportului;
b) elaborarea reglementărilor referitoare la organizarea și
funcționarea sistemului de educație din România;
c) monitorizarea, evaluarea și controlarea, direct sau prin
organismele abilitate, a funcționării sistemului educațional și a
furnizorilor de educație;
d) stabilirea mecanismelor și a metodologiilor de validare și
recunoaștere a rezultatelor învățării;
e) elaborarea, împreună cu Ministerul Culturii și Patrimoniului
Național, a politicilor în domeniul educației nonprofesionale a
adulților și vârstnicilor;
f) alte atribuții, așa cum apar ele specificate în legislația din
domeniul educației și formării profesionale.
Art. 337. — Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale
are ca atribuții principale, în domeniul învățării pe tot parcursul
vieții:
a) elaborarea, împreună cu Ministerul Educației, Cercetării,
Tineretului și Sportului, a politicilor și a strategiilor naționale
privind formarea profesională a adulților;
b) reglementarea formării profesionale la locul de muncă și
a formării profesionale prin ucenicie la locul de muncă;
c) monitorizarea, evaluarea, acreditarea și controlarea
directă sau prin organisme abilitate a furnizorilor de formare, alții
decât cei din cadrul sistemului național de învățământ;
d) alte atribuții prevăzute de legislația din domeniul educației
și formării profesionale.
Art. 338. — Ministerul Culturii și Patrimoniului Național are
ca atribuții principale, în domeniul învățării pe tot parcursul vieții:
a) stimularea creșterii gradului de acces și de participare a
publicului la cultură;
b) propunerea și promovarea parteneriatelor cu autoritățile
administrației publice locale și cu structurile societății civile
pentru diversificarea, modernizarea și optimizarea serviciilor
publice oferite de instituțiile și așezămintele de cultură, în
vederea satisfacerii necesităților culturale și educative ale
publicului;
c) promovarea recunoașterii competențelor profesionale,
respectiv garantarea drepturilor și a intereselor creatorilor,
artiștilor și specialiștilor din domeniul culturii;
d) alte atribuții prevăzute de legislația din domeniul educației
și formării profesionale.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
57
Art. 339. — (1) Ministerele și autoritățile centrale pot avea
responsabilități în domeniul educației și formării pentru profesiile
reglementate prin legi speciale.
(2) Formarea continuă a personalului din instituțiile publice
de apărare, ordine publică și securitate națională se
reglementează, în sensul prezentei legi, prin ordine și
instrucțiuni proprii emise de către conducătorii acestora.
(3) Structura organizatorică, profilurile, specializările, cifrele
anuale de școlarizare și criteriile de selecționare a candidaților
pentru învățământul de formare continuă nonuniversitară a
personalului militar, de informații, ordine publică și securitate
națională se stabilesc de Ministerul Apărării Naționale, de
Ministerul Administrației și Internelor, de Serviciul Român de
Informații și de alte instituții cu atribuții în domeniul apărării,
informațiilor, ordinii publice și securității naționale, potrivit
specificului și nivelurilor de învățământ.
Art. 340. — (1) Se înființează Autoritatea Națională pentru
Calificări prin reorganizarea Consiliului Național al Calificărilor
și Formării Profesionale a Adulților (CNCFPA) și a Unității
Executive a Consiliului Național al Calificărilor și Formării
Profesionale a Adulților.
(2) Autoritatea Națională pentru Calificări elaborează Cadrul
național al calificărilor pe baza Cadrului european al calificărilor,
gestionează Registrul național al calificărilor și Registrul național
al furnizorilor de formare profesională a adulților. Autoritatea
Națională pentru Calificări coordonează autorizarea furnizorilor
de formare profesională continuă la nivel național, coordonează
sistemul de asigurare a calității în formarea profesională
continuă și activitățile comitetelor sectoriale. Autoritatea
Națională pentru Calificări mai are următoarele atribuții:
a) elaborează, implementează și actualizează Cadrul
național al calificărilor, precum și Registrul național al
calificărilor;
b) asigură compatibilitatea sistemului național al calificărilor
cu celelalte sisteme de calificări existente la nivel european și
internațional;
c) propune Ministerului Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului elemente de politici și de strategii naționale, acte
normative referitoare la sistemul național al calificărilor și la
dezvoltarea resurselor umane, inclusiv formarea profesională a
adulților;
d) coordonează și controlează la nivel național elaborarea
standardelor ocupaționale și a standardelor de pregătire
profesională;
e) coordonează asigurarea calității în formarea profesională
a adulților;
f) coordonează și controlează autorizarea furnizorilor de
formare profesională a adulților;
g) întocmește Registrul național al furnizorilor de formare
profesională a adulților, precum și Registrul național al
evaluatorilor de competențe profesionale;
h) coordonează autorizarea centrelor de evaluare a
competențelor profesionale și certificarea evaluatorilor de
competențe profesionale;
i) participă la elaborarea unor planuri sau programe de
interes național în domeniul calificărilor și al formării profesionale
a adulților;
j) promovează dialogul social, sprijină și coordonează
activitatea comitetelor sectoriale.
(3) Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale Autorității
Naționale pentru Calificări se asigură din venituri proprii și
subvenții de la bugetul de stat, prin bugetul Ministerului
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
(4) La nivelul Autorității Naționale pentru Calificări se
constituie un consiliu cu rol consultativ, format din reprezentați
ai instituțiilor de învățământ preuniversitar și universitar, ai
studenților, ai asociațiilor profesionale, ai administrației publice
centrale, ai patronatelor, ai sindicatelor și ai comitetelor
sectoriale. Consiliul asistă Autoritatea Națională pentru Calificări
în stabilirea strategiilor naționale și a planurilor de acțiuni pentru
dezvoltarea Cadrului național al calificărilor și a formării
profesionale a adulților.
(5) Autoritatea Națională pentru Calificări este coordonată de
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
Structura, organizarea și funcționarea acesteia se stabilesc prin
hotărâre a Guvernului, în termen de 3 luni de la intrarea în
vigoare a prezentei legi.
Art. 341. — (1) Cadrul național al calificărilor este un
instrument pentru clasificarea calificărilor în conformitate cu un
set de criterii care corespund unor niveluri specifice de învățare
atinse, al cărui scop este integrarea și coordonarea
subsistemelor naționale de calificări și îmbunătățirea
transparenței, accesului, progresului și calității calificărilor în
raport cu piața muncii și societatea civilă.
(2) Implementarea Cadrului național al calificărilor vizează
sistemul național de calificări obținute în învățământul secundar
general, în învățământul profesional și tehnic, în formarea
profesională continuă, în ucenicie, în învățământul superior, atât
în contexte formale, cât și în contexte informale și nonformale,
din perspectiva învățării pe tot parcursul vieții.
(3) Cadrul național al calificărilor permite recunoașterea,
măsurarea și relaționarea tuturor rezultatelor învățării dobândite
în contexte de învățare formale, nonformale și informale și
asigură coerența calificărilor și a titlurilor certificate. Existența
unui cadru național al calificărilor contribuie la evitarea duplicării
și suprapunerii calificărilor, îi ajută pe cei ce învață să ia decizii
în cunoștință de cauză privind planificarea carierei și facilitează
evoluția profesională, în perspectiva învățării pe tot parcursul
vieții.
(4) Cadrul național al calificărilor contribuie la asigurarea
calității sistemului de formare profesională.
Art. 342. — (1) Autoritatea Națională pentru Calificări
evaluează și certifică evaluatorii de competențe profesionale,
evaluatorii de evaluatori și evaluatorii externi.
(2) Criteriile și procedurile de evaluare și certificare a
evaluatorilor de competențe profesionale, a evaluatorilor de
evaluatori și a evaluatorilor externi se stabilesc prin normele
metodologice de aplicare a prevederilor prezentei legi, aprobate
prin ordin al ministrului educației, cercetării, tineretului și
sportului.
(3) Autoritatea Națională pentru Calificări întocmește
Registrul național al evaluatorilor de competențe profesionale,
evaluatorilor de evaluatori și evaluatorilor externi certificați.
(4) Autoritatea Națională pentru Calificări acreditează
centrele de evaluare și organismele de evaluare, pe baza
rapoartelor de evaluare întocmite de evaluatorii externi.
Art. 343. — (1) Centrele comunitare de învățare permanentă
se înființează de către autoritățile administrației publice locale
în parteneriat cu furnizorii de educație și formare. Acestea au
rolul de a implementa politicile și strategiile în domeniul învățării
pe tot parcursul vieții la nivelul comunității. Funcționarea
centrelor comunitare de învățare permanentă se reglementează
prin hotărâre a Guvernului, inițiată de Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului.
(2) Unitățile și instituțiile de învățământ de sine stătător sau
în parteneriat cu autoritățile locale și alte instituții și organisme
publice și private: case de cultură, furnizori de formare continuă,
parteneri sociali, organizații nonguvernamentale și altele
asemenea pot organiza la nivel local centre comunitare de
învățare permanentă, pe baza unor oferte de servicii
educaționale adaptate nevoilor specifice diferitelor grupuri-țintă
interesate.
(3) Finanțarea centrelor comunitare de învățare permanentă
se face din fonduri publice și private, în condițiile legii. Toate
veniturile obținute de centrele comunitare de învățare
permanentă rămân la dispoziția acestora.
Art. 344. — (1) Atribuțiile centrelor comunitare de învățare
permanentă la nivel local sunt următoarele:
a) realizează studii și analize privind nevoia de educație și
formare profesională la nivel local;
b) elaborează planuri locale de intervenție în domeniul
educației permanente;
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
58
c) oferă servicii educaționale pentru copii, tineri și adulți prin:
(i) programe de tip remedial pentru dobândirea sau
completarea competențelor-cheie, inclusiv programe
educaționale de tip „A doua șansă” sau programe de tip
„zone de educație prioritară” pentru tinerii și adulții care
au părăsit timpuriu sistemul de educație ori care nu
dețin o calificare profesională;
(ii) programe pentru validarea rezultatelor învățării
nonformale și informale;
(iii) programe de dezvoltare a competențelor profesionale
pentru calificare/recalificare, reconversie profesională,
perfecționare, specializare și inițiere profesională;
(iv) programe de educație antreprenorială;
(v) programe de dezvoltare personală sau de timp liber;
(vi) organizarea de activități de promovare a participării la
învățarea permanentă a tuturor membrilor comunității;
d) oferă servicii de informare, orientare și consiliere privind:
(i) accesul la programe de educație și formare
profesională;
(ii) validarea rezultatelor învățării nonformale și informale;
(iii) pregătirea în vederea ocupării unui loc de muncă;
e) oferă servicii de evaluare și certificare a rezultatelor
învățării nonformale și informale;
f) asigură accesul membrilor comunității la mijloace moderne
de informare și comunicare;
g) promovează parteneriatul cu mediul economic;
h) implementează instrumentele dezvoltate la nivel
european, Europass și Youthpass, pașaportul lingvistic, precum
și portofoliul de educație permanentă;
i) gestionează informații cu privire la participarea
beneficiarilor la serviciile acestora.
(2) Metodologia de acreditare, evaluare periodică, organizare
și funcționare a centrelor comunitare de învățare permanentă
se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
Art. 345. — (1) În înțelesul prezentei legi, termenii referitori
la procesele de identificare, evaluare și recunoaștere a
rezultatelor învățării se definesc după cum urmează:
a) rezultatele învățării reprezintă ceea ce o persoană
cunoaște, înțelege și este capabilă să facă la finalizarea
procesului de învățare și sunt definite sub formă de cunoștințe,
abilități și competențe;
b) identificarea rezultatelor învățării reprezintă procesul prin
care indivizii, singuri sau cu sprijinul personalului specializat,
devin conștienți de competențele pe care le dețin;
c) evaluarea rezultatelor învățării reprezintă procesul prin
care se stabilește faptul că o persoană a dobândit anumite
cunoștințe, abilități și competențe;
d) validarea rezultatelor învățării reprezintă procesul prin care
se confirmă că rezultatele învățării evaluate, dobândite de o
persoană, corespund cerințelor specifice pentru o unitate de
rezultate ale învățării sau o calificare;
e) certificarea rezultatelor învățării reprezintă procesul prin
care se confirmă în mod formal rezultatele învățării dobândite
de persoana care învață în diferite contexte, în urma unui proces
de evaluare. Aceasta se finalizează printr-o diplomă sau un
certificat.
(2) Recunoașterea rezultatelor învățării reprezintă procesul
de atestare a rezultatelor învățării validate și certificate prin
acordarea de unități de rezultate ale învățării sau de calificări.
(3) Identificarea, evaluarea și recunoașterea rezultatelor
învățării în contexte nonformale și informale se realizează pe
baza unei metodologii elaborate de Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului, de Ministerul Muncii, Familiei
și Protecției Sociale și de Autoritatea Națională pentru Calificări
și se aprobă prin hotărâre a Guvernului.
(4) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
elaborează și aprobă prin ordin al ministrului educației,
cercetării, tineretului și sportului metodologia de recunoaștere a
rezultatelor învățării în contexte nonformale și informale a
cadrelor didactice și de echivalare a acestora în credite pentru
educație și formare profesională.
Art. 346. — (1) Serviciile de identificare, evaluare și
recunoaștere a rezultatelor învățării pot fi oferite de instituții de
stat sau particulare autorizate în acest sens.
(2) Diplomele și certificatele acordate de instituțiile autorizate
în urma evaluării rezultatelor învățării în contexte nonformale și
informale produc aceleași efecte ca și celelalte modalități de
evaluare și certificare a cunoștințelor și competențelor din
sistemul formal de educație și formare profesională în vederea
ocupării unui loc de muncă sau continuării educației și formării
profesionale în sistemele formale.
(3) Rezultatele învățării în contexte nonformale și informale
pot fi recunoscute explicit prin evaluări în centre de evaluare și
certificare a competențelor sau implicit prin finalizarea unui
program formal de studii.
Art. 347. — (1) Programele de formare profesională inițială și
continuă, precum și sistemele de evaluare a rezultatelor învățării
în contexte nonformale și informale vor respecta asigurarea
mobilității ocupaționale pe orizontală și pe verticală prin
utilizarea sistemului de credite transferabile pentru educație și
formare profesională.
(2) Metodologia de acordare a creditelor transferabile se
elaborează de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului, de Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, de
Ministerul Culturii și Patrimoniului Național și de Autoritatea
Națională pentru Calificări și se aprobă prin hotărâre a
Guvernului.
(3) Rezultatele învățării și creditele asociate acestora,
dobândite anterior în contexte formale sau ca urmare a evaluării
rezultatelor învățării nonformale și informale, sunt transferate și
integrate în programul de formare profesională pe care îl
urmează persoana care învață.
Art. 348. — (1) Persoanele care doresc să fie evaluate în
vederea recunoașterii competențelor profesionale obținute în
alte contexte de învățare decât cele formale se adresează unui
centru de evaluare acreditat pentru ocupația sau calificarea
respectivă.
(2) În funcție de procesul de evaluare desfășurat, centrul de
evaluare acreditat eliberează următoarele tipuri de certificate cu
recunoaștere națională:
a) certificat de calificare — se eliberează în cazul în care
candidatul a fost declarat competent pentru toate competențele
asociate unei calificări sau unei ocupații, conform standardului
de pregătire profesională ori standardului ocupațional;
b) certificat de competențe profesionale —se eliberează în
cazul în care candidatul a fost declarat competent pentru una
sau mai multe competențe asociate unei calificări ori unei
ocupații, conform standardului de pregătire profesională sau
standardului ocupațional.
(3) Certificatele se eliberează însoțite de o anexă a
certificatului, denumită „Supliment descriptiv al certificatului”, în
care se precizează unitățile de competență pentru care
candidatul a fost declarat competent.
Art. 349. — (1) Portofoliul de educație permanentă reprezintă
un instrument care facilitează identificarea și formularea
abilităților și competențelor personale și valorificarea acestora
în parcursul școlar și profesional și în inserția pe piața muncii a
fiecărui individ.
(2) Portofoliul de educație permanentă conține dovezi ale
rezultatelor învățării dobândite în contexte formale, nonformale
și informale de educație.
(3) Portofoliul educațional integrează și instrumentele
europene care evidențiază rezultatele învățării unei persoane,
cum ar fi Europass și Youthpass.
Art. 350. — (1) Consilierea și orientarea carierei pe tot
parcursul vieții se referă la totalitatea serviciilor și activităților
care asistă persoanele de orice vârstă și în orice moment al
existenței lor să facă alegeri în sfera educațională, de formare
sau muncă și să își gestioneze cariera.
(2) Serviciile de consiliere și orientare în carieră se realizează
prin unități și instituții de învățământ, universități, instituții de
formare, servicii de ocupare a forței de muncă și servicii pentru
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
59
tineret. Ele se pot realiza și la locul de muncă, în serviciile
sociale și în sectorul privat.
Art. 351. — Statul asigură accesul gratuit la servicii de
consiliere și orientare în carieră tuturor elevilor, studenților și
persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.
Art. 352. — În sensul prezentei legi, consilierea și orientarea
în carieră includ următoarele tipuri de activități:
a) informarea cu privire la carieră, care se referă la toate
informațiile necesare pentru a planifica, obține și păstra un
anumit loc de muncă;
b) educația cu privire la carieră, care se realizează în
instituțiile de învățământ prin intermediul ariei curriculare
„consiliere și orientare”. Sunt oferite informații despre piața
muncii, se formează abilități de a face alegeri privind educația,
formarea, munca și viața în general, oportunități de a
experimenta diverse roluri din viața comunității sau din viața
profesională, instrumente pentru planificarea carierei;
c) consilierea în carieră, care ajută persoanele să își clarifice
scopurile și aspirațiile, să își înțeleagă propriul profil educațional,
să ia decizii informate, să fie responsabile pentru propriile
acțiuni, să își gestioneze cariera și procesul de tranziție în
diferite momente;
d) consilierea pentru angajare, care ajută persoanele să își
clarifice scopurile imediate privind angajarea, să învețe despre
abilitățile necesare pentru a căuta și a obține un loc de muncă;
e) plasarea la locul de muncă, care reprezintă sprijinul
acordat persoanelor pentru găsirea unui loc de muncă.
Art. 353. — (1) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale
colaborează în scopul creșterii calității, pentru sincronizarea și
continuitatea activităților de consiliere și orientare în carieră de
care beneficiază o persoană pe parcursul întregii vieți.
(2) Ministerele prevăzute la alin. (1) stabilesc, prin ordin
comun, instrumente și metodologii comune referitoare la
formarea specialiștilor în consiliere și orientare, utilizarea
instrumentelor Europass și Youthpass, organizarea de activități
comune de sensibilizare a cadrelor didactice și a formatorilor, a
părinților și a publicului larg cu privire la dimensiunea consilierii
și orientării în educație și formarea profesională.
Art. 354. — Pentru asigurarea transparenței serviciilor și a
mobilității persoanelor în spațiul european, Ministerul Educației,
Cercetării, Tineretului și Sportului și Ministerul Muncii, Familiei și
Protecției Sociale realizează demersurile necesare pentru
integrarea României în rețelele europene de consiliere și
orientare pe tot parcursul vieții.
Art. 355. — (1) Sistemul național de asigurare a calității
educației permanente cuprinde sistemul de asigurare a calității
în învățământul preuniversitar, sistemul de asigurare a calității în
învățământul superior, sistemul de asigurare a calității în
formarea profesională inițială, sistemul de asigurare a calității în
formarea profesională continuă.
(2) Grupul Național pentru Asigurarea Calității în Educație și
Formare Profesională (GNAC), structură informală care
funcționează ca punct național de referință pentru asigurarea
calității în educație și formarea profesională, coordonează
armonizarea sistemelor de asigurare a calității în educație și
formarea profesională.
Art. 356. — (1) Statul sprijină dreptul la învățare pe tot
parcursul vieții prin acordarea sumei reprezentând echivalentul
în lei a 500 euro, calculat la cursul de schimb leu/euro comunicat
de Banca Națională a României și valabil la data plății, fiecărui
copil cetățean român, la nașterea acestuia. Suma este acordată
în scop educațional în beneficiul titularului, din bugetul de stat,
prin bugetul Ministerului Muncii, Familiei și Protecției Sociale.
(2) Suma se depune într-un cont de depozit, denumit în
continuare cont pentru educație permanentă, deschis la
Trezoreria Statului pe numele copilului de oricare dintre părinții
firești, de împuternicitul acestora sau de reprezentantul legal al
copilului, pe baza certificatului de naștere.
(3) Părinții copilului, contribuabili, pot direcționa în contul
prevăzut la alin. (2) un procent de până la 2% din valoarea
impozitului anual pe veniturile din salarii, în condițiile legii, și pot
depune sume în acest cont.
(4) Pentru sumele depuse în contul prevăzut la alin. (2) se
plătește dobândă anual la o rată a dobânzii stabilită prin ordin al
ministrului finanțelor publice. Dobânzile aferente conturilor de
depozit constituite la Trezoreria Statului se asigură de la bugetul
de stat, din bugetul Ministerului Finanțelor Publice.
(5) Titularul contului este singura persoană care poate
solicita sume din contul pentru educație permanentă, începând
cu vârsta de 16 ani și cu acordul expres, după caz, al părinților,
al tutorelui sau al reprezentantului legal. Trezoreria Statului
eliberează vouchere echivalente în valoare cu sumele solicitate.
Metodologia prin care se certifică faptul că sumele au fost
cheltuite pentru educația permanentă se elaborează de către
Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
(6) Retragerea sumelor în alte condiții decât cele prevăzute
la alin. (5) și/sau utilizarea acestora în alt scop decât cel stabilit
de prezenta lege constituie infracțiune și se pedepsește cu
închisoare de la 6 luni la un an.
(7) Normele privind deschiderea, gestionarea și accesul la
contul pentru educație permanentă se aprobă prin hotărâre a
Guvernului.
(8) Sprijinul de stat pentru exercitarea dreptului la educație
permanentă prin acordarea sumei reprezentând echivalentul în
lei a 500 euro se acordă tuturor copiilor născuți după data intrării
în vigoare a prezentei legi.
Art. 357. — (1) Personalul care lucrează în domeniul
educației permanente poate ocupa următoarele funcții: cadru
didactic, cadru didactic auxiliar, formator, instructor de practică,
evaluator de competențe, mediator, facilitator al învățării
permanente, consilier, mentor, facilitator/tutore on-line, profesor
de sprijin și alte funcții asociate activităților desfășurate în scopul
educației permanente.
(2) Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului,
împreună cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale, cu
Ministerul Culturii și Patrimoniului Național și cu Agenția
Națională pentru Calificări, stabilește normele metodologice de
elaborare a statutului și rutei de profesionalizare a personalului
care lucrează în domeniul educației permanente, aprobat prin
hotărâre a Guvernului. Programele de formare profesională vor
cuprinde obiective specifice învățării permanente, precum:
competențe psihopedagogice specifice vârstei și profilului
beneficiarilor învățării, dezvoltarea competențelor de utilizare a
tehnologiilor moderne de informare și comunicare, competențe
de facilitare a învățării în medii virtuale, utilizarea învățării pe
bază de proiecte și portofolii educaționale.
Art. 358. — (1) Guvernul înființează Muzeul Național al
Științei, în condițiile legii.
(2) Muzeul Național al Științei are drept scop principal
oferirea de experiențe de învățare nonformală și informală, prin
prezentarea principalelor realizări ale științei și tehnologiei.
(3) Metodologia de înființare, organizare, funcționare și
finanțare a Muzeului Național al Științei se stabilește prin
hotărâre a Guvernului, în termen de maximum 12 luni de la
intrarea în vigoare a prezentei legi.
Art. 359. — Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și
Sportului, împreună cu Ministerul Muncii, Familiei și Protecției
Sociale și cu Ministerul Culturii și Patrimoniului Național
elaborează un set de indicatori statistici pentru monitorizarea,
analiza și prognoza activităților de învățare pe tot parcursul vieții.
TITLUL VI
Răspunderea juridică
Art. 360. — (1) Următoarele fapte constituie contravenții și
se sancționează după cum urmează:
a) nerespectarea dispozițiilor art. 86 alin. (3), din culpa
părintelui sau a tutorelui legal instituit, cu amendă cuprinsă între
100 lei și 1.000 lei ori cu muncă echivalentă în folosul
comunității, prestată de părinte sau de tutorele legal;
b) nerespectarea dispozițiilor art. 143 alin. (5), cu amendă
de la 5.000 lei la 50.000 lei.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
60
(2) Constatarea contravenției și aplicarea amenzilor
contravenționale prevăzute la alin. (1) lit. a) se fac de către
persoanele împuternicite de primar în acest scop, la sesizarea
consiliului de administrație al unității de învățământ.
(3) Constatarea contravenției și aplicarea amenzilor
contravenționale prevăzute la alin. (1) lit. b) se fac de către
ofițerii sau agenții de poliție din cadrul Ministerului Administrației
și Internelor, cu competențe în domeniu.
TITLUL VII
Dispoziții tranzitorii și finale
Art. 361. — (1) Prezenta lege intră în vigoare la 30 de zile de
la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(2) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă
Legea învățământului nr. 84/1995, republicată în Monitorul
Oficial al României, Partea I, nr. 606 din 10 decembrie 1999, cu
modificările și completările ulterioare, Legea nr. 128/1997 privind
Statutul personalului didactic, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 158 din 16 iulie 1997, cu modificările și
completările ulterioare, art. 14 alin. (2) din Ordonanța de urgență
a Guvernului nr. 75/2005 privind asigurarea calității educației,
publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 642 din
20 iulie 2005, aprobată cu modificări prin Legea nr. 87/2006, cu
modificările ulterioare, Ordonanța Guvernului nr. 10/2009 privind
dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la
distanță sau cu frecvență redusă de a continua studiile la
programe de studii de licență autorizate să funcționeze
provizoriu sau acreditate, publicată în Monitorul Oficial al
României, Partea I, nr. 581 din 20 august 2009, precum și orice
alte dispoziții contrare.
(3) Prin excepție de la prevederile alin. (1):
a) măsura introducerii clasei pregătitoare în învățământul
primar intră în vigoare începând cu anul școlar 2012—2013;
b) măsura introducerii clasei a IX-a în învățământul gimnazial
intră în vigoare începând cu generația de elevi care începe clasa
a V-a în anul școlar 2011—2012;
c) examenul de bacalaureat se va desfășura în conformitate
cu prevederile prezentei legi începând cu generația de elevi care
începe clasa a IX-a în anul școlar 2012—2013;
d) admiterea la liceu se va desfășura în conformitate cu
prevederile prezentei legi începând cu generația de elevi care
începe clasa a V-a în anul școlar 2011—2012;
e) măsura acordării a 500 de euro pentru educația permanentă
a fiecărui nou-născut se aplică începând din anul 2013;
f) măsura privind introducerea costului standard per elev și a
principiului „finanțarea urmează elevul” se aplică din anul 2012;
g) prevederile art. 8 intră în vigoare începând cu data de
1 ianuarie 2012.
(4) La data intrării în vigoare a prezentei legi, instituțiile de
învățământ superior acreditate încetează procesul didactic la
toate specializările/programele de studii care nu au fost
autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate. Continuarea
procesului didactic la aceste specializări/programe de studii sau
inițierea procesului didactic la alte specializări/programe de
studii neautorizate ori neacreditate reprezintă o încălcare a legii,
instituția de învățământ superior fiind sancționată cu intrarea în
lichidare, iar vinovații urmând a fi sancționați potrivit prevederilor
legale.
(5) Studenții și absolvenții care au fost înmatriculați la
specializările/programele de studii care și-au încetat procesul
didactic conform alin. (4) au dreptul să își finalizeze studiile la
specializări/programe de studii identice sau similare din același
domeniu al specializării/programului de studii, autorizate să
funcționeze provizoriu ori acreditate. Aspectele legate de
finalizarea studiilor menționate în prezentul alineat sunt
reglementate prin ordin al ministrului educației, cercetării,
tineretului și sportului, la propunerea ARACIS și cu consultarea
Consiliului Național al Rectorilor.
(6) În termen de 8 luni de la intrarea în vigoare a prezentei
legi, Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului
elaborează metodologiile, regulamentele și celelalte acte
normative care decurg din aplicarea prezentei legi și stabilește
măsurile tranzitorii de aplicare a acesteia.
Art. 362. — (1) Personalul didactic care ocupă, la momentul
intrării în vigoare a prezentei legi, funcția de preparator
universitar și care obține diploma de doctor în termen de 4 ani
de la intrarea în vigoare a prezentei legi ocupă de drept funcția
de asistent universitar.
(2) La împlinirea termenului de 4 ani de la intrarea în vigoare
a prezentei legi, contractele de muncă ale persoanelor care
ocupă funcția de preparator universitar încetează de drept.
(3) La împlinirea termenului de 4 ani de la intrarea în vigoare
a prezentei legi, contractele de muncă ale persoanelor care
ocupă funcția de asistent universitar sau asistent de cercetare și
nu sunt studenți-doctoranzi sau nu au obținut diploma de doctor
încetează de drept.
(4) Prin excepție de la prevederile art. 301 alin. (2),
persoanelor care ocupă la momentul intrării în vigoare a
prezentei legi funcția de asistent universitar într-o instituție de
învățământ superior nu li se aplică respectivele prevederi. La
împlinirea termenului de 4 ani de la intrarea în vigoare a
prezentei legi, contractele de muncă ale respectivelor persoane,
care nu au obținut diploma de doctor, încetează de drept.
(5) La împlinirea termenului de 4 ani de la intrarea în vigoare
a prezentei legi, contractele de muncă ale persoanelor care
ocupă funcția de lector universitar/șef de lucrări sau o funcție
didactică universitară superioară și nu au obținut diploma de
doctor încetează de drept.
(6) La împlinirea termenului de 4 ani de la intrarea în vigoare
a prezentei legi, contractele de muncă ale persoanelor care
ocupă, în instituții de învățământ superior, funcția de cercetător
științific sau o funcție de cercetare superioară și nu au obținut
diploma de doctor încetează de drept.
Art. 363. — La data intrării în vigoare a prezentei legi,
instituțiile de învățământ superior de stat având activități de
predare în limba minorităților naționale care au statut de
universități multiculturale și multilingve, conform prezentei legi,
sunt:
1. Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca — în limbile
română, maghiară și germană;
2. Universitatea de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș —
în limbile română și maghiară;
3. Universitatea de Artă Teatrală din Târgu Mureș — în limbile
română și maghiară.
Art. 364. — (1) Senatele universitare sunt obligate ca, în
termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, să
definitiveze noua cartă universitară, regulamentele și
metodologiile de organizare și funcționare a universităților, în
conformitate cu prezenta lege.
(2) La finalizarea actualului mandat, noile organe de
conducere ale universităților se vor stabili în baza prezentei legi.
Art. 365. — Termenii și expresiile utilizate în cuprinsul
prezentei legi sunt definiți în anexa care face parte integrantă
din prezenta lege.
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
61
Această lege a fost adoptată în temeiul prevederilor art. 114 alin. (3) din Constituția României, republicată, în urma angajării
răspunderii Guvernului în fața Camerei Deputaților și a Senatului, în ședința comună din data de 28 octombrie 2010.
PREȘEDINTELE CAMEREI DEPUTAȚILOR
ROBERTA ALMA ANASTASE
p. PREȘEDINTELE SENATULUI,
ALEXANDRU PEREȘ
București, 5 ianuarie 2011.
Nr. 1.
ANEXĂ
L I S TA
definițiilor termenilor și a expresiilor utilizate în cuprinsul legii
MONITORUL OFICIAL AL ROMÂNIEI, PARTEA I, Nr. 18/10.I.2011
62
1. Abilitarea reprezintă certificarea calității unei persoane de
a conduce lucrări de doctorat și de a ocupa funcția didactică și
de cercetare de profesor universitar.
2. Acreditarea este procesul prin care unitatea/instituția de
învățământ/organizația interesată, pe baza evaluării externe
realizate în condițiile prezentei legi, dobândește dreptul de
organizare a admiterii, de desfășurare a procesului de
învățământ, de organizare a examenelor de finalizare a studiilor
și de a emite diplome și certificate recunoscute de Ministerul
Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului.
3. Asigurarea calității educației exprimă capacitatea unei
organizații furnizoare de a oferi programe de educație în
conformitate cu standardele anunțate și este realizată printr-un
ansamblu de acțiuni de dezvoltare a capacității instituționale, de
elaborare, planificare și implementare de programe de studiu,
prin care se formează încrederea beneficiarilor că organizația
furnizoare de educație îndeplinește standardele de calitate.
4. Autorizarea de funcționare provizorie este procesul prin
care unitatea/instituția de învățământ/organizația interesată, pe
baza evaluării externe realizate, în condițiile prezentei legi, de
către agențiile de asigurare a calității autorizate să funcționeze
pe teritoriul României, dobândește calitatea de furnizor de
educație, prin hotărâre a autorității administrației publice locale
competente, respectiv prin hotărâre a Guvernului. Autorizarea
de funcționare provizorie conferă dreptul de organizare a
admiterii, precum și de organizare și desfășurare a procesului
de învățământ.
5. Beneficiarii direcți ai educației și formării profesionale sunt
antepreșcolarii, preșcolarii, elevii și studenții, precum și persoanele
adulte cuprinse într-o formă de educație și formare profesională.
6. Beneficiarii indirecți ai educației și formării profesionale
sunt familiile beneficiarilor direcți, angajatorii, comunitatea locală
și, într-un sens larg, întreaga societate.
7. Cadrul național al calificărilor este un instrument pentru
stabilirea calificărilor, în conformitate cu un set de criterii ce
corespund unor niveluri specifice de învățare. Cadrul național al
calificărilor are ca scop integrarea și coordonarea subsistemelor
naționale de calificări și îmbunătățirea transparenței, accesului,
progresului și calității calificărilor în raport cu piața muncii și
societatea civilă.
8. Cadrul național al calificărilor din învățământul superior,
denumit în continuare CNCIS, reprezintă instrumentul pentru
stabilirea structurii calificărilor din învățământul superior. CNCIS
are ca scop asigurarea coerenței calificărilor și a titlurilor
obținute în învățământul superior. CNCIS asigură recunoașterea
națională, precum și compatibilitatea și comparabilitatea
internațională a calificărilor dobândite prin învățământul superior.
CNCIS este parte a Cadrului național al calificărilor definit la
pct. 7.
9. Calificarea este rezultatul formal al unui proces de
evaluare și validare, care este obținut atunci când un organism
competent stabilește că o persoană a obținut, ca urmare a
învățării, rezultate la anumite standarde prestabilite.
10. Calitatea educației este ansamblul de caracteristici ale
unui program de studii sau program de calificare profesională și
ale furnizorului acestuia, prin care sunt îndeplinite standardele
de calitate, precum și așteptările beneficiarilor.
11. Centrul de zi este o instituție de stat sau a unei organizații
nonguvernamentale în care copiii cu deficiențe, transportabili,
sunt găzduiți și îngrijiți în timpul zilei.
12. Centrul de educație este o unitate de învățământ
organizată de către Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului
și Sportului sau de organizații neguvernamentale în parteneriat
cu Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului, având
ca scop și finalitate recuperarea, compensarea, reabilitarea și
integrarea școlară și socială a diferitelor categorii de
copii/elevi/tineri cu deficiențe.
13. Cercetarea științifică universitară include cercetarea
științifică propriu-zisă, creația artistică și activitățile specifice
performanței sportive.
14. Competența reprezintă capacitatea dovedită de a
selecta, combina și utiliza adecvat cunoștințe, abilități și alte
achiziții constând în valori și atitudini, pentru rezolvarea cu
succes a unei anumite categorii de situații de muncă sau de
învățare, precum și pentru dezvoltarea profesională ori
personală în condiții de eficacitate și eficiență.
15. Competențele profesionale sunt un ansamblu unitar și
dinamic de cunoștințe și abilități. Cunoștințele se exprimă prin
următorii descriptori: cunoaștere, înțelegere și utilizare a
limbajului specific, explicare și interpretare. Abilitățile se exprimă
prin următorii descriptori: aplicare, transfer și rezolvare de
probleme, reflecție critică și constructivă, creativitate și inovare
16. Competențele transversale reprezintă achiziții valorice și
atitudinale care depășesc un anumit domeniu/program de studiu și
se exprimă prin următorii descriptori: autonomie și responsabilitate,
interacțiune socială, dezvoltare personală și profesională.
17. Controlul calității educației în unitățile de învățământ
preuniversitar semnifică activități și tehnici cu caracter operațional,
aplicate sistematic de o autoritate de inspecție desemnată pentru
a verifica respectarea standardelor prestabilite.
18. Creditele pentru formare profesională reprezintă totalitatea
rezultatelor învățării dobândite de o persoană pe parcursul unui
program de formare profesională, folosite pentru a indica
progresele înregistrate și completarea unui program de formare
care conduce către obținerea unei calificări. Creditele sunt folosite
pentru a permite transferul de la o calificare la alta, de la un nivel
de calificare la altul și de la un sistem de învățare la altul.
19. Creditele de studii transferabile sunt valori numerice
alocate unor unități de cursuri și altor activități didactice. Prin
creditele de studii transferabile se apreciază, în medie,
cantitatea de muncă, sub toate aspectele ei, efectuată de
student pentru însușirea cunoștințelor și competențelor specifice
unei discipline.
20. Criteriul reprezintă un set de standarde care se referă la
un aspect fundamental de organizare și funcționare a unui/unei
furnizor de educație/unități/instituții furnizoare de educație în
procesul autorizării de funcționare provizorie/acreditării/evaluării
și asigurării calității.
21. Cunoștințele reprezintă rezultatul asimilării, prin învățare,
a unui ansamblu de fapte, principii, teorii și practici legate de un
anumit domeniu de muncă sau de studii.
22. ECTS/SECT — Sistemul european de credite transferabile.
23. ECVET/SECTEFP — Sistemul european de credite
transferabile pentru educație și formare profesională.
24. Educația este ansamblul proceselor de punere în
aplicare a programelor și activităților de învățare și formare de
competențe academice sau profesionale. Educația include atât
activitățile de învățare în context formal, cât și în context
nonformal sau informal.
25. Educația și formarea profesională reprezintă ansamblul
coerent și continuu de activități și experiențe de învățare prin
care trece subiectul învățării pe întreaga durată a traseului său
educațional-formativ.
26. EQF/CEC — Cadrul european al calificărilor pentru
învățare pe tot parcursul vieții — este un instrument de referință
pentru a compara nivelurile de calificare ale diferitelor sisteme
de calificări și care promovează atât învățarea de-a lungul vieții,
cât și egalitatea de șanse în societatea bazată pe cunoaștere,
precum și continuarea integrării cetățenilor pe piața europeană
a muncii, respectând în același timp marea diversitate a
sistemelor naționale de educație.
27. Evaluarea instituțională a calității constă în examinarea
multicriterială a calității educației, a măsurii în care un furnizor de
educație/unitatea/instituția furnizoare de educație și programele
acesteia îndeplinesc standardele și standardele de referință.
Atunci când evaluarea calității este efectuată de organizație,
aceasta însăși ia forma evaluării interne. Atunci când evaluarea
calității este efectuată de o agenție națională sau internațională
specializată, aceasta ia forma evaluării externe.
28. Evaluarea rezultatelor învățării reprezintă procesul prin
care se stabilește faptul că o persoană a dobândit anumite
cunoștințe, deprinderi și competențe.
29. Indicatorul de performanță reprezintă un instrument de
măsurare a gradului de realizare a unei activități desfășurate de
furnizorul de educație/unitatea/instituția furnizoare de educație
prin raportare la standarde, respectiv la standardele de referință.
Nivelul minim al indicatorilor de performanță corespunde
cerințelor unui standard. Nivelul maxim al indicatorilor de
performanță corespunde cerințelor unui standard de referință,
este opțional și diferențiază calitatea în mod ierarhic, progresiv.
30. Îmbunătățirea calității educației semnifică evaluarea,
analiza și acțiunea corectivă continuă din partea furnizorului de
educație/unității/instituției furnizoare de educație, bazată pe
selectarea și adoptarea celor mai potrivite proceduri, precum și
pe alegerea și aplicarea standardelor de referință.
31. Învățământul este un serviciu public organizat în condițiile
unui regim juridic de drept public în scopul educării și formării
profesionale a tinerei generații.
32. Învățământul cu frecvență, cu frecvență redusă și la distanță
sunt forme de organizare a proceselor didactice care implică:
a) frecvență obligatorie pentru învățământul cu frecvență;
b) înlocuirea orelor de predare cu activități de studiu
individual și întâlniri periodice, de regulă săptămânal, cu
elevii/studenții/cursanții pentru desfășurarea activităților
aplicative obligatorii prevăzute în planurile-cadru de
învățământ/planurile de învățământ, pentru învățământul cu
frecvență redusă;
c) înlocuirea orelor de predare cu activități de studiu
individual și întâlniri periodice, desfășurarea seminarelor prin
sistem tutorial și, obligatoriu, a tuturor activităților didactice care
dezvoltă competențe și abilități practice în sistem față în față
pentru învățământul la distanță.
33. Mandatul este perioada în care o persoană, desemnată
prin vot sau prin concurs într-o funcție de conducere, la nivelul
unei unități/instituții de învățământ din cadrul sistemului național
de învățământ, pune în aplicare programul managerial pe baza
căruia a fost învestită. Mandatul are o durată de 4 ani.
34. Organizația interesată în furnizarea de servicii de
educație este o persoană juridică ce cuprinde în statutul său
activități de învățământ și se supune procesului de autorizare
pentru a deveni furnizor de educație.
35. Programele educaționale de tip „A doua șansă” sunt
programe educaționale care au ca scop sprijinirea
copiilor/tinerilor/adulților care au părăsit prematur sistemul de
educație, fără a finaliza învățământul primar și/sau gimnazial,
depășind cu cel puțin 4 ani vârsta de școlarizare
corespunzătoare acestor niveluri, astfel încât aceștia să își
poată completa și finaliza învățământul obligatoriu, precum și
să poată obține o calificare profesională.
36. Programele de calificare profesională reprezintă oferta
educațională care conduce la dobândirea unei calificări
profesionale înscrise în Registrul național al calificărilor.
37. Programele de studii concretizează oferta educațională a
unei organizații furnizoare de educație.
38. Programul de studii acreditat este programul de studii
care îndeplinește cerințele minime ale standardelor și
indicatorilor de performanță ai acreditării.
39. Programul de studii autorizat este programul de studii
evaluat, avizat favorabil și care îndeplinește condițiile autorizării
provizorii.
40. Punctele de credit pentru formare profesională reprezintă
exprimarea numerică a importanței unei unități de rezultate ale
învățării raportate la o calificare.
41. Registrul matricol unic al universităților din România
(RMUR) este o bază de date națională electronică în care sunt
înregistrați toți studenții din instituțiile de învățământ superior de
stat, particulare sau confesionale, acreditate ori autorizate să
funcționeze provizoriu. Constituirea RMUR se realizează pe
baza registrelor matricole ale instituțiilor de învățământ superior.
42. Registrul național al calificărilor este o bază de date
națională ce cuprinde descrierea tuturor calificărilor din România.
43. Rezultatele învățării reprezintă ceea ce o persoană
înțelege, cunoaște și este capabilă să facă la finalizarea unui
proces de învățare. Rezultatele învățării se exprimă prin
cunoștințe, abilități și competențe dobândite pe parcursul
diferitelor experiențe de învățare formală, nonformală și informală.
44. Sistemul național de învățământ este constituit din
ansamblul unităților și instituțiilor de învățământ de stat particulare
și confesionale acreditate, de diferite tipuri, niveluri și forme de
organizare a activității de educare și formare profesională.
45. Sistemul tutorial semnifică organizarea activităților
didactice în învățământul la distanță de către un cadru didactic
tutore și asigură:
a) desfășurarea activităților de învățare și evaluare atât la
distanță, cât și în sistem față în față;
b) organizarea pe discipline și grupe care cuprind maximum
25 de elevi/studenți/cursanți.
46. Societatea cunoașterii este o societate în care
cunoașterea constituie principala resursă, fiind creată,
împărtășită și utilizată pentru a genera prosperitate și bunăstare
membrilor săi.
47. Standardul reprezintă descrierea cerințelor formulate în
termen de reguli sau rezultate, care definesc nivelul minim
obligatoriu de realizare a unei activități în educație. Orice
standard este formulat în termeni generali sub forma unui enunț
și se concretizează într-un set de indicatori de performanță.
Standardele sunt diferențiate pe criterii și domenii.
48. Standardul de referință reprezintă descrierea cerințelor
care definesc un nivel optimal de realizare a unei activități de
către furnizorul de educație/unitatea/instituția furnizoare de
educație, pe baza bunelor practici existente la nivel național,
european sau mondial. Standardele de referință sunt specifice
fiecărui program de studii sau fiecărei instituții, sunt opționale și
se situează peste nivelul minim.
49. Statele terțe reprezintă orice stat, cu excepția statelor
membre ale Uniunii Europene, ale Spațiului Economic European
și a Confederației Elvețiene.
50. Unitatea reprezintă o unitate de învățământ din
învățământul preuniversitar.
51. Unitatea de rezultate ale învățării reprezintă partea unei
calificări care cuprinde un set coerent de cunoștințe, deprinderi
și competențe generale, care pot fi evaluate și validate.
52. Unitatea/Instituția furnizoare de educație/Furnizorul de
educație sunt unitățile și instituțiile de învățământ acreditate.
53. Validarea rezultatelor învățării reprezintă procesul prin
care se confirmă că rezultatele învățării dobândite de o
persoană, evaluate și certificate, corespund cerințelor specifice
pentru o unitate sau o calificare.
54. Transferul rezultatelor învățării și al creditelor asociate
reprezintă procesul prin care rezultatele învățării și creditele
asociate acestora sunt transferate și integrate în programul de
formare profesională pe care îl urmează persoana care învață.
55. Recunoașterea rezultatelor învățării și a creditelor
asociate reprezintă procesul prin care se acordă un statut oficial
rezultatelor învățării și creditelor dobândite, evaluate și validate,
în vederea acordării certificatului de calificare profesională.
56. Certificarea rezultatelor învățării reprezintă procesul prin
care se confirmă în mod formal rezultatele învățării dobândite
de persoana care învață, în urma unui proces de evaluare.
57. Învățământul public este echivalentul învăț